| + Melodrame care plac | Vasile Rotaru [05.May.05 11:19] |
| E un text cu o simbolistică densă și cu notații care numai în aparență par precise. Nu furnizează liniște și nici contemplare bucuroasă, mai degrabă riscul unei umanizări, care ar putea veni pe nesimțite, chiar prin mana lui dumnezeu, poate. Alt fel de simțire, elaborată până la dramatism, un univers în care oamenii „învață mersul în mâini al exilatului într-o lume străină”. Mă gândesc ca ai putea să renunți la cristale, ochi pustiu, ape sălcii, lume triunghiulară, sa sugerezi altfel melodrama, dar, dacă m-ai întreba ce să pui în loc, n-aș ști ce să răspund. Numai bine. | |
| = Cautarea cifrei de aur | Aina Serban [02.Oct.05 19:06] |
| Am citit singuratatea unui popor de barbati pierdut intre obiceiuri noi si desene incilcite, impachetind gindul si inchizind ochii in fata geometriilor rigide pe care le ofera formele pe aleile orasului imbibat de aerul diluat, fierbinte, cu iz de melodrama. Am citit dificultatea de a agata de un cer oarecare virful superior al triunghiului, umbra ascutita, corola. Trista matematica a triunghiurilor cu numai doua colturi. Sa nu existe decit acolo in spatele ferestrei, "pe sub castanii infloriti", o lume cu atractii verticale ? | |
| = Visul vs. Bazil | Andu Moldovean [06.May.05 00:31] |
| Nici eu nu stiu ce s-ar putea pune acolo in locul melodramei dar la "exilatul intr-o lume straina zic ca ar trebui renuntat complet. Nu vad ce se mai poate face aici. Bobadil. | |
| = Vasile, Aina, Andu :) | Florin Andor [06.May.05 16:02] |
| Vasile, ... printre respirații egale câte o luminare interioară îmi pipăie conturul cu mănunchiuri subțiri, poate sunt poveștile ei ... apoi nu mai știu care parte a ochiului se îngustează sau care de piatră rămâne și plouă câte o noapte cu frunze galbene și vise ușoare, prelinse până la viață ... pășesc printre cuvintele cu oase subțiri un cântec fără buze, tu îl auzi, eu te-aș întreba cum mai e lumea după ce-i storci din vene fluidul albastru ... mulțumesc frumos de trecere, la bună veghere :) Aina, ... un surâs printre cuvintele tale și dacă e trist poate că e doar urma zgăriată pe timpan a unei limbi necunoscute, cine mai știe ... mulțumesc frumos de trecere, la bună veghere :) Andu, ... mi-ai lăsat un palat de hârtie, poate îl voi pune într-o cutiuță de cristal sau mă voi gândi ce se mai poate face aici ... mulțumesc de aplecare asupra textului, la bună veghere :) Onorat de vizita voastră :) | |
| = . | Mae Stanescu [06.May.05 18:58] |
| trebuie sa nu fi fost o oarecare moarte, ci una dupa care in sfarsit poti spune aveam tot ce ne trebuia, iar eu asta o vad in ceea ce a insemnat moartea Lui...de aici totul poate deveni o geometrie fluida... am desprins acest gand, poate nu tine de context, dar pot sa ma gandesc la aceasta posibilitate... un alt poem care mi-a placut, frumos; | |
| = Florin | Andu Moldovean [09.May.05 18:37] |
| Nu stiu daca e un palat de hartie, e doar o chestie in ultimul vers care nu-mi "pusca" deloc. Exilatul e exilat in lumea straina, sau mersul in maini are loc in lumea aceea straina? Apropierea "lumii straine" de "exilat" sugereaza prima varianta, care e tautologica. Bobadil. | |
| = Mae, Andu :) | Florin Andor [17.May.05 11:55] |
| Mae, ... frumos gândul tău și nuanțele personale de percepție, încă sunt călători prin cer castanii aici pipăind cu inflorescențele lor creația ... mulțumesc frumos de trecere :) Andu, ... partea a doua a formulării tale ... de fapt prin lipsa virgulelor am lăsat o libertate mai mare sensurilor ascunse în text ... fiecare va găsi(sau nu...) "ceva" mai aproape de sufletul său ... la bună veghere :) | |