| = îngenunchindu-mi sufletul | oglinda [21.Jan.03 18:37] |
| "si-am murit/ si-am reinviat.../ pâna ce nefiinta mi-a acceptat sufletul/ cu picioarele tepene." – foarte puternic! PS: nu-i prima oara cand citesc "doina" aceasta (pesemne tot de la tine...:) | |
| = cu picioarele tepene | Hera [22.Jan.03 00:57] |
| imi place, e plina de traire, profunda! in locul tau as elimina "Re-re inviind" | |
| = Pesimista de fel? | hyperion [22.Jan.03 02:47] |
| Dar de ce cauti sa fii acceptata de nefiinta? Crezi ca ar avea mai mult de oferit decat fiinta? Dar cand vei dori in van acceptarea fiintei? | |
| = Raportul nostru cu absolutul | Daniela [23.Jan.03 22:03] |
| Fiintarea este clipa. Suntem oameni si putem gresi intr-o clipa. Nefiinta este eternitatea. Iar sa gresesti ... la infinit ... nu e scuzabil. Dar evolutia, devenirea, pot deveni o abordare umana in raportul nostru cu absolutul. Totul sta sub semnul metaforei, nu cred in mistica reincarnarilor! | |
| = accept de modificare | Daniela [23.Jan.03 22:05] |
| Pt. Hera: Am concluzionat ca ideea ta e buna si nu afecteaza cu nimic mesajul poeziei. Ca urmare ti-am ascultat sfatul. Merci. | |