| = Fantanarul | Anghelina Andreea [03.Mar.05 13:20] |
| "Mi-au trebuit mai multe veacuri Sa sap fântâna demnitatii Eu fântânar si eu stapânul Pe ciutura umanitatii. S-adap cu znaga de cuvinte Privighetori, lastuni si corbi Si-n zilele de sarbatoare Sa spal picioarele le orbi. În primavara mea eterna Vreau nemurirea sa o spântec Si ignetele de povara As vrea sa le prefac în cântec. Iar la fântâna mea curata Sa fiu si sluga si stapân Ca botezat cu tinerete E prea târziu sa fiu batrân. Veniti la cumpana o clipa Si ascultati cum cânta apa Eu am urcat în josul tainei Cu târnacopul si lopata Si-acum,daca sorbiti racoare Înmiresmati de dalbul spumii Sa stiti macar ca apa vine Din stra-strafundurile lumii." G. Filip | |
| = Vladimir | Tanasescu Nicolae Constantin [03.Mar.05 13:32] |
| poemul acesta este inca o dovada ca pe agonia se face cu adevarat poezie. un comentariu elaborat este foarte greu de construit fiindca forta, sensibilitatea si mesajul acestui poem sunt devastatoare.(opinia mea,desigur)vreau sa sugerez ca eu inteleg poezia in felul in care ai scris tu "fantanarul" imi pare rau dar nu pot spune mai mult de atat. las aceste cuvinte aici, semn ca sunt incantat sa te citesc drag Costin | |
| = albu | Bogdan Stavar [03.Mar.05 13:49] |
| fantanarul...nu prea inteleg titlul. in rest poezie care are acelasi nivel precum il ai si tu.. ,,aud cantecul de jale cum imagineaza inca orgasme,, o remarca care mi se pare superba. oricum astept sa ma lamuresti cu titlul. | |
| = buna | Motoc Lavinia [03.Mar.05 13:56] |
| Citind ma gandeam daca nu cumva asa arata implinirea, nu este ea urmata mai mereu de un gol, bine punctat aici de tine:'acum cand totul a fost daruit/ ne mai avem doar pe noi'. TRebuie sa recunosc ca i se potriveste si subtitlul de telurica, din cauza fericirii ' ca o pasare speriata', a cainilor' ce ne vor linge ranile pana la muguri',sau pur si simplu a sentimentului. Si totusi glasul e stins, tonul egal, poate era nevoie si de putina miscare,de dinamism, poate un altfel de sfarsit, sau poate este doar o chestiune personala de gust. | |
| = Fântânar | Florin Hulubei [03.Mar.05 14:02] |
| astăzi mi-am îngropat numele lepadat între oasele unui rug stins în așteptarea razelor câini de foc ai amurgului ce ne vor linge rănile până la muguri Impresionant. Metaforă deosebită. Poem al dragostei, zugrăvită în cuvinte simple, dar puternice. | |
| = înțelepciune a măsurii | Lucian Mușet [03.Mar.05 14:40] |
| Desi am extras din context titlul comentariului, imi pare ca asta exprima poeziile tale din ultima vreme. Daca preiau insa citatul exact "nu cunosc această înțelepciune a măsurii" observ ca este ca si cum iti permiti astfel de zile in care "te incarnezi". Fragmentul din care am extras, separa poemul in doua parti doar aparent distincte. In fapt sunt doua fete ale aceluiasi popas teluric si acel "astazi" ne lamureste. Repetitia "numelui", o data "culcat", a doua oara "ingropat" sugereaza "zona" de desfasurare a actiunii. Dar iar risc o fragmentare prea amanuntita. Trebuia doar sa spun "Imi place!" si atat. Cu bine, Lucian | |
| = zici: "astăzi mi-am îngropat numele" si...nu ma impresionezi. | Silvia CALOIANU [03.Mar.05 14:48] |
| Cliseistic: "poarta inimii", "presărând tăcute pietre de hotar". Sesizez o influenta a cuiva de pe site (posibil sa fi spus si INTOCMAI), in expresia "astăzi nu îti voi vorbi despre". De regula, abordezi formele scurte in poeziile tale, chiar si in aceasta: ("să-l tot repete"). Altceva - ce tine de subiectivismul meu cras - chiar imi displace, la culme, asa ceva "cântecul de jale cum imaginează încă orgasme / ciudate caravane de cuante în alai", precum si vulgara expresie "ne arde încă în măruntaie", pentru ("o adâncă plăcere"). Daca mai tin cont si de sugestia titlului... Oximoronica expresie "oasele unui rug stins", chiar imi pare un salt exagerat, peste calul tropilor... Hmmm...zici: "acum când totul a fost dăruit / ne mai avem doar pe noi" (insine", as fi zis eu), loc de polemica, dar nu ar tine de poezie, pentru ca nu mi se pare - insasi expresia - defel poetica. Nu contest gustul si adevarul mesajului critic al admiratorilor acestui text. Ma gandesc doar ca...IARASI nu stiu ce vei mai crede, in timp ce...eu, pur si simplu, am avut chef sa imi spun parerea. Or, eu tac, mai bine, in cazul in care nu spun ce cred, fara sa mint. | |
| = la o apa minerala | Vasile Rotaru [03.Mar.05 15:44] |
| Discursul unui fantanar ce-si revine la un pahar cu apa minerala. Daca sar peste "aud cântecul de jale cum imaginează încă orgasme","caravane de cuante în alai","astăzi mi-am îngropat numele/lepadat între oasele unui rug stins" si alte cateva in plus, ramane o simplitate convingatoare, fara a se mai vedea esfodajul si efortul de-a oferi literatura vizibila de la distanta. | |
| = Multumesc | Albu Vladimir [03.Mar.05 19:11] |
| Carmen... frumos semnul lasat de tine... mi-a dat de gandit. Nicolae... ma bucura ca ai lasat semn si ca ti-a placut... comentarii elaborate nu prea se mai fac si oricum acestea au limitele lor... conteaza mult ca oamenii sa inteleaga si dimensiunea de dincolo de forma si idee... starea... astfel gestul de a comenta nu mai este unul mecanicist. Tu ai facut asta si iti multumesc. Bogdan... eu asa am fost invatat... ca nu toti oamenii pot face fantani ci numai cei alesi... a cobori pe axis mundi in tinuturile htoniene, a gasi izvoarele si a "permanentiza" legatura cu lumea umana prin constructia unei fantani este de fapt un act initiatic... fantanar poate fi in acesta acceptiune si cel ce cauta apa (iubirea) in propriul sau suflet sau al altuia... cel ce stie iubi. Lucian... da, sunt doua parti care vorbesc pe doua limbi despre acelasi subiect... Lavinia... golul acela pe care l-ai recunoscut imi zice ca ai inteles ceea ce am vrut sa exprim... imi e de ajuns. Cat despre lipsa dinamismului... eu optez pentru o tensiune interioara nu una care sa se manifeste. Florin... multumesc... daca vorbesti de simplitate si expresie atunci eu sunt multumit... asa imi place sa fiu. Silvia... "poarta de sud a inimii"... puteam sa-i zic usa, gaura, borta, arcana, fanta etc... dar daca tu zici ca e cliseu atunci asa o fi. In acelasi context asez si partea cu "influentele"... traim interconectati iar a fi prea stabil inseamna izolare si moarte si nu personalitate... pana la urma nu e nimic rau in a cauta si alte modalitati de expresie... suntem liberi in acest domeniu. Tie iti pare vulgara expresia "ne arde încă în măruntaie"... s-a vrut in conexiune cu sentimentul mortii prin injunghiere, cu expresia "si-a varsat maruntaiele"... eros si thanatos... iar "orgasmul" e privit ca mod de a explica trairea mea... mai intai implozie si apoi detasare in toate celulele... apoi, asta e valabil la barbati nu stiu daca poti intelege, sentimentul de gol... poate de aceea "omne animal triste post coitum"... dar nu are legatura cu sexul decat ca pretext pentru o intelegere a straturilor abisale ale sufletului marcate de inconstient. Despre final... sfatuiti-va si da o alta varianta... sa fim si constructivi nu? Vasile... multumesc... intotdeauna o sa existe si ceva in plus... suntem nedesavarsiti. | |
| = ... | Dana Stanescu [03.Mar.05 22:18] |
| vladimir, am citit mai devreme poezia. si al prima citire mi-a placut . si la a doua. bine , eu as scapa de 'orgasme si oasele rugului' o poezie de dragoste , trista dar pe un ton cald, cu o voce parca stinsa imi place zicerea asta: 'ar trebui să îmi fie de ajuns dar nu cunosc această înțelepciune a măsurii' | |
| = Dana | Albu Vladimir [03.Mar.05 23:01] |
| Dana... cald... cred ca ai gasit cuvantul... exact despre asta e vorba. Despre intelepciune... da Doamneeee! | |
| = Gnoza. | Gabriel Dedula Septimius [05.Mar.05 00:25] |
| Eu i-aș spune "cunoaștere" sau "gnosis". Presărarea pietrelor mă duce cu gândul la mitul lui Deucalion și al Pyrrhei, în care acești părinți ai omenirii dau naștere unor noi oameni prin presărarea pietrelor pe pământ. | |
| = parere | Claudiu Banu [05.Mar.05 09:27] |
| Eros, thanatos, axis mundi,cuante in malai, simboluri grele, grele de tot, dimensiune ideatica magnifica,fantana din landul lesbos, versificatie data pe minim, originalitatea alergand voioasa catre zero si chiar pe undeva un punct negativ, dar ce mai conta?. | |
| = Gabriel | Albu Vladimir [05.Mar.05 10:36] |
| Gabriel... are legatura cu miturile cosmogonice desigur... varietatea acestora si incantatoarele povesti despre inceputuri... Restul, ce mai conteaza :)) | |