| = Chipurile lor... | angela furtuna [02.Aug.05 20:10] |
| Intr-o zi,dupa o furtuna teribila, toti copacii de pe strada mea ramasesera culcati la pamint. Acoperisurile caselor, dezmembrate, inchipuiau gramezi uriase de lemne de foc. Ca niste bostani taiati in doua, zidurile caselor se cascau la cer cu un rinjet sinistru. Printre ruine, zglobiu, un colibri asternea pete de culoare si de sunet, speranta. Si, parca, glasuri de copii inviorau strada pustie acum. Eram acolo. Chipuri iluminate de flacarile cuptoarelor scintilau clipele cu care priveam ruinele de dupa furtuna. Asa am inceput sa scriu Floare de cenusa (Rabbi), cind chipurile urcau pina la mine din memoria focului...http://www.agonia.ro/index.php/poetry/98817/index.html...Am invatat ca fiecare duce in spate numele altora, si astfel omenirea poate sa inainteze... | |
| = de la firul ierbii | Sandra Hanna Segal [09.Aug.05 04:49] |
| Nu cred ca ai fost plicticos si nu esti nici acum. As putea sa spun chiar ca ai facut viata de pe site mai palpitanta, in zilele in care nu se mai intampla nimic deosebit. Ce m-a izbit la tine a fost in schimb faptul ca ai fost intotdeauna gata sa carcotesti la adresa adversarilor de idei (si ei la tine, of course:), mentinand in acelasi timp o tacere de mormant la orice alt tip de comentarii. E adevarat, comentariile laudative sunt plicticoase in marea lor majoritate. Dar oamenii comenteaza pur si simplu si de placerea de a schimba o vorba, o idee si un gand bun. Si daca ceva te impresioneaza placut, once in a blue moon, ce e in neregula cu a-i spune autorului asta? iti scade respectul pentru sine? Imi pare bine ca remarci lipsa prietenilor de pe site. No kidding:) Acum, intre noi, crezi ca eu nu mi-am luat peste tartacuta multe palme apriorice din cauza numelui sau a etniei mele? Dar sa fiu a naibii daca asta m-a facut sa inclin capul un milimetru, sau sa imi permit sa stau in fund si sa-mi plang de mila. Da, ma cheama Segal, ruda cu Avramovici si cu Samuil... sunt subanteleasa in bancurile cu Itic si Strul. Si in acelasi timp sunt un om care ofera mai mult celorlalti decat media, care alege sa nu raspunda rautacios si meschin la cea mai mica intepatura. Poate ca optimismul si generozitatea mea sunt nejustificate. Sa fie asa. In definitiv, in vorbe toti avem principii mari, doar practica ne omoara. | |