| + O idee | Andu Moldovean [24.Feb.05 00:18] |
| Sorana, poemul asta rasare ca firul de iarba, mic si verde. Un fel de ADN al sperantei, am ezitat mult, sa cataloghez, sa critic... sigur, ar trebui s-o fac. Stilul se impune periat, scuturat, aerisit, unii mai scoliti ca mine ar spune "esentializat". Dar simtirea... e, e aici. Prin labirint se zareste odgonul Ariadnei in poemul asta si asta ma face sa fiu aici linistit. Ritualul strivirii strugurilor in picioare de catre tinerele fete si femei imi canta in suflet mereu si mi-a placut sa-l regasesc incercat temerar in acest poem. Worth waiting for ar spune altcineva, eu nu, pentru ca asteptarea mea e mai lunga dar si bucuria pe masura, dar numai la urma, Sorana. Steluta de incurajare, si nu pentru ca mi-a placut mustul, ci doar gustul. Recomandare: Nu abuza de subtitluri (mai ales redundante), de comparatii (asisderea) iar punctuatia foloseste-o doar acolo unde SIMTI ca este absolut necesara. Bobadil. | |