| = 8 marite e in fiecare zi | Bogdan Groza [01.Mar.05 12:45] |
| Nouras, femeile au ziua lor in fiecare zi, chiar daca e sau nu oficializata. Si noi, barbatii, stim asta si actionam in consecinta. Si apoi, ce ar fi viata fara femei, nu? De aia cred eu, ca e bine ca zilnic sa le spunem femeilor cat sunt de frumoase, de minunate, de extraordinare, dar sa nu ne deranjeze cand ne uitam la un meci, sau cand vrem sa mergem in oras cu amicii sa bem o bere :)) | |
| = Doar un exercițiu de stil, sau...? | Ghinea Nouras Cristian [02.Mar.05 09:56] |
| Dragă Bogdane, mulțam fain pentru trecere. Totul este să nu mă iei prea în serios - eu rămân fidel devizei mele de pe site: "ne îmbrăcăm în cuvinte până nu ne mai recunoaștem". Este doar un exercițiu de stil, o altă față a lui 8 martie, văzută din cealaltă parte a... oglinzii. | |
| = Din fata televizorului ne spui "La multi ani"? | Mihaela Copie [02.Mar.05 11:34] |
| Draga Nouras, eseul tau nu ne-a "imbracat in cuvinte".L-ai scris de pe canapeaua din fata televizorului, cu o bere in mana cealalta. Multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt inconjurata de astfel de barbati nici acasa, nici la serviciu! Cat despre Mona Musca si Lia Roberts, nu e vina lor ca femeilor nu le place politica. Daca Lia Roberts ar fi fost barbat, venit din America, ar fi castigat alegerile??? Despre 8 Martie am invatat prima oara ca este ziua mamei si, ma bucur inca ca mai SI EU cui sa spun "La multi ani!". | |
| = Falimentul lumii bărbaților | Ghinea Nouras Cristian [02.Mar.05 11:49] |
| Bine ai venit Mihaela, tonul tău polemic îmi face chiar plăcere, înseamnă că materialul și-a atins scopul. Este trist că o bună parte a lumii bărbaților (poate mai puțin subsemnatul, dar am să-mi fac și eu destulă autocritică aici) percepe astfel universul feminin. Pentru că prin natura meseriei mele de jurnalist am parte de mari doze, uneori chiar supra-doze de realitate, zilnic, pot să-ți spun că - din păcate - textul de față descrie o atitudine frecventă. Scriam mai de demult un editorial, intitulat "Falimentul lumii bărbaților", în care erau cuprinse mai multe detalii. N-a fost în intenția mea de a adopta un ton "feminist", nici "macho", ci să propun o temă de meditație. Culmea - știi de unde mi-a venit ideea? De la cele mai noi statistici privind violența în familie. Trist! Oricum, te mai aștept cu comentarii. Bucuros de cunoștință. | |
| = jos pălăria! | Dănilă Florentina-Loredana [03.Mar.05 00:02] |
| Exercițiul tău m-a impresionat plăcut,ca de altfel și "falimentul..." Eu l-am perceput ca pe un mărțișor pe care ni l-ai oferit nouă, tuturor femeilor de pe site, și nu numai...Cândva, îți spuneam, mai mult în glumă, ceva de clonare... Ce frumoasă ar fi lumea (poate și femeile ar fi mai frumoase) dacă cei care gândesc la fel ca tine s-ar înmulți! Mulțumesc pentru acest mărțișor! | |
| = "Ecaterina cea Mare" era de aceeași părere | Ghinea Nouras Cristian [03.Mar.05 11:19] |
| Loredana, nici nu știi cât mă bucură vizita ta. De două zile încerc să-ți scriu ceva la "Poștașul" - care în cazul meu sună de trei, de patru ori până izbutește să plaseze un comentariu. Ieri am avut aceeași figură la alte două comentarii... În fine, textul de față este, cumva, o continuare la "Falimentul lumii bărbaților", pe care îl cunoști. L-am scris într-o variantă ușor modificată față de ce a apărut în ziar. Am făcut și o docuumentare pe măsură: le-am invitat pe colegele din redacție să-mi spună cam care ar fi tabu-urile pentru femei în societatea noastră ultra-conservatoare. Așa am descoperit ceea ce știam dinainte: cam peste tot, femeile sunt în cel mai bun caz... tolerate. Dar asta nu numai la noi! Acum câțiva ani (2001) la Orleans am avut ocazia de a dialoga cu Catherine Beaunez, poreclită "Ecaterin cea Mare" a caricaturii de presă din Hexagon (din CV-ul ei, e suficient să spun că a lucrat ani buni pentru "Le Monde"). Și ea (feministă convinsă și totuși cam radicală, după gustul meu) mi-a spus aceleași lucruri. Se pare că, spre deosebire de statele scandinave și baltice, bărbații din țările latine sunt mai "geloși" pe emanciparea femeilor sau, mă rog, pe accederea lor în funcții, cu excepțiile de rigoare. În al doilea rând, alăturarea universului feminin cu lumea cam gregară a fotbalului, pare, la prima vedere, forțată. Și totuși, nu este așa. Când eram ceva mai... tânăr, îmi amintesc că, la Lugoj sau la Timișoara, femeile erau o prezență obișnuită (și reconfortantă) pe stadioane. Cu cât galeria devenea mai trivială și mai aplecată spre violență, cu atât numărul persoanelor de sex feminin din tribune era în scădere. Ca un reactiv chimic, înțelegi? Un reactiv care indica precis nivelul de civilizație al sportului de la noi. Golirea arenelor de suporteri a început odată cu dispariția femeilor din tribune. | |
| = amarui | Bianca Iulia Goean [03.Mar.05 12:13] |
| Dragut, dragut demers... si temerar as zice ;-) Risti tu sa intorci spatele haitei? ;-) Glumesc, desigur. Nuantele sunt mai mult gri decat negre, de cele mai multe ori (nu neaparat ca nu au avut timp sa ajunga negre, poate unde s-a mai si depus ceva praf peste ele). Ca fericita soata a unuia care nu stie despre fotbal decat ca e ceva cu o minge rotunda, pot sa citesc in delin amuzament acest demers al tau. Dar accentele tale cu adevart triste sunt cele care incep cu "Bine ca au trecut alegerile...". Aici, din nefericire, sunt chestii cu care te lupti mai greu. Daca decizi ca merita lupta. restul, daca este sa recunoastem, este si vina noastra: cum ni-i formam, asa ni-i avem. Recunosti? ;-)) Intr-un zambet usor amarui, Bianca | |
| = Există un 8 Martie și pentru victimele violenței "domestice"... | Ghinea Nouras Cristian [03.Mar.05 12:28] |
| Bianca, bucuros de oaspeți, mai ales dacă mă vizitează întâiași oară. Am încercat să scriu ceva obiectiv, fără a mă plasa nici în sfera "feministă", nici în cea "misogină". Detest ambele atitudini, considerându-le niște devieri pentru care, de altfel, Mama Natură oferă generoase remedii... Ai reținut ideea de "amărui", așa este. Ce era să scriu de 8 Martie, vechile clișee? Poate că așa scriam, dacă n-aș ști ce cazuri sunt, bunăoară, chiar la Timișoara, unde există un Centru pentru victimele violenței în familie, sau violenței "domestice", cum mai este numită, deși ea depășeșete cu mult sfera "domesticului". Asta e, sufăr de prea mare doză de realitate, administrată zilnic și fără... anestezie. | |
| = si...flori pentru un asemenea 8 martie | Florina Daniela Bordieanu [03.Mar.05 12:53] |
| prin acest text ai reusit sa nu te plasezi nici in sfera misoginului nici in cea a feminismului, intr-adevar. dar, dupa lectura, am avut senzatia ca mai lipseste ceva ca sa inchege gandurile de aici. o continuare, poate. o completare. (pentru ca, nu-i asa, doar ai schitat un posibil 8 Martie TM.) in fine, mai preiau o idee ce mi-a placut si apoi "plec" :): evidenta sarbatorirea acestui 8 Martie alaturi de fiecare femeie, dar mai ales alaturi de cele care sunt victime ale violentei in familie. procentele sunt mari, chiar la nivel statistic (si se stie de faptul ca nu se inregistreaza in mod public mai bine de 60% din cazuri), deci ar fi atatea si atatea sarbatorite. intrebarea e daca avem destule flori si pentru ele...fara sa cadem prada tentatiei de a inchide ochii si de a trece mai departe, intorcand capul si mormaind in barba:"aceasta problema nu ma priveste". | |
| = Egoism cu ghilimelele de rigoare | Ghinea Nouras Cristian [03.Mar.05 13:14] |
| Florina Daniela, mulțumesc pentru comentariu. Iată, polemizez cu mine însumi: este Noru chiar așa "altruist"? Ei bine, sincer să fiu, este un pic... "egoist". Ca orice Cristian care se respectă, și pe el îl așteaptă acasă o Cristiană, care, la cei 9 ani ai săi, îi umple viața și îi dă puterea de a merge mai departe, în ciuda etc. etc. etc. (aici completați voi, că le știți bine). Pentru ea aș dori mâine - și nu peste încă zece "generații de sacrificiu" - o altfel de societate... Egoism cu ghilimelele de rigoare. | |
| = da, acelasi egoism, aceleasi ghilimele. | Florina Daniela Bordieanu [03.Mar.05 13:18] |
| ...iar eu am acasa un Radu de zece ani. si tocmai pentru ca va fi barbat, i-as dori maine si nu peste generatii, o altfel de societate. "egoism" , da. cu ghilimele de rigoare. | |
| = tare sociale | Bianca Iulia Goean [03.Mar.05 13:39] |
| Noru, obiectivismul este desigur doar un deziderat in cazul acesta, ar fi si absurd sa te poti desprinde de ceea ce esti, in definitiv, barbat ;-) (inCa si mai absurd ar fi din partea noastra sa avem o asemenea pretentie). Dar tocmai asta remarcam, ca a fost curajos Si demn de lauda demersul tau. Si mai amarui gustul acum, in urma comentariilor tale. Asupra acestor aspecte ai pastrat tacerea in text (vorbesc despre violenta in familie). Poate ca, asa cum ti-a sugerat si Florina, se merita o aprofundare pe aceasta linie. Stii, si eu sunt tot din aceeasi familie, Iulia mea are numai un an si trei luni, si ma gandesc, Noru, ca noi suntem cei care putem sa facem mai mult decat "societatea" (vesnicul "sa se faca"). Educatia aici incepe. Pentru fete, educatia respectului fata de sine, a constiintei propriei valori, a respectului celui sau celei de langa tine, indiferent de sex sau varsta (ne limitam la asta, pt ca despre asta am pornit a vorbi). Da, depinde si de noi, ca parinti, cum ne respectam propriii copii, nu crezi? Cat despre baieti, poate mai multa aplecare asupra folosirii fortei intelectului mai mult decat a celei fizice... Una peste alta, sa nu asteptam sa ne educe societatea copiii, sa punem noi un inceput bun. La urma urmelor, pentru cei din jurul nostru, noi suntem societatea. Bianca | |
| = Frumusețea, ca alternativă la "electro-cratiță" | Ghinea Nouras Cristian [03.Mar.05 13:50] |
| Florina și Bianca, câtă dreptate aveți când spuneți despre părinți. Desigur, ca bărbat, nu mă pot lepăda complet de "pielea lupului" (poate că nici nu m-ar prinde prea bine), dar mă simt și eu jignit când aud astfel de "concepții" despre viață inoculate fetelor: lasă, măi, că ești frumoasă, ce-ți mai trebuie să fii și deșteaptă?! Din păcate, ca să vă mai rețin un pic, îmi amintesc un profesor de "electro" care le ironiza pe colegele care nu se prea descurcau la tablă: "ce vă trebuie vouă electrotehnică, voi oricum o să ajungeți la electro-cratiță?!" Chiar și cu "pielea lupului" instalată confortabil pe umeri, pe mine nu mă distrau deloc asemenea "bancuri". | |
| = patriarhat | Miruna Dima [03.Mar.05 14:32] |
| Si uite vin si eu cu parerea mea cea "feminista": traim de multi, multi ani de zile in patriarhat. Au fost ani si ani intregi cand femeile nu aveau voie nici macar sa intre in biblioteci. Au fost momente cand nu se cunostea anatomia femeii. Apoi s-a crezut ca aceasta e exact anatomia barbatului intoarsa pe dos. A fost ani intregi o anexa. Un fel de animal de casa, care avea niste indatoriri si atat. Stiu ca suna a feminism din ala gen ars sutiene, dar toate astea sunt adevarate. E de ajuns o incursiune in lumea din jurul nostru, cu atentie marita. Barbati care urasc luna martie pentru ca, dom'le, ce, sunt obligat sa-i iau cadou? Femei care cad din picioare de oboseala, cu prunci atarnati de poale, in timp ce barbatii lor se duc cu altele sa se "racoreasca", ca, de, sunt si ei oameni. Femei destepte, femei culte, femei puternice care se prostitueaza pentru ca doar asa pot obtine ce vor intr-o lume care nu e a lor... Ai pus degetul pe o rana veche si foarte dureroasa. Textul tau mi-a placut, pentru ca am inteles punctul de vedere foarte bine. | |
| = Poveste cu o tânără, o bicicletă și un... morman de pietre | Ghinea Nouras Cristian [03.Mar.05 14:54] |
| Miruna, bine ai venit, comentariul tău mă onorează. Prin anii 50 (ai secolulul XX) în satul bunicilor (undeva în România - Europa) o tânără femeie cu tupeu s-a găsit să-și ia o slujbă de intelectuală (învățătoare - deci să pătrundă nepoftită în tripleta de aur a "nobilimii" locale notar-popă-dascăl). Tânăra femeie (nu spun cine era) avea de străbătut 6 km până la școală, pe care a avut "nerușinarea" de a-i străbate cu bicicleta. Auzi,tu soro, cu bicicleta?!? Muiere tânără și cocoțată pe bicicletă, așa ceva nu s-a mai pomenit în satul nostru!!! O vreo... sau vreo... că întreagă la minte nu este. Așa că oamenii din sat au încercat, după puterile lor, să-i corecteze comportamentul: în fiecare dimineață, aruncau cu pietre după ea. Femeia cea tânără (nu vă spun cine era) a strâns din dinți și și-a continuat drumul, știind că în fiecare zi va avea parte de o porție de pietre și de invective. Femeia s-a dovedit până la urmă mai tare ca "opinia publică" cea vigilentă. Pietrele s-au rărit treptat, dar în schimb numărul femeilor, și mai tinere, și mai în etate, care nu s-au jenat să se urce pe bicicletă a crescut. Astăzi, se circulă pe acolo cu bicicleta, indiferent de sex. Și nu se mai miră nimeni. Acum, femeia respectivă are o vârstă respectabilă (și tot nu vă spun cine este). Dar pentru mine, ea este tot tânără, și vă jur că o iubesc foarte mult! | |
| = Iarta-ma! | Mihaela Copie [02.Oct.05 19:06] |
| vezi tu, Norule, esti egoist! Dar mai egoista sunt eu! Ti-am negat acest text (acum ti-o spun) ca sa-mi apar lumea mea frumoasa in care traiesc (in TM, nu departe de casa unde-si gasesc adapost victimele violentei domestice). Femeia (stiu eu cine) cu bicicleta si fetita ta, pot trai linistite chiar si in vremurile astea, dupa cum sunt absolut sigura ca baiatul meu (de-un leat cu fata ta) nu va ridica niciodata mina la vreo femeie. Exista o lume a violentei, dar ca jurnalist ii cunosti cauzele (alcoolul, saracia, drogurile,...). Ca matematician cum as putea sa gindesc? Ca sa nu mai fie efectul trebuie sa eliminam cauza. Cum sa stam sa plingem linga femeia care a fost batuta, chinuita? Nu! Deschidem bratele femeii care vine pe bicicleta! Cum sa pling de mila femeii ce se prostitueaza ca sa obtina o slujba mai buna? NU! O imbratisez pe femeia care isi da demisia si-si gaseste un post mai bun in alta parte. Nu pot Norule sa le pling pe femeile ce stau si rabda! Iarta-ma. | |
| = mama? | Miruna Dima [03.Mar.05 17:10] |
| Te superi daca te intreb? Nu cumva este mama ta? | |
| = Răspunsul se află în întrebare | Ghinea Nouras Cristian [04.Mar.05 10:32] |
| Miruna, răspunsul se află adesea în întrebare - trebuie doar să înlăturăm semnul de interogație. În rest, vorba poetului - "să nu strivim corola de lumini a lumii". Îți mulțumesc pentru atenția acordată acestui text, pentru dialogul agreabil și... promit să-ți întorc vizita. | |
| = Nimeni nu este imun... | Ghinea Nouras Cristian [04.Mar.05 10:45] |
| Mihaela, te rog să mă scuzi, abia după ce i-am răspuns Mirunei am observat și cel de-al doilea comentariu al tău. Foarte, foarte bine este ceea ce spui. Dintre cele două modele comportmentale, este de preferat cel puternic. Femeia poate fi femeie, în coordonatele sale fundamentale, fără a fi neapărat slabă ("sexul slab" - ce idioțenie!). Un comentariu binevenit, "cu personalitate" - în ce mă privește, niciodată nu mi-au plăcut judecățile în alb și negru, întotdeauna am fost adeptul gândirii nuanțate. PS Nu știu dacă este potrivit acest post-scriptum, dar, pentru că ești timișoreancă, există o emisiune la Radio Timișoara realizată de o colegă jurnalistă pentru care am un respect deosebit - Adriana Dolcianu - care abordează astfel de situații, despre care vorbeai tu. Sunt cazuri care ne afectează pe toți, iar faptul că ții un reportofon în mână sau ai în spate o cameră de luat vederi nu-ți conferă "imunitate"... | |
| = frumoasa zi de 8 martie | Tudor Giugariu [10.Mar.05 11:36] |
| "Pentru ea aș dori mâine - și nu peste încă zece "generații de sacrificiu" - o altfel de societate" ... nu prea inteleg ce fel de societate ai dori ...In ceea ce priveste accederea femeilor in functii, iti pot spune ca in locul unde lucrez eu ( un minister din Bucuresti) majoritatea covarsitoare a Directiilor sunt conduse de directoare, sunt doua secretare de stat ( din sase), oricum la un alt minister sunt 5 secretare de stat femei din 6, la scoala am avut profesori numai la sport si istorie, in rest profesoare, sa nu mai vorbesc de tribunale, unde marea majoritate a judecatorilor sunt femei.Cam la fel stau lucrurile si in ceea ce priveste avocatii, notarii, adica in ceea ce priveste meseriile nu prea oneste dar unde se castiga foarte bine.E adevarat, eu vorbesc de ceea ce vad in Bucuresti, in provincie am auzit ca lucrurile n-ar prea sta la fel in ceea ce priveste accederea femeilor in functii... asta o stiti voi mai bine.Oricum, mie mi se pare o aberatie sa spui ca femeile sunt nedreptatite daca nu sunt mai multe in parlament sau daca dau cu aspiratorul mai mult decat barbatii ...Daca ar fi invers ar sari barbatii cu gura si tot asa ...Ceea ce vreau sa subliniez e ca noi, barbatii si femeile, suntem diferiti, asa ne-a lasat Domnul pe pamant.Fiind diferiti, atat anatomic cat si psihic, nu avem cum sa fim egali, ar fi si neinteresant, adica nu poate fi egalitate in ceea ce-i face placere unui barbat cu ceea ce-i place unei femei... Daca un barbat prefera sa se uite la un meci de fotbal in loc sa aiba o cina romantica cu o sotia lui e cam nasol de el, dar daca prefera sa vada un meci de fotbal in loc sa se uite la "Teo" mi se pare firesc. Si ati mai uitat ceva.La noi in tara,in societatea aia pe care n-o mai doresti pentru fiica-ta, cand unui barbat i se prezinta o femeie, barbatul saruta mana acelei femei.Si nu numai atunci, femeilor fiindu-le sarutate mainile de catre barbati si dupa cate un dans sau la cate o reuniune .E adevarat, nu e un gest permanent(mitocani sunt in orice mediu) dar e des intalnit.In afara de asta, tot in societatea romaneasca, barbatii le saluta pe femei spunandu-le : "Sarut-mana"! In ceea ce priveste violenta domestica, asta exista peste tot , nu numai in societatea noastra. Concluzionand, sa ne bucuram intotdeauna de acesta frumoasa zi de 8 martie. | |
| = S-a băgat cartofi la Matacheeeeee! | Ghinea Nouras Cristian [11.Mar.05 12:56] |
| Dragă Tudor, în primul rând îți mulțumesc pentru vizită, sunt onorat, mai ales că vii pentru prima dată și, sper, nu pentru ultima oară. Este surprinzător, în primul rând, că un asemenea text - construit pe baza unui editorial pe care l-am publicat în presă - a stârnit atâta interes și asemenea comentarii pe site. Văd că sunt 773 de cititori și nu-mi vine să cred. Din prima, îți spun că ideea mea de a isca dacă nu o polemică, măcar o mică dezbatere, a reușit, dovadă și comentariile voastre, pentru care vă sunt recunoscător. Și acum, răspunsul. Cred că ți-ai dat seama că nu am dorit să scriu nici ceva feminist, nici ceva misogin, cu ghilimelele de rigoare în ambele cazuri. Mi-am recitit cu atenție textul și nu am găsit nici un pasaj în care să clamez nedeptățirea femeilor. Este un text deschis, care ridică doar o serie de probleme. Funcțiile la care mă refeream sunt cele cu adevărat importante - îmi vine greu să-mi imaginez un sau "o" Vanghelie cu fustă aleasă "primare" de sector cu același entuziasm ca în sectorul V (asta o știți voi mai bine în capitală, că în provincie le știm pe ale noastre, n-am auzit încă un caz de primăriță aleasă într-un municipiu reprezentativ al țării). În altă ordine de idei, și eu și tu ne numărăm printre cei care salutăm doamnele și domnișoarele cu "sărut mâna", dar o vizită la instituțiile de care vorbeam te va convinge că sunt mulți domni care le mai blagoslovesc cu câte un "să-ți rup mâna". Nu m-am referit la directoarele din ministere, ci la femeile de rând, stimate dragă domnule Tudor. În prag de iarnă, în municipul Lugoj (situat în Banat, o provincie care nu prea și-a manifestat vreodată complexele de provincie), o mare fabrică de textile a dat falimebnt, nu pentru că ar fi avut rezultate slabe, ci pentru că firma mamă din UK a sacrificat filiala din România în favoarea alteia, dintr-un stat vecin. Cu acest prilej, 600 de femei au rămas fără job, în prag de iarnă. Femei cu vârste cuprinse, în majoritatea lor, între 40 și 45 de ani, în timp ce presa locală publica anunțuri de angajare pentru secretare cu "experiență", dar până-n 25 de ani. Eu despre o astfel de egalitate a șanselor scriam. Nu știu cum stau lucrurile în minister, la voi. Ultima dată când am fost la o astfel de instituție era în 1989. Se numea "MAGF", adică "Ministerul gospodăririi și aprovbizionării fondurilor fixe", dacă nu mă înșel. Eu veneam din provincie (ca inginer, drăgăliță Doamne!) și trebuia să explic "la centru" de ce ne trebuia nouă aluminiu la cutare mașină de cusut portabilă (erau astfel de mașini pentru sacii cu semințe), când aceasta putea fi foarte bine fi făcută și din... fontă (?!) Ajuns la minister, am avut o mare surpriză: instituția se muta, iar o bună parte din arhivă se afla... pe terenul de sport al Liceului de Mecanică Fină. Dulapurile metalice zăceau în ploaie, iar eu trebuia să dau explicații inginerești, în așteptarea ștampilei izbăvitoare. Aveam și handicapul provinciei, știut fiind faptul că pe la noi se mai găseau prin piețe ceva articole traficate din Occidentul cel decadent, dar eu venisem nepregătit la acest capitol). Dar izbăvirea a venit pe neșteptate: o tovarășă secretară a băgat capul pe ușă și a strigat tare, să audă tot biroul: "S-A BÃGAT CARTOFI LA MATACHEEEEEE!" Dragă Tudor, în câteva secunde mi-a fost ștampilat un teanc de documente gros de vreo două dește... Toată lumea și-a luat literalmente zborul spre sursa de cartofi, mai puțin subsemnatul, care a "decolat" spre gară. Asta era în 1989, iar episodul ți l-am povestit ca să ne mai descrețim frunțile, că nu ne stă prea bine încruntați pe site. Așa cum ziceai - să ne bucurăm sincer, bărbați și femei laolaltă, de 8 Martie! | |