Comentariile membrilor:

=  Nu exista "noi" , exista "eu"; nu exista "noi scriem", exista "eu scriu"	Ludmila Barsan [16.Apr.05 15:01]
De ce foarte multi cand scriu eseuri si fac unele afirmatii, vorbesc la plural. Nu sunt deacord cu tine. Nu simt ceea ce simti tu. Intuiesc ca atunci cand tu scrii poezie pe care o si afisezi pe site nu esti cuprinsa de acel fior poetic, nu te gandesti decat cum sa primesti cat mai multe laude, sa ai cat mai multi vizitatori si cate mai multe comentarii. Dar chiar si acest text este scris din nevoia de a captura comentarii si a atrage atentia atat de necesara pentru tine, si accept ideea ca eu am cazut in capcana ta. Nu ai de unde sa stii ce simt ceilalti cand scriu poezie. Propriile tale experiente nu-ti permit sa vorbesti in numele tuturor.Mania de a scrie poezie exista intr-adevar, sunt perfect deacord. La unii exista si mania publicarii, chiar la foarte multi, dar nu la toti. Ce inseamna "Toata lumea scrie sau isi doreste sa scrie poezie"? Cunosc atatia oameni carora nu le-a trecut niciodata prin cap sa scrie poezie.Eu scriu poezie, dar fac acest lucru pentru a ma vedea in ea ca in oglinda si uneori dau aceasta oglinda si altora ca sa se vada si ei, nu vreau sa ma vada pe mine. In momentul in care ei vor reusi sa se vada in oglinda poeziei mele eu voi fericita.
=  N.	Alexandru Dan-Alexandru [16.Apr.05 15:46]
ludmila, parerea mea e ca nicoleta are dreptate. zici tu ca scrii pentru tine insuti, ca tu de fapt iti creezi oglinzi. inca nu am vazut pe site vreo poezie de-a ta. asadar nu am nici o dovada a faptului ca ai scris poezie. atunci de ce zici tu ca nu scrii pentru faima? tu nu scrii deloc! (cel putin pana cand vei demonstra contrariul). si, hai sa fim sinceri: ca OM, daca ai sti ca se poate ca in loc de 29 de cititori sa ai 142 (am luat numere la intamplare), ce ai prefera? nu ai profita de ocazie sa te faci citita? am intalnit multi care, asa cum zici tu, nicoleta, daca nu scriu bine si nu sunt apreciati se considera genii neintelese, respinse de societate, simt ca "gloata proasta" e prea putin inteligenta ca sa le observe meritele. imi placi nicoleta, ca esti sincera. si ca ai surprins foarte bine mentalitatea societatii. bravo!
=  de ce Doamne?	Lory Cristea [16.Apr.05 16:37]
Nicoleta, apreciez enorm ce ai scris, nu stiu cat de valabil o fi..de ce scriu eu, Lory?...nu pot altfel, e ceva, undeva care se cere scos la lumina, o fi ura sau dragoste, sau doar bucuria ca sunt...nu stiu nici eu, decat ca altii rad de mine ca nu-mi traiesc viata si insir tot felul de vorbe pe tot felul de hartii. drag - Lory
=  O parere	Stanica Ilie Viorel [16.Apr.05 17:09]
poate ca n-am inteles sensul spuselor tale, dar cu ceea ce am inteles nu pot fi de acord... eu scriu cu mult inainte sa descopar acest site... tot ceea ce am scris a fost citit de atat de putine persoane...n-am avut niciodata pretentia ca scrierile mele au valoare, dar fiecare rand a subliniat o idee...o framantare...framantarea exista in fiecare, mai mult sau mai putin, fiecare avand anumite inclinatii...ori poezia pastreaza in sine atat framantarile, cat mai ales acele framantari care duc minte spre creatie...suntem dispusi a face greseli, suntem dispusi a suferi, dar suntem oameni,fiinte sociale si avem nevoie de recunoasterea existentei noastre in toata manifestarea sa...ne intalnim, ne acceptam, ne iubim sau nu, dar daca vibram unul in fata altuia gasim implinirea...ori e normal sa cautam implinirea,chiar si stapaniti de egoism mascat...am sesizat si eu pe acest site valori, non-valori, joaca, tinerete, minciuna, inselatorie, dar din tot ce am gasit am ales doar ceea ce m-a facut sa vibrez... poezia e poezie indiferent de cel care o scrie...in momentul in care e citita,poezia nu mai apartine autorului doar ca si critica, in rest ea devine: va fi ingrijita, apreciata, pastrata sau aruncata la cosul de gunoi... am depasit de mult varsta adolescentei si totusi ma agat cu disperare de suferinta nestiintei mele cautand a patrunde dincolo de sensurile percepute la modul simplist...ma framant Cu drag, Tego.
=  Am si eu o parere, sa nu mi-o tavaliti in miere.	Clăpuci Radu [02.Oct.05 19:06]
Da...dupa ce am citit comentariile si NU revenind la ce ai spus/scris, Nicoleta! Scuze, dar nu-ti impartasesc nici eu prea mult(1%) opinia asupra poeziei(si chiar a scrisului, in general).Sunt de acord, de la bun inceput, cu ce a scris si comentat Ludmila(99%) si o parte buna din ce scrie Viorel(aka Tego). Eu scriu pentru ca asa mi-a venit intr-o noapte tarzie de liceu cand invatam si -in fapt- imi zbura mintea la fete, reusind sa scriu cumva primul meu text cu forma poetica despre doi indragostiti intr-un parc, pe o banca. Cred ca era clasa a unsprezecea. Da, sigur. Initial am zis si eu, ca destui incepatori, ca nu ar trebui sa vada si altii ceea ce scriu; dar nu dupa prea mult timp am inceput sa-mi pun aceasta intrebare: "De ce scriu?". Si o parte din raspuns o am acum, aici: in primul rand pentru mine( si da, sunt EGOIST, dar in acest sens...pentru mine), incercand sa ma eliberez, uneori, de lucruri care se aduna in mine, incercand sa exprim asa cum vad eu(cu sau fara perechea de ochelari pe ochi) realitati din jurul meu, visand nu numai in vise, ci si pe coli albe de hartie-uneori ciorne-, concluzionand, caracterizandu-ma chiar...(or mai fi si altele, dar nu le-am gasit inca);in al doilea rand scriu pentru cei care citesc, pentru ideile lor care coincid cu ale mele, pentru ideile lor care nu coincid cu ale mele, pentru ca sunt si unii care cauta sa citeasca lucruri ce nu le apartin(o fac si eu),pentru critica lor care ma poate ajuta(am primit si asta), pentru ca a fi EGOIST nu este tocmai o calitate si mai toate defectele pot fi reparate sau inlocuite-cu rabdare, bunavointa si pricepere-; exista si un al treilea rand-de bere-/motiv: pentru tine care esti asa pornita pe "cautatorii de aur", pierzandu-i din vedere pe ceilalti, restul( "restul creaza absenta").:)
=  nicoleta: dus rece pe minti incinse...	loredana ioana tudor [16.Apr.05 20:55]
e valabil tot ce ai scris, pentru cel putin 60%-70% (poate chiar mai mult, din nefericire)din membrii acestui site, sa zicem; poate chiar si pentru mine, mai ales in ultima vreme. dus rece in minti incinse, care au pierdut contactul de bun simt cu realitatea... multumesc, Nicoleta! [samantha]
=  raspunsuri	Nicoleta Tase [16.Apr.05 20:59]
Ludmila - acel "noi" era unul generic, in sensul ca cei mai multi dintre noi. Nici macar pentru mine nu sunt valabile toate afirmatiile, dar asa cum zice Alex, ma bucur sa am 142 de cititori in loc de 29. Si ma mai bucur si de comentariile pozitive. Ca sa zic asa: sunt un om viu / si nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain. In plus - nu ma consider geniu neinteles daca primesc comentarii negative, de multe ori chiar realizez ca un text la care tineam e prost. Iti multumesc pentru comentariu si n-am avut nici o intentie sa te includ in acel "noi". Te mai astept. Si nu neaparat pentru aplauze :) Era doar un fel de a spune. Alex - apreciez maturitatea si onestitatea ta. Si sunt convinsa ca ti se intampla sa scrii (ca si mie, de altfel) si numai de dragul scrisului, dar ce sa facem, trebuie sa recunoastem, ne incanta si cele 10 minute de glorie! :) Te mai astept. Lory - ca te-ai regasit sau nu in textul meu nici nu are importanta. Eu una ma bucur ca scrii si te citesc. Bun revenit. Tego - ceea ce spui tu are mult sens si ai dreptate. E cumva si o continuare a textului meu care e un pic prea transant, poate chiar prea sincer as spune. Adevarul este ca mie una trebuie sa recunosc imi face placere sa fiu citita. Nu stiu daca asta este resortul intim care ma impinge sa scriu, dar face si asta parte din mine si o voi accepta ca atare. Iti multumesc de ganduri, mi-au ridicat alte intrebari. Va mai astept cu drag, cu aplauze sau fara. :) N.
=  alte raspunsuri	Nicoleta Tase [16.Apr.05 21:02]
Radu - ma bucur sa te gasesc aici si ma bucur ca nu te regasesti in ceea ce scriu. Mai exista inca visatori si asta e bine. Cum ar zice Murphy, trece cu timpul :) Glumesc, sper sa ramai asa cum esti. Loredana - uhhh... da, dusuri reci, pentru mine, pentru tine, pentru cei 60 - 70%. Astia suntem, macar uneori. Alteori poate suntem si noi visatori. Va mai astept. Cu drag, N.
=  nicoleta tase	marina toma [02.Oct.05 19:06]
vad doar conotatii negative aici si la "nevoia de a fi apreciat" si la "a ne spune" etc etc. Te-ai protejat cu fraze de genul: "Desigur, există și explicații cu care ne punem egoul sau conștiința la adăpost" deci cine te contrazice cade automat in categoria celor cu egoul umflat si in faza de "respingere a adevarului". Eu te contrazic. Nu cred ca poti generaliza si sa numesti "o manie" scrierea de poezie ca fenomen. Sunt multi plebei, evident, in orice domeniu, multi aventurieri, experimentatori ocazionali exchibitionisti etc etc...Dar scrierea de poezie ca fenomen in sine, nu este esentialmente o arma de integrare a individului in societate. E o forma de comunicare si interactionare. Ca si limbajul. ca si alte arte. Arta nu s-a nascut din nevoia locuitorului cavernei de a impresiona societatea. Nevoia de exprimare -care se vede din inventarea limbajului vorbit si apoi scris- a precedat aparitia oricaror alte tribulatii in dezvoltarea pshihica a omului. In lumea animala exista forme de limbaj si comunicare la toate nivelele de dezvoltare pe scara evolutiva, de la delfini, pasari, pana la cimpanzei... Este un eseu scris mediocru dupa parerea mea,lipsindu-i o perspectiva clara din care este privita aceasta idee. E un eseu el insusi exchibitionist si cautand atentie, scris parca pentru exact motivele enumerate de tine aici vis-a-vis de motivele exprimarii in poezii... Nu vreau sa jignesc, imi spun sincer parerea si imi cer apriori scuzele de rigoare daca parerea mea nu suna apreciativ. Sper insa ca aceasta parere sa aiba un efect pozitiv, de aceea o scriu, nu ca sa starnesc vreo gratuita controversa cu prietenie, marina
=  Altii mai poeti.	Clăpuci Radu [02.Oct.05 19:06]
Si mai am de zis ceva, ceva ce au spus altii mai destepti decat mine...cu mult mai destepti. Iata, deci, ce spunea Alain Bosquet in decembrie 1983,la Paris, intr-un dialog cu M. Sorescu: "Pentru mine, poemul e mai intai o necesitate fizica. Dar o necesitate fizica tinand nu de-a zice un lucru pe care-l stii, ci de a-mi descoperi, din scris, propria-mi identitate. Pentru a ma cunoaste, eu trebuie sa scriu un poem." Tot intr-un dialog cu M. Sorescu, dar in Mexic,iunie 1981, Günter Grass, poet german, afirma ca: "O buna poezie e ca valuta, cateodata scade, cateodata creste. Cred in valoarea reala poeziei, chiar daca uneori ea sufera de inflatie."...la care adauga, raspunzand la o intrebare despre motivul pentru care continua sa scrie,..."Poeziile mele au rasarit asa dintr-o data. Recitindu-le, le iubesc ca pe niste copii needucati si ma gandesc c-as putea sa ma ocup mai mult de ele."
=  raspuns	nacu ovidiu [02.Oct.05 19:06]
nicoleta, vad ca eseul tau a cam starnit niste valuri p-aci prin jur...ai reusit sa surprinzi realitatea la modul cel mai nud si de fapt cel mai agresiv pentru cine se regaseste in ea;asadar tu ai un avantaj considerabil: cine nu e de acord cu eseul tau este si va fi considerat "atins" de catre mesajul lui;deci contestatarul e pus la punct de catre propria lui opinie, anticipata de eseu. acum...eu ce sa zic: sunt de acord cu tine, chiar simteam nevoia unei taieturi lipezi si bruste care sa spintece prostia si autosuficienta 'scriitorilor" de pe site, a poezasilor veseli ori tristi care abia asteapta compasiune ori pur si simplu niste aplauze grosolane din partea gloatei. tu adresezi o intrebare brutala: de ce scrii? eu iti raspund tot asa de iute: PENTRU CA SUNT, iar fiintarea, nu simpla subzistenta bio-sociala il face pe om sa devina intr-adevar OM. de fapt intrebare cheiea eseului tau este: de ce publici? de ce vrei ca si restul omenirii sa te cunoasca si sa fie partasa la fiintarea, suferinta, iubirea, bucuria sau stupiditatea ta? aici fiecare raspunde in mod subiectiv si personal.de multe ori si eu m-am intrebat de ce merg poetii la cenaclurile literare, de ce cauta simpatia celotlalti, de ce simt nevoia sa-si expuna cele mai intime ganduri si trairi multimii. oare pt un set de aplauze vulgare? oare pt 25 de minute de glorie? socotesc ca numai cei care NU sunt poeti cauta acest lucru, numai ei fac galagie de dragul de a fi recunoscuti si aplaudati. Eminescu zicea: desi port cu usurinta a lor ura/aplauzele lor,desigur, m-ar mahni peste masura. asadar cel care are curajul , indrazneala metafizica de A FI , nu va culege prea curand coroana cu lauri a contemporaneitatii-amanunt important in ecuatia "de ce scriu-de ce public?". alt amanunt esential in discernerea valorilor pe acest site (sau pe oricare altul) este multitudinea celor care publica si rapiditatea cu care sunt sedimentate textele; astfel ,in functie de timpul cand publici(seara, luni, marti, duminica, etc) ai sanse,fie de real succes-daca putem numi succes nr de cititoi si criticile lor- fie de a trece perfect neobservat, aceste doua atitudini fiind independente de valoarea textului tau. ceea ce spun e ca pentru a strange cat mai multe aplauze ai nevoie de cativa factori, printre care si cel al intamplarii, ori al noocului chior. si acum sa vedem si CINE sunt cei care aplauda, criticii, cei care isi dau cu presupusul si cei care "insteleaza" poeziile.multi sunt niste ignoranti care ,sufocati de idiotenia lor ,sedecid sa "iasa pe piata" , sa iasa in evidenta cu ceva.deci vin pe un site ca acesta si scriu... altii, o elita rara, sunt mai putin proeminenti in activitatea literara, punand accentul pe calitate si nu pe cantitate.exista la acestia pericolul "comunitatii inchise": noi cu ai nostri, si dupa noi,ori in afara noastra -potopul! si in sfarsit, mai sunt si cei usor influentabili, mediocritatea pasiva care da dreptate curentului principal; daca cineva zice ca poezia x e "rea" , gloata reproduce mecanic opinia si uite-asa, de la o zi la alta, poti cadea in obscuritate de pe culmile "gloriei"! eu unul nu ravnesc la niciunuldin rolurile de mai sus. imi place sa stau pe margine si sa observ mersul alambicat,cam irational si deseori absurd al lumii.ma multumesc numai flegmele adresate direct pe obraz iar cu "fanii" sunt circumspect si latru la ei sa plece. am vazut ca unii nu a inteles de cea te-ai referit la plural:"de ce scriem" in loc de singularul subiectivist(de ce scriu) care te elibereaza de povara raspunsului si te face simplu spectator neimplicat. eu socotesca ca pluralul din titlu e exact sarea care da gust eseului tau si care indeamna multimile sa-si lepede amorfitatea individualizandu-se ca indivizi; pe scurt, te cheama la raspuns. si in functie de raspunsul tau ceilalti te pot vedea fara masca, in falsitatea sau adancimea ta existentiala.
=  Uneori ne grabin sa fim doar moralisti...	valeria tamas [16.Apr.05 22:06]
Ceea ce spui tu e doar parerea ta.Te-ai gandit ca unii oameni nu-si pot exprima propriile trairi? Ca poezia e un mod de a se gasi, de a se regasi, e o cautare a propriului eu.Ca o exprimare banala ascunde in ea de fat o cautare de sine?
=  creatie si simtire	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
In orice creatie, fie ea si un joc, un dans, o gluma, o fraza, un ol de lut, un tablou, o schita, o sceneta, o poezie, un eseu - inclusiv ceea ce tu scrii aici - in orice creatie autorul este prezent, constient si mai ales inconstient, transpune ceva-ul sau intim, ca vrea sau ca nu vrea, oricit s-ar ascunde, oricit s-ar prelucra. In orice facem sau faurim, sunt parti din noi insie, trairi, ginduri, idei, litere, carne, amintiri, experiente, intimplari, imagini, clipiri, zimbete, respiratii, greuri, invitatii, sperari, disperai... tot ce ne-a cladit si are amprenta in noi transpare in ceea ce re-dam din noi inspre lume. Sau inspre noi insine. De aceea, Nicoleta, cu sau fara aplauze, sa fim onesti pina in cele mai adincuri abisuri: suntem noi, orice-am face. Apreciez cele scrise, evident sunt o incercare a ta de a scutura un pic lucrurile pentru a ne face si a te face sa scriem texte de valoare. Si alegerea de a posta la Jurnal, personale, Poezie, proza, eseu, Ghicitoare, Epigrame, Articol, Traducere etc... o avem cu totii la indemina. Alegerea - si nealegerea tot alegere este in cele din uema - ii apartine fiecaruia in aparte, dupa cum simte si gindeste el. Liber. Si corect fata de el insusi si fata de ceilalti. Oricine mai poate si gresi, se mai poate si insela. Toti o facem intr-o masura sau alta. E bine ca am citit ceea ce ai scris: deslusirea inconstientelor trairi imi este la indemina. Binete, Ela
=  o parere	stancu andra [16.Apr.05 22:23]
Citind esul tau si comentariile mi-am adus aminte de un citat: "Ca sa se faca intelesi, poetii se joaca, facand ca si nebunii gestul comunicarii fara sa comunice in fond nimic decat nevoia umana de a prinde sensul lumii" (G. Calinescu). Diferenta intre poeti si "restul", probabil ca sta in motivarea sau mai precis impulsul de a scrie: nevoia de aplauze sau nevoia de comunicare, dar de unde se poate sti daca un impuls real de a scrie nu este dubalt de un orgoliu pe masura si mai ales cine poate judeca care dintre noi scrie pentru aplauze si care din ispita foii albe...
=  oglinda	Cristiana Miu [16.Apr.05 22:47]
Hai sa fim seriosi, poezia fara cititori e un fel de non-sens. Bineinteles ca scriem din exhibitionism, din dorinta de a iesi la rampa si a primi, cat de cat, niste aplauze. Numai ca nu e nimic rau sau condamnabil in asta. Eu personal mi-o asum. Voi n-ati vazut cati neintelesi sunt pe aici? Sau mai rau, oameni carora daca le spui o parere sar in sus de trei coti s te acuza de tot felul de rautati gratuite, fara a se gandi macar ca s-ar putea sa ai dreptate. Oglinda Nicoletei e putin cam cruda, dar cateodata ne face bine sa ne privim in ea. Dar e greu, foarte greu. Eu recunosc ca scriu din necesitatea de a-mi pune gandurile pe hartie, ceea ce e deja o indecenta, ca public aici din nevoia de a fi citita, apreciata, laudata, ca ma bucur pentru laude primite la poezii despre care eu stiu ca nu sunt stralucite, ca obisnuiam sa ma supar rau la critici, ca toate mi se pareau neintemeiate si rautacioase, ca intre timp m-am obisnuit si ma comport cat de cat normal, ca inclusiv aceste marturisiri le fac dintr-o oarecare necesitate de a fi observata si astfel sunt intr-un cerc vicios fara iesire. Am zis.
=  parul din urechi	DoDu [16.Apr.05 23:35]
Draga N eu cred ca matale ai dreptate, ca eu m-am obisnuit cu aplauzele de cand eram mic si ma aplauda tata cu amandoua palmele. Eu tot nu intelegeam de ce scriu poezele, credeam ca ma intrece vreun act artistic, cand colo m-am dumirit dupa eseul matale, ca vreau iara aplauzele alea. Eu cred ca si pictorul din Altamira picta pentru aplauze. Michelangelo nu, el picta pentru bani. Ca a fi artist era un mijloc de subzistenta odata. Asa am auzit, poate ca n-am auzit bine, in ultima vreme mi-a crescut par in urechi.
=  Un poet ascunde un nebun	Luchi Tenenhaus [16.Apr.05 23:43]
Poate că ce-i care scriu poezii sunt nebuni și atunci nu mai e nevoie de nici o explicație; iată cum am tradus un catren dintr-o carte de învățat limba engleză, pe care mi-l autoadresez: Stimabile, accept că permanent Într-un poet s-ascunde un dement, Dar dumneata acum îmi dovedești Că deși ești nebun, poet nu ești!
=  "tremur, tremur, tremur" ,acelasi Bacovia	Berciu Radu [16.Apr.05 23:51]
scriu si eu, ca doar e gratis si "ma vede lumea". subscriu comentariilor Marianei si ale lui Radu. tare binevenita jignirea, poate ca era nevoie. ma gandesc, asa, mediocru, oare ce-ar spune Eminescu, sau Blaga, sau Stanescu dupa lectura manifestului, daca-mi permiti, scris de tine. poate s-ar cruci de modul cum i-ai catalogat pe mai toti cei ce scriu si nu numai de prin zona. poate ar zambi si ar trece mai departe. "La inceput era Cuvantul, si Cuvintul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu"(Ioan). oamenii nu pot ajunge la Dumnezeu, dar au ceva dumnezeiesc in ei, ceva mai mic, o putere, puterea de a crea, singura icoana a lui Dumnezeu pe pamant. De ce le arunci icoana asta ? doar cativa au voie, restul trece-ti in turma ? Nu toti reusesc, unii da, ajung acolo si se intorc si transmit, sau poate nu dau mai departe, altii nu ajung si cauta diferite explicatii, dar de ce nu au voie sa incerce ? sinistru sa reduci toata fiinta umana la egoism. nu spun ca nu se poate, ai putea-o reduce la aproape orice. dar de ce sa reduci, de ce lucram cu kilogramul ? ma intreb oare tu cum te vezi pe tine, daca doar egoismul ne petrece ? il ascult pe Bacovia, cu universul lui claustrant si in destramare dar ... da, si Blaga a scris pentru faima, a vrut sa vada cum e sa fii ingropat in secret, si Eminescu a vrut sa vada cum e la nebuni... poate ca e mai bine sa trec. daca e vorba doar de numarul de aparitii, e mare risipa de oxigen pe pamant. e trist ca s-a ajuns aici, pana la a spune ca Dumnezeu e egoist, că tine tot doar pentru el, mai e doar lacrima. cand am crezut ca progresul are si parti bune prin site-uri de genu, in care se face critica in partea de subsol a pagini, toate pentru a da o directie vremurilor in care traim, uite regresul. cred ca e "Tot raul spre bine", dar pe dos. dar ! inca mai tremur, si nu de exaltare. si asta ma face sa continui sa cred ca se poate si face. si inca ceva : nu vad loc de ironie. multumesc. si nu e doar ca sa fie, chiar iti multumesc. poate ca aceleași ganduri puse in poezie ... cu drag, Radu
=  eh! hai ca nu e chiar o drama / dac-o veti da pe epigrama	Lory Cristea [16.Apr.05 23:52]
,,Stimabile, accept că permanent Într-un poet s-ascunde un dement, Dar dumneata acum îmi dovedești Că deși ești nebun, poet nu ești!`` Dacă părerea ta e pertinentă Înseamnă că și io-s tot o dementă La ușă, mama dac-ar ști ce ține Ar lua-o razna chiar și ea, vezi bine! :)))
=  noi raspunsuri	Nicoleta Tase [17.Apr.05 00:07]
Marina – ai dreptate, eseul este mediocru, a fost scris cumva dintr-o suflare, nu este nici muncit, nici căutat, am scris cumva ce am simțit în momentul respectiv. Ca efectul este cel descris acolo se prea poate (încă 10 minute de glorie – seacă, fadă, cum o fi... cine se mai uită dacă mâinile care aplaudă sunt frumoase?). Totuși – cred eu – limbajul și poezia nu sunt unul și același lucru. Nevoia de exprimare vine și ea de undeva, se justifică într-un fel, totuși. Și chiar dacă la începuturi lucrurile nu or fi stat chiar așa, eu cred că lumea s-a schimbat. Îți mulțumeswc că ai reflectat asupra problemei, se vede că te preocupă sincer. Radu – Da, poeziile sunt cumva copiii noștri, de asta probabil că le iubim necondiționat, fie ele bune sau rele. Ovidiu – răspunsul tău este un eseu în sine. Ai pătruns multe dintre aspectele pe care m-am ferit să le abordez, tocmai pentru că nu am vrut să stârnesc o polemică legată de poezie.ro. M-a impresionat foarte tare ceea ce ai scris, pentru că punctezi câteva lucruri esențiale și care au devenit cumva simptomatice. De pildă, probabil li s-a întâmplat multora ca texte (poezii) la care țin foarte mult și pe care le consideră reușite să treacă neobservate (și mie mi s-a întâmplat, desigur). Pe de altă parte valoarea poeților (a celor cu adevărați poeți) nu se poate măsura acum, aici. Subiectivitatea este parte integrantă din noi. Cât despre „adăpostul” la care m-am așezat – ai perfectă dreptate. Construcția este un pic „vicleană”, fără să fie răutăcioasă. Mulțumesc mult pentru punctul de vedere plin de idei și percutant. Valeria – foarte posibil să ai dreptate, nici nu pretind a fi deținătoarea adevărului absolut. Mai mult, sper din tot sufletul să n-am dreptate. Ela – Sigur, sunt acolo, așa cum zici tu, și probabil mai sunt și alții, așa cum fiecare suntem o parte din ceea ce scriem. Sper să fie așa cum zici tu și să găsim tot timpul îndemnuri să ne autodepășim. Mulțumesc, Ela, alegerile ne aparțin, așa este. Andra – Până la urmă nici nu știu dacă este important dacă orgoliul dictează sau „ispita foii albe”, important este să scriem până la urmă. Mulțumesc de gânduri. Cristiana – uite prima părere care prinde cumva sensul exact a ceea ce am vrut să spun. Nici eu nu văd nimic condamnabil în ceea ce am scris (ciudat este, totuși, că lumea așa a perceput totul). Și eu îmi asum nevoia celor 10 minute de glorie. Și da, și eu public aici ca să fiu citită, altfel m-aș mulțumi cu a scrie, fără a publica. Absolut, Cristiana, câtă dreptate ai! Nu e nimic rău în asta! Dodu – e bine că matale te-ai obișnuit cu aplauzele, noi, muritorii de rând, încă mai dăm din coadă când suntem aplaudați. Și, ca și matale, cei care au fost aplaudați cândva mai vor iară și iară. Mijloc de subzistență? Poate. Cu sau fără păr în urechi. Luchi – poate că sunt și nebuni poeții ăștia. Unii poate suntem numai nebuni, nici asta nu e un lucru rău. :) Radu – ce să zic, ai și tu dreptatea ta. Cum probabil întrucâtva și eu o am pe a mea. Totuși, rămân la ideea mea că cel puțin aici, pe site, scriem ca să fim citiți și apreciați. Departe de mine gândul de a jigni cumva. Nu știu dacă a reduce ființa umană la egoism este o formă de curaj sau de nebunie, dar mi-o asum. Și mai cred că și Nichita și Blaga și Eminescu voiau să fie apreciați. Și, repet, nu e nimic rău în asta. Îți mulțumesc și eu, sincer. Lory – zâmbesc. Și nu e prima dată când zâmbesc după ce te-am citit. Va multumesc tuturor. Am gasit foarte multe lucruri interesante. Va mai astept cu drag, N.
=  draga mea draga	covali gabriela [02.Oct.05 19:06]
draga mea nicoleta, esti o carte deschisa gata sa fii citita. sunt de acord cu majoritatea ideilor pe care le-ai spus aici,desi nu chiar in totalitate. nu are rost sa-ti mai scriu si eu parerea pt ca problema nu este atat de complexa precum pare. sunt studii intregi de teoria si sociologia literaturii care confirma in parte ce spui tu dar mai si completeaza. interesant este de ce tocmai o persoana ca tine s-a riscat sa prezinta aceasta problema, riscul constand nu in replicile celorlalti, ci in caderea in banalitate. sigur pe moment efervescenta replicilor este pe masura, dar te-ai gandit la clipa de dupa ? reiau pt ca uneori nu sunt bine inteleasa: nu-ti critic ideile, ci numai utilitatea textului, a ideilor continute. si ca sa reiau pana la capat, ma surprinde ca tocmai tu nu ti-ai dat seama singura de toate astea. initial nu vroiam sa ma inscriu intr-o serie intreaga de replici care mi se par un relativ inutile, dar m-a uimit cand am vazut printre literele furnicate de pe monitorul mele numele autoarei.
=  flame	Dana Stanescu [17.Apr.05 01:18]
Si pe mien m-ai uimit putin, stii c aimi esti simpatica, doar l-ai scris pe Nicanor :). Nu m-a uimit numarul de vizionari si de replici. Uite pentru tine si alte motive poate mai frumoase, pentru a sterge nota de final a textului tau.
=  Gabi, Dana	Nicoleta Tase [17.Apr.05 01:25]
Gabi - sunt convinsa ca nu spun lucruri noi si nici nu am pretentia de ashaustivitate. De ce te-a uimit numele autoarei, insa, nu inteleg. De ce lucrul astea te-a indemnat sa lasi un semn? Esti oricand binevenita. Dana, stiu bine textul respectiv, l-am apreciat, dovada ca primul comentariu de acolo este al meu. Acolo insa e o viziune poetica, plina de finete si de lirism, asa cum ne-a obisnuit Eddie. Aici sunt cateva lucruri care "mi-au stat pe limba". Te astept oricand.
=  nicole	covali gabriela [02.Oct.05 19:06]
pai cum nu intelegi, mai Nicole? pentru hai să jucăm șotron,pentru pe o altă planetă, pentru ca și cum, pentru hai să ne aruncăm în munte, pentru umbre chinezești, pentru albastrul deșănțat, pentru povestea cu omidă ...ce mai pentru toate poveștile care au fost și care vor veni...d-aia nicole, cum de nu ai înțeles ? iar am vorbit eu în dodii...?
=  Nevroza devine arta :)	Iulian Virtejanu [17.Apr.05 03:59]
Sunt de acord cu ce afirma domnisoara N. Nu mai e necesar talentul, in ziua de azi, pentru a putea publica poezii. E suficienta o conexiune ieftina de internet, un browser decent si.. cativa clici de mouse! Poezia devine astfel o modalitate [necesara] de descarcare, aducand unora si beneficii suplimentare pentru imaginea de sine. Daca inainte o carte de poezii se publica greu - si trebuia sa ai talent pentru a fi apreciat - acum este banal sa faci publice trairile interioare.. Trairile autentice se virtualizeaza in cuvinte, pumnii devin fraze cinice, lacrimile devin litere, etc.. O joaca luata prea in serios as zice.
=  Analogie	Codrina Verdes [17.Apr.05 08:30]
Dar de ce citim poezie? De ce oferim in dar poezii pe care nu le-am scris noi, asteptand parca un zambet? Nu ma lua in seama...incercam doar o analogie. Studii vor mai fi, explicatii vor fi diverse, poezie se va mai scrie , citi, vinde, direct proportional cu cererea.
=  Am criticat, n-am dat cu paru'...	Dirzu Andrei Ovidiu [17.Apr.05 11:04]
Ai afirmat ca "exista în ultima vreme o tendinta accentuata, aproape o manie: a scrie poezie"-lucru partial adevarat. Si asta, fiindca tendinta accentuata exista in a crea si a lasa cuiva sa citeasca cele mai intime ganduri dar de manie nu cred ca poate fi vorba. Cand dezbati un subiect asa de interesant si de delicat totodata, nu vorbi la persoana a-I-a plural, nu te raporta la o intreaga comunitate literara fiindca o mie de guri fac sa iste o mie de pareri.Si, in final, nu o sa se ajunga la nici un rezultat comun care sa multumeasca membrii acestui site si nu numai. Cei care au decis sa scrie ceva, pozie sau nu, fie au decis sa iasa din "mediul obscur al subculturii cartierului" (adolescentii creatori) sau sa-si vada cumva tiparit numele pe vreo publicatie doar din dorinta de a fi cat de cat remarcati (acele minute de faima de care se tot vorbea) sau, spera ei, sa cucereasca prin acest mod faima care sa-i urce undeva pe culmile gloriei...O prietena care este membra a Agoniei imi spunea candva ca, prin poezie, doreste sa ajunga celebra, celebritate rivalizand cu cea holywoodiana.Despre cei mai maturi in ganduri nu pot sa ma pronunt fiindca, tanar fiind si eu, n-am reusit sa le cunosc prea bine mentalitatea. Cand vorbesti de faptul ca cu totii ne inchipuim ca lumea ne va aplauda pentru succesul unei respectivei poezii, din nou incadrezi o mica parte a agonistilor.Apoi spui ca nefiind apreciata creatia "geniul" se va gandi ca nu este inteles. Nu stiu in ce masura se intampla acest lucru. cred ca unii se enerveaza, nu mai publica poezii in urma acestui esec.Cum zicea si Nacu Ovidiu multi ignoranti publica pe site poezii doar ca sa iasa cumva in evidenta iar evidentierea asta sta sub semnul norocului chior, fapt pe care eu il accept si care, din pacate se intampla tot mai des.Fluxul crescut de poezii face ca unele poezii valoroase sa fie lasate pe "tusa" iar in cazanul valorilor sa fie incluse alte poezii care nu se remarca prin nimic. Te-am lasat cu parerile tale si las si pe altcineva sa ia cuvantul. Numai bine!
=  Iulian, Codrina	Nicoleta Tase [17.Apr.05 10:45]
Iulian - joaca asta luata prea in serios uite ca o uitasem. Ciocnirea de orgolii care se instaureaza fara jena in locul exercitiului ludic. Multumesc de reimprospatera memoriei :) Codrina - Ma tot gandeam ca si atunci cand oferim poezii scrise de altii motivul se afla tot undeva prin zona imaginii de sine. Celalalt va vedea si va aprecia gustul nostru, eruditia noastra, sensibilitatea noastra.... Nu ma gandisem inca la ideea poeziei prinse intre cerere si oferta. Dar e si asta o perspectiva.
=  rata adevăr-speculație	Alin Pop [17.Apr.05 11:55]
văd ca mai sus s-a tot negociat rata adevăr-speculație conținută in eseul tău. iata părerea mea: 100%. desigur, e doar o fațetă a problemei, dar e prezentată magistral. nici nu ți-ai propus ca într-un simplu eseu să atingi totate aspectele, ar fi și imposibil, dar pentru ceea ce ai avut de spus, e suficient. felicitări! hai la scris, concurența e mare!
=  Ovidiu, Alin	Nicoleta Tase [17.Apr.05 12:51]
Ovidiu - nu a fost in intentia mea nici sa includ toti membrii unei comunitati in acel "noi" generic, dar nici sa-i multumesc. Asta ma intereseaza mai putin. Poate ca cel mai important este sa ridicam probleme, sa invitam la reflectie asupra propriilor motivatii sau impulsuri de a scrie. Cat despre nevoia de aplauze care esueaza din ghinion sau se implineste cu sansa... aici pe agonia intr-adevar cam asa stau lucrurile. Totusi eu vorbeam despre a scrie/publica poezie in general. Comentariul tau elaborat imi arata ca totusi cuvintele mele ti-au dat de gandit, fie si numai pentru a contraargumenta. Si asta cred ca este un lucru bun. Alin - ce sa mai zic. 100%? uite domne ca mai putem fi si transanti! Ce ne tot ascundem dupa deget? :) Fugi la scris! Ne omoara concurenta acus si ne fura aplauzele (ca tot vorbeam de legea pietei, de cerere si oferta... :)
=  imi place cum au evoluat lucrurile	Ludmila Barsan [02.Oct.05 19:06]
Alexandru-Dan-Alexandru: nu public poezie pe site fiindca nu sunt decisa, azi am hotarat sa scriu, dar citind aceste comentarii am zis ca inca nu. Stiu ca nu scriu bine si stiu ca oglinda mea nu e perfecta, nu reda prea bine nici ceea ce simt eu, nu mai vorbesc de ceilalti. Ideea mea era, de fapt, ca nu trebuie sa fim egoisti: sunt atatea persoane care scriu poezie dintr-o dorinta vie ce zvacneste in ei, scriu fiindca gandurile le apasa sufletul si ratiunea, scriu fiindca isi doresc o stare de eliberare.De aceea, Nicoleta, am scris ce am scris. Cunosc asemenea oameni, iar ceea ce scrii tu ar putea fi luat-o ca o jignire adusa lor. Lasati oamenii sa scrie, ce aveti cu ei? Indiferent daca scriu bine sau nu, ei simt nevoia de a se exprima. Fiecare isi poarta in spate povara nebuniei lui. Ei isi asuma ceea ce fac.Stii ce mi-a placut cel mai mult? Ca ai reusit sa determini pe fiecare sa spuna de ce scrie si i-am vazut si pe cei care-i descrii tu in eseu. Trebuie sa le dam o rampa de lansare si celor care scriu nu prea bine, fiindca altfel invadeaza editurile si astfel ies la lumina tot felul de carti. Totusi, am sa-ti dau un exemplu din proprie experienta: am inceput a scrie extraordinar de prost, mi-e rusine cand ma gandesc cum erau poeziile mele. Am avut, totusi, ocazia sa merg la un cenaclu unde cei de acolo m-au ajutat si m-au format, au observat ceva, cred, la mine si m-au incurajat mult, astfel incat vazand acolo cum se scrie si cum se comenteaza am evoluat brusc si am publicat multa poezie. Acesta poate fi si rolul acestui site. Am vazut cateva persoane evoluand aici si chiar s-ar putea sa avem multe surprize in cativa ani. Oricum, Nicoleta, fii sigura ca un pic(mai mult) de glorie ai acumulat. :)Este, totusi, un eseu bun.
=  Gabi C, Ludmila B	Nicoleta Tase [17.Apr.05 17:21]
Gabi - m-ai lasat fara replica. Totusi... stii ce e ciudat, ca atunci cand au aparut toate minunile alea de care zici tu (minuni pentru mine, desigur) nu existau nici nevoia de aplauze, nici ideea celor 10 minute de glorie. Erau numai ale mele, erau cumva eu. Ei, insa cum au aparut pe site, a incoltit si gandul. A fi citit de altii incepea sa devina important. Fapt nici rau, nici bun, pana la urma, ci numai profund uman. Iti multumesc mult. Mi-ai facut o mare bucurie. Ludmila - si uite ca aici se inchide cercul. Au trecut minutele cele zece nesfarsite pe care singura ai inceput prin a mi le oferi si a-ti asuma gestul. Eu cred ca poate cel mai important este sa fim sinceri cu noi pana la capat. Si cand scriem, si cand publicam, si cand ii citim pe altii. Daca facem lucrul asta o sa ne putem privi in oglinda (sau in poezie) zambind. Mie imi e bine cu mine. Sper ca si celor care au scris aici le e bine cu propria persoana. Va multumesc tuturor de ganduri si va mai astept. Cu drag, N.
=  final	nacu ovidiu [18.Apr.05 11:56]
Nicoleta...:) sincer imi place reactia starnita de eseul tau... si eu ma gandeam sa scriu ceva asemanator dar lenea metafizica ce zace in mine m-a oprit.probabil si opacitatea cititorilor(stii, eu n-am fost niciodata o persoana prea norocoasa, daca intelegi ce vreau sa spun...). oricum, ma bucur ca o partedin sperantele mele legate de acest site s-au implinit: am intalnit oameni cu care sa pot comunica, cu care sa fiu pe aceeasi lungime de unda.e mult de zis si in legatura cu actul comunicarii, ce este el si cu ce se mananca dar acum ma rezum la cateva surasuri firave.eu nu aplaud ci doar zambesc cu talc atunci cand gasesc picaturi de esential.
=  da, final	Nicoleta Tase [19.Apr.05 16:06]
Ovidiu, lasa lenea existentiala la o parte! :) Hai sa-ti spun un secret a propos de persoane norocoase: sunt nascuta intr-o zi de 13. Asa ca ma bazez pe asta la o adica :) Revenind la text si la reactiile starnite, cred ca pana la urma textul ramane undeva in urma, ca un pretext (sau pre_text). Ceea ce s-a scris aici (la comentarii) este nu de putine ori plin de miez. Fiecare a avut cate ceva de spus, dovada ca la aproape 30 de comentarii nu este nici unul off topic. Am invatat multe si despre oameni si despre a scrie poezie. Si am descoperit o multime de nume pe care poate altfel le-as fi ignorat. Ciudat este ca cei care au criticat cumva negativ textul, virulent sau nu, s-au asteptat la niste reactii pe masura. Eu nu am facut decat sa-mi apar textul cu calm si asumandu-mi punctul de vedere. Nu am nici polite de platit, nici elogii de adus. Ma bucur ca te-ai intors la text, asa cum a facut-o si Ludmila. Cred ca sunt multe concluzii de tras, dar mai cred ca fiecare trage propriile concluzii. Si, din nou, asta nu este nici rau nici bine. Ci numai uman.