| = instantanee | Ruxandra Moholea [11.Jun.05 00:09] |
| Nu ies aproape niciodată bine în poze, dar voi încerca rețeta asta a ta, poate cine știe... :-) "înaltă lumina mi-aduce coșul cu fluturi mi-l varsă pe tâmple și-ntre sprâncene sub mine bulbii plesnesc cu dinții strânși" Cu siguranță, cerul nu e un fotograf amator! Așa că sper să regăsesc păsările care să-mi potrivească șuvița de păr! Frumos, Ruxandra | |
| = ochii din arțar | Corneliu Traian Atanasiu [11.Jun.05 00:48] |
| Știi prea bine că nu se mai pozează fără școală. Trebuie să-ți plasezi sufletul după voia ierbii, să-ți mijești ochii expert, să nu tresari la nici o furnicătură cînd te ia cu iureș, coșul cu fluturi să-l ții ca o cariatidă, dreaptă. Și, cît arțag ai zări în ochii curiosului arțar, să nu clipești cînd îți flutură șuvița. Zîmbește doar a șagă. | |
| = "ai voie sa zambesti" | Nuta Craciun [11.Jun.05 02:25] |
| un poem plin de candoare, reusite imagini cu fluturi, ma regasesc in galceava ierbii, aceleasi furnici imi aduc iz de inima, cineva-mi fotografiaza clipa surazinda de pe chip... drag Anana | |
| = poză cu RuxAndra, Corneliu și Nuța :) | Alina Livia Lazăr [11.Jun.05 06:25] |
| Ruxandra, nu vorbi nebunii: cerul nu e deloc fotograf amator, singura lui preteție e să poți să-l înduri, culcată pe spate, cu mâinile sub cap, cu zâmbete precise și netulburate de vreun gând nealbastru ! Așa să știi și îți mulțumesc că ai trecut, pentru prima dată, pe lângă pixelii mei :) Să mai vii ! Cornel, știi prea bine că ești involuntar profesorul meu de "cum-se-scrie-candid" și cum se trăiește așijderea, îți mulțumesc deci șăgalnic, cum m-ai sfătuit, pentru semne și indicatoare ! :)Las` că-i vin eu de hac arțarului cu un vers mai limpede ! Nuțaaaaaa, așa să rămână clipele tale, surâzânde, cel puțin când mă vizitezi, lângă developarea de suflet ce mi se întâmplă aici. Îți mulțumesc și să știi că te citesc pe ascuns ! :) prietenesc, Livia | |
| + semn | Tanasescu Nicolae Constantin [11.Jun.05 09:38] |
| astfel de poezii in care omul simte natura sunt destul de rare prin zona deoarece subiectul nu e chiar atat de usor ori comercial... lectura acestei poezii e un moment de reamintire a conditiei umane a simplitatii si a frumusetii pe care noi oamenii "industriali", un fel de cyborgi deja, o uitam. panteismul poeziei tale in care cerul striga si iarba este o intriganta subtire care hipnotizeaza pe cel care i-a patruns in planul ei, este foarte reusit si are farmec. deasemenea, gasesc ca este original acest panteism, forma pe care o ia el, putin ironica caracteristica totusi omului de azi ce suntem cu totii, mai mult sau mai putin. Interesanta ideea de a gasi cerul sa-ti fie fotograf, si poate si pozitia pe care o ai atunci cand faci poza, intinsa in iarba... imi amintesc ca aceasta ipostaza o gasim in cazurile in care exista in aer ceva asemanator cu iubirea. o sa incerc si eu sa fac o poza doua asa, dar o sa pun pe cineva sa mi-o faca, fiindca sunt sigur ca n-o sa am rabdare sa-mi vorbeasca cerul. un text deosebit/ ce merita citit drag, | |
| = Deosebita poezie. | Nan Florian [11.Jun.05 13:00] |
| Cu adevarat deosebita poezie. Desi plina de gingasie nu ramai in suflet cu acel gust lesinat; de dulce. Mesteci ce mesteci poezia asta, cu mintea si cu sufletul si te bucuri de fiecare data de prospetimea ei. Acolo, in poezie, dulcele este masurat cu multa precizie; in timp ce unele intrigante galcevesc, bulbii plesnesc cu dinții strânși (cred ca sunt foarte hotarati, probabil motivati de lumina) si mai este un domn vigilent care stă înclinat cu ramurile pline ochi de curiozități arțare. Deosebita poezie. Tare-mi place! | |
| = dar al tineretii | Marin Constantin Daniel [11.Jun.05 12:56] |
| Frumoasă-i tinerețea și cărăruile ei pentru domnii ,, cu ramurile pline ochi de curiozități arțare”. Așa ne trebuie, să mai scoatem capul din calculator (eu vorbesc!) și să ascultăm încă o dată gâlceava ierbii…dar ce vorbesc…toata poezia este un dar al tineretii. Am plecat!Aduc recunoscător mulțumiri autoarei. | |
| = neîntomnîndu-te | Radmila Popovici [11.Jun.05 12:32] |
| Ai reușit să mă faci să văd întreg acest tablou, să mă furi pe o clipă din realitate, să-mi mîngîi auzul cu pîlpîitul aripilor de fluturi și cu "glasurile" furnicilor, ori ale pașilor acestora? Mi-a fost albastru, citindu-te. Și verde, și proaspăt... Mi-a plăcut. | |
| = poză de grup :) - răspuns individualizat | Alina Livia Lazăr [11.Jun.05 20:01] |
| Costin, votul tău de încredere valorează cu atât mai mult cu cât știu că nu ești îngăduitor. Iar comentariul tău mi-a reinventat poezia. Mulțumesc. Florian, viața se trăiește pe lângă imortalizări dorite. Nu ai simțit câteodată dorința de a opri totul în loc? Cam așa face cerul meu fotograf ! Încântată de trecere și de cuvinte mult prea frumoase ! Danu, eu aduc recunoscătoare mulțumiri muzelor inspiratoare (deși momentul scrierii a fost mai mult decât crunt) și cititorului care a ales calculatorul în favoarea poienii, tocmai pentru a ajunge la încercarea mea poetică. Să mai vii ! RAdmila, înseamnă că m-ai iertat pentru confuzia numelui? Nu eu am reușit să te fac să vezi tabloul: ochii care văd, VÃD. În rest, sunt mai multe forme de orbire. Prezența ta mă bucură. În instantaneu prietenesc și amar-zâmbitor, Livia | |