| = Poveste pe nedrept uitata | Andu Moldovean [05.Feb.05 01:12] |
| Imi place sa te descopar prolific, este o etapa necesara in desavarsirea spiritului. Mereu ma framanta aceeasi intrebare copilareasca: de ce? De ce trebuie sa parcurgem drumul ca sa aflam ce se afla la capatul lui, de ce astia nu pun semne ca lumea cum ar fi "drum infundat" la rascrucile esentiale ale vietii noastre? Asa ma gandesc, speologii din povestea aceasta au ajuns la un capat de drum dar nu stiu cum (si Liviu nu ma lamureste aici, punand lumina doar pe ce s-a petrecut dupa aceea ei au gasit calea inapoi si asa s-a nascut o poveste de dragoste, traita la limita dintre viata si moarte, acolo unde ne aflam cu toti, fara sa bagam de seama, cand ne soptim la ureche "noapte buna". O lectura care te poate vindeca de un atac de panica. Bobadil. | |
| = și totuși | Virgil Titarenco [05.Feb.05 01:34] |
| Poate te vindecă de un atac de panică sau poate și de alte boli moderne dar asta nu o face să fie poezie; poate experiment prozodic, poate o proză lirică (dacă există așa ceva), dar nu poezie. Acum, e foarte posibil să mi se spună că bat cîmpii și nu mă pricep, sau că sînt prea îngust în perspectivele mele. E posibil, e foarte posibil. Asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut și că autorul nu are un simț aparte pentru detectarea și redarea inefabilului. Și asta nu e puțin lucru mai ales cînd vorbim despre acest plictisitor subiect al amorului. | |
| = mai mult intrebare decat raspuns | liviu dascalu [02.Oct.05 19:06] |
| Nu stiu nici eu daca e poezie si ce mai inseamna poezie in ziua de azi. Poate ca nu asta e important. Pe de alta parte, sunt preocupat de gasirea unui stil unitar, am impresia ca poeme precum "cutitul meu obosit" si "un fapt divers" nu au nimic in comun. Una din solutiile posibile e sa le public, daca va fi cazul, sub pseudonime separate, in volume separate. Nu pot reconcilia latura ludica si suprarealista cu aceea din poemele narative si confesive precum cel de mai sus. | |
| = ... | dana stanescu [05.Feb.05 22:07] |
| interesant poemul, legat, cursiv, te face sa il citesti pana la capat chiar si numai pentru a vedea ce se intampla... si o intrebare, de ce sa alegi pseudonime diferite? nu le scrii tot tu? sau esti in cautarea unei singure voci poetice? | |
| = Experiențe ce urmează a fi cercetate chimic | Vasile Rotaru [06.Feb.05 15:37] |
E o reluare în alt registru a unei teme vechi. O reluare a Adelei lui Ibrăileanu în alt registru. Bărbatul de cinzeci de ani și femeia de douăzeci. Aici postmodernistă, cum îi șade bine, de text în interiorul altui text. Sau ca pretext. Demersul, prin intermediul altui text al unui barbat, ce-si analizează persoana iubită sau de a o cuceri. (Un derivat uneori înșelător, pentru că face o amplificată concurență stării civile!) E o amosferă erotică departe de moda actuala care scoate zilnic suprafețe tot mai întinse din geografia feminină. Cât de importantă este atingerea de mâini, „un gest cald ca lumina unei lampe”. Dar toate acestea intr-o realitate reprimata, de text in interiorul altui text. Procedeul e amuzant, e ca si cum ai urmari niște jucarii cu cheiță. Pentru că naratorul (o precizare nu tocmai întîmplătoare) poate dispune după bunul plac și poate înscena cine mai știe ce accidente. Dar prefera un reflectorat neutru, delicat victorios. Ar mai fi de remarcat lipsa, și ieri și azi, a unor corpuri de iluminat ca lumea. Ca sa închei. Intre poezie și proză eu nu vad mari diferențe de natură. Sunt doar diferențe de intensitate și densitate. Oricum ai așeza textul, se simte bine în ambele ipostaze. Își fabrică singur anticorpii. | |
| = Nimeni nu a remarcat | Adrian Moșoianu [24.Mar.05 09:28] |
| priceperea si inspiratia ta (de la un anumit punct incolo e unul si acelasi lucru) de a te insera, cu vectorii tai personali, pe Canal Grande Mircea Ivanescu (ce impropriu spus, atunci cind vorbim despre incizia orbitoare a discretiei, despre elocventa statornica a insesizabilului), asumarea si asimilarea expresiva a tehnicii punerii INVERSE in abis (a scoaterii din abis, ca sa spun asa). Un oarecare exces de narativitate, o supradoza de explicativ, sint singurele minusuri (care nu afecteaza eficienta angrenajului) de evidentiat. | |