| + ca o ninsoare | Florian Silisteanu [06.Jan.05 05:49] |
| Cu multă foarte multă vreme în urmă am promis unei femei cum că bem wischi din cornul cerbului ce află în stare de rut prima dimineață a poemului De la o vreme aripile se dezbracă de oglinda aceea Vezi bine silvia van vezi bine cum că uneori din sticla cea lucitoare vremea începe să umble înghesuită ca o ninsoare ce ascunde anotimpul între perne somnul definitiv | |
| = Frumos | Albu Vladimir [06.Jan.05 08:18] |
| Silvia... ultima strofa e superba... desi dualitatea el-ea este asezata ostentativ as fi gasit potrivit insa sa las indeterminatul si astfel sa las cititorului bucuria de a deosebi yahgul de yin... adica își dezbrăcă încet aripile în fața oglinzii îngenunche la picioarele patului apoi alunecă în râsul lui ca într-o iarnă definitivă Frumos spus... | |
| = Cuvant pentru prieteni | Silvia Van [06.Jan.05 09:09] |
| Multumesc, Florian Silisteanu, pentru cuvintele tale. Ce va fi sa fie va fi, asta am eu de spus. Vezi bine ca vremea inca mai are rabdare. Vlad, ma bucur ca ti-a placut strofa aceea. Am tinut cont de sugestia ta. Multumesc. | |
| = Da, Silvia... | Anghelina Andreea [07.Jan.05 22:09] |
| Da, Silvia, zic si eu ca Vladimir, ca altceva nici nu-mi vine in minte acum...superba, ultima strofa, felicitari si bine te-am regasit, draga mea...si un an asa cum ti-l doresti... cu drag, | |
| = vreau... | cornel marginean [15.Jan.05 12:58] |
| imagini fantastice , frumos invelite in liric si sentimente care vreau, esti sensibila dar si inspirata | |
| = Silvio si Silvio | Anghelina Andreea [19.Jan.05 08:36] |
| Tot trec prin pagina ta si tot astept noi surprize placute...tare esti zgarcita cu cuvintele, scumpo... si tare multumesc eu de citire de caii mei albi care care cat pe ce sa devina verzi...:) | |
| + Nu cred că mai există ierni definitive... | Constantinescu Eugen [26.Jan.05 11:54] |
| Lumea Silviei Van... Nici nu știu dacă - și mai ales cum - să scriu despre lumea ei plină de o tandrețe furioasă, de diversele detalii audio-olfactive folosite de Silvia pentru a da naștere la un tablou în mișcare, un tablou cu rădăcinile ancorate neapărat în trecut deși cu mugurii respirând lumina zilei de azi, nu știu cum să descriu răbdarea autoarei atunci când se apleacă cu o nesfârșită minuțiozitate asupra unei stări de spirit îmbobocită în grădina de dincolo de ferestrele ei, ei bine, nici nu știu însă cum să nu vorbesc despre toate acestea plecând de la aromă de brioși și de ciocolată cu lapte și terminând, ei bine cu aripile dezbrăcate în pragul iernii definitive... Nu... Nu aș putea să nu povestesc despre toate acestea. Felicitări Silvia. | |
| = Cu furie tandra... | Silvia Van [26.Jan.05 15:26] |
| M-ai lasat fara grai, Eugen, si m-am dus repede la poem sa-l citesc si sa vad si eu cum arata lumea mea colorata in culoarea ochilor tai. Pare fainuta, ce sa zic... Multumesc frumos de trecere | |