| = Ritmuri | Albu Vladimir [15.Feb.05 11:27] |
| Daniel ce lume duala si trista ai creionat tu aici? Ce suflet atins de ce boala isi canta resemnata nunta cu viata in ritmuri de trei luate cate opt? Mi-a placut poema, simbolurile sunt dozate relativ corect... finalul e foarte bun. | |
| = Daniel | Tanasescu Nicolae Constantin [15.Feb.05 21:23] |
| este poemul care m-a incantat cel mai mult din tot ce am citit de la tine pana acum. inceputul este electrizant, m-am vazut mergand pe sarma agatat de clipe imaginare, viata asta cum e... " nici sârmele astea n-o să ne mai suporte mult " tensiunea este ucigatoare, oricand se pot rupe este adevarat. daca as putea ti-as oferi o steluta, sincer drag Costin | |
| = frumos poem | Alina Manole [16.Feb.05 01:06] |
| O atmosferă de spleen cotidian, în dungi "albe și celelalte nu", în care nimic nu e sigur în afară de "porția zilnică de oase fără pereche", minunată, nespusă sau pur și simplu poate că e vorba despre vertebre și atunci îmi imaginez că prin acest poem trece un axis mundi. Frumos poem. Aș fi ales alt titlu. | |
| = atât | Diana Rizoiu [16.Feb.05 10:52] |
| Trebuie să recunosc faptul că am deschis pagina pentru că m-a atras în mod expres titlul. Acum, după ce am și citit, pot spun că am rămas plăcut impresionată. Atât! Mă opresc aici cu ideile și impresiiile, deși aș avea mult de scris, dar prfere să vă las o mică impresie decât un mare comentariu. Mi-a plăcut și e de ajuns! Succes pe mai departe! Cu drag, | |
| = Va multumesc. | Daniel Dinescu [16.Feb.05 12:54] |
| Vlad, dragule, iti multumesc pentru trecerile constante si pentru apreciere. Constantine, la fel, multumesc si sa stii ca stelutele mele sunteti voi, cei ce imi lasati semne si va place ceea ce scriu. :) Alma, onorat de vizita, ca intotdeauna, si sa stii ca titlul imi place si el ca simbol cotidian. Mi-a placut o predica ce am ascultat-o, in care cel care vorbea de la catedra a spus ca omul este ca un copac, cu radaini in pamant si in cer... de aceea l-am agatat de cer. :) Diana, multumesc pentru apreciere si te mai astept. | |
| + părere | Liviu Nanu [16.Feb.05 13:28] |
| Ultima strofă mi se pare cea mai reușită. În prima strofă aș renunța la "și". | |
| = problema general umană | Ruxandra Moholea [16.Feb.05 23:42] |
| "ne-am învățat să aruncăm priviri în stânga mai des și câteodată în dreapta" Poate că tocmai asta este problema general umană:prea ne uităm în stânga sau în dreapta!Ni se pare mai fascinant ce face vecinul de sârmă!Și uităm ce e mai important:să privim înainte, pentru că acolo este prezentul.(Și un delfin înțelept m-a învățat că "acum" este cel mai important.) De aici poate și teama de"înălțimile așezate între ce a fost și ce era să fie". Ultima strofă mai ales mi se pare reușită. Gând bun, Ruxandra | |
| = Daniele, aici, (dani)Ela | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Suspendati indelebil intre doua atit de neatinse stari pe deplin. Cita mistuire redata iscusit aici, Daniele. Nedeghzată nici măcar de metafore, care parcă și ele stau spânzurate între înțelesuri. Am desprins un final, ca să-l pot cuprinde: "vom umbla suspendați în schimburi de șapte ore căutându-ne după colțuri perechea". Frumos, mai frumos realizat poetic finalul. Drag, Ela | |
| = frumos... | Laura Bulete [02.Oct.05 19:06] |
| "vom umbla suspendați în schimburi de șapte ore căutându-ne după colțuri perechea" Imi place...Ai imagini frumoase. Poezia asta m-a atins cel mai mult dintre toate citite in ultima vreme pe poezie.ro. Te mai citesc. | |
| = sinestezie | Stefan Livia [18.Feb.05 17:24] |
| Citindu-ți poemul am simțit o herghelie în galop, aspirând la tărâmul simfoniilor. ce pot să-ți mai spun decât că, între versurile tale mă regăsesc și eu, ca un spin înfipt în coasta zidului... Liv | |