| = imi place | Vlad Catalin [24.Jan.05 10:06] |
| O intreaga metamorfoza a ta, Ioana. Pornesti de la o stare de tristete uscata de canicula, de pesimism si depresie, o stare normala nimicului. Imi este cunoscuta starea asta. Sfarsitul optimist iti aduce insa un zambet (mai amar, mai vesel..) Si nimicul va fi si mai singur. Singur in vecia inevitabila. Va fi inconjurat de banalitatea neagra... Pana va rasari o stea alba, de zapada, dar calda, care ii va da sperante nimicului de a ajunge cineva, de a se metamorfoza treptat. Si atunci lumea se va schimba. Si nu va mai fi atat de cald. Vantul va adia lin... Ai scris frumos. st | |