| = "imi spune sa am grija la borduri" | Silvia CALOIANU [12.Mar.05 02:14] |
| Inca o expresie poetica pentru care, consider, poti fi invidiat, cu seninatate, de cei mai mari poeti: "in bratele mele sta cuminte intrebarea / ma tine cu miinile de dupa git". Nu am mai iantalnit la nimeni o atat de...senzoriala - pana la emotie - personificare a notiunilor abstracte. Cum le..."sucesti" tu, de incitant, pe toate! Uite eu, de ex., as fi spus: "ma lovesc de oamenii astia atit de ocupati cu mortile lor". Simplu. Dar tu mergi mai departe, cu muuuult mai departe si spui: "ma lovesc de oamenii astia atit de morti si de ocupati". Implici filosofii... Te-am recitit si nu am rezistat tentatiei de a-i lasa o impresie fugara lui "shiva". | |
| = toate in Boston? | Batîr Adina [12.Mar.05 13:29] |
| Poezie cu remarcabil avant, care tonifiaza o stare pregnanta de putere launtrica, pe tot parcursul ei. Sau cel putin eu percep una, de vreme ce toate incercarile de deslusire a unei amnezii - nu stim aparitia ei, cum nu stim nici disparitia ei (observ ca se dilueaza spre final, de la versul "ma numesc shiva") - au menirea reintregirii intr-o forma completa, manifestata atat prin fizic (bratele, degetele) cat si prin spiritual. La nivel filosofico-oriental, cautarea degetelor are semnificatie degraba rationala, a cunoasterii, pe care am remarcat-o si aici: "le spuneam deceuri si le aruncam in directia oceanului ( eu stiu intotdeauna in ce directie e oceanul )". Periplul nu pare a fi in deriva, de vreme ce calatoria urmeaza sa se soldeze precum planificat -gasirea vampirului-magician (mi se pare a fi un fel de avatar metempsihotic a lui shiva). Interesanta aceasta intalnirea fata in fata a aceleiasi personalitati. Pana si ghicitul degetelor isi are sensul sau, ca intr-un coincidentia oppositorum, intruziunea sacrului in profan - vampirul profan si magicianul sfant al cunoasterii, dar asta la alt nivel de constiinta. Si trec mai departe, ajung la mana dreapta, this is the right way (fara a lua in calcul tantrismul pe aceasta parte, pentru ca nu isi are rostul aici). Imbratisarea finala a universului apolinic cu sinele ("in bratele mele sta cuminte intrebarea /ma tine cu miinile de dupa git /imi spune sa am grija la borduri ") imi da o alta dovada a luciditatii: "am mai mult decit o singura /pereche de miini " Vorbeam mai sus de diminuarea amneziei. Da, intrucat ratacirea initiala e doar de moment. Si am remarcat asta o data cu intarirea identitatii. Nu conteaza unde sunt, atata timp cat stiu cine sunt si ce voi face in continuare: "zimbesc si ii arat ecusonul din piept" Ultima strofa in analogie cu inceputul celei dintai, ma face sa ma gandesc la o renastere a ochiului (de aici poate deruta lui "incercam sa imi aduc aminte cum de ajunsesem acolo") pentru ca e ca o trezire din vis, atunci cand corpul e inca in transa si nu intervine imediat constientul. Toate in Boston? Imparateasa | |
| = Silvia, Adina | Radu Tudor Ciornei [09.Apr.05 10:40] |
| Silvia, multumesc pentru grija constanta si delicata cu care te apleci asupra poeziei mele. Sunt magulit. Adina , tirziu dar cred ca nu prea tirziu , iti multumesc pentru comentariul tau care m-a facut sa ma simt ca si cum as fi ajuns in " Limba si Literatura " sau in manualul de a zecea citit de majoritatea fetelor si urit cumplit de baietii ce vor fi fortati sa indruge doua vorbe despre poezia asta sturlubatica. va multumesc si va mai astept | |