| = Nu e posibilă nici poezia, nici muzica pe pământ | Dragoș Vișan [25.Jun.23 09:14] |
| Într-un răboj pe-un lemn verde scrijelat și eu pot să fac portativ de purtat inspirația mea zisă artistică. Sau de aed contemporan. Nu suntem deloc poeți, ci aezi. Poeții nici n-au apărut vreodată pe pământ, dat fiind faptul că avem o istorie ce se cheamă de fapt Irealitatea vieții popoarelor. A păcăli existența sau istoria reală înseamnă, în mod evident, păcălirea artei adevărate. | |
| + Suntem artiști nuli, cu to(n)ții! | Dragoș Vișan [25.Jun.23 09:16] |
| Nici pictor, nici sculptor, nimic | |
| = Și eu aș vrea să spun că | Papadopol Elena [26.Jun.23 13:19] |
| Am citit poemul și am dat dreptate vocii lirice. Dar, dacă îmi permiteți, în prima strofă, aș elimina cuvântul muzica din structura versurilor: nu mă prezint nici ca un ascultător./ folosesc doar cuvântul,/ muzica. (deoarece acesta explică și nu e necesar, se înțelege din context). Iar în ultima strofă dacă aș începe cu …și-apoi ar fi de înțeles că am lăsat pe undeva un început. arheologii cuvintelor vor săpa, vor găsi povestea. și, mă gândesc să nu las nici un indiciu, iar la final, să închei cu misteriosul “și-apoi…”. dacă vor fi curioși, vor ști încotro. și-apoi… aș înlocui primul grup și-apoi cu a fost odată Mi-a plăcut poemul și, mai ales, strofa aceasta: citesc, ascult, privesc… în somnul creației proprii mă văd prizonier al viselor neîmplinite. cui să poți spune tot ce ai de spus dacă tot ce ai de spus este doar o fărâmă? nici cuvintele, nici muzica, nici culoarea nu-s destul. trebuie să pun pe coala de hârtie și piatra cioplită, arcadele de lemn și miezul de pământ ars; trebuie să prind mărgele de sticlă, să mă împrietenesc cu un mim care, printre rândurile mele, să spună povestea ce-a rămas nespusă. Cu respect și deosebită apreciere! | |
| = Mulțam, Irușu Perușu | Stanica Ilie Viorel [25.Jun.23 12:21] |
| și-apoi, vom vedea ce o mai fi | |