| + cea mai frumoasă strofă de azi | Alina Manole [05.Jul.05 00:01] |
| Remarc aici, cu o părere subiectivă, mai ales, strofa - cea mai bună de astăzi, de pe pagina de texte a poezie.ro: "poti desena cu degetul mic goliciunea liniei orizontului ai voie sa traiesti pana-n panza freatica a sufletului tau orice zbor si orice clipocire" Se pleacă din poemul tău cu o amprentă țesută pe pleoape. Și "pânza freatică a sufletului" - unduioasă oglindire a ceea ce noi suntem, atunci când tălpile ating cerul. Totul are un sens, și aici. | |
| = un poem mereu de recitit | Nuta Craciun [05.Jul.05 01:18] |
| nu stiu exact de cate ori am citit poemul tau, stiu doar ca nu ma-ndur sa plec, povestile deltei se nasc ca-ntr-o iesle , un Isus pe ape justifica sensul vaslei, trecutul iti trece prin fata ochilor fluturand o batista, reintoarcerea pe "asfalt" iti ramane in gat ca o realitate nepotrivita... "mana cuvintelor" te atinge mereu, de e delta, asfalt, sau orice alt loc de pe pamant felicitari! cu drag Anana | |
| = pe asfalt realitatea-ți va rămâne în gât ca un os de pește | Corneliu Traian Atanasiu [05.Jul.05 01:29] |
| Cred că una din însușirile poeziei tale este o anume frenezie tonică. Lucrurile triste și grave devin, prin cadența pe care le-o dai, viguroase, robuste. Tablourile au o tentă expresionistă, săr din ramă, se revarsă, își caută zarea. Cititorul respiră o austeritate care îi ozonează plămînii tabagici: înveți pe de rost alfabetul absențelor se dedulcește la sobrietatea vieții rătăcitoare prin deșertul fermecat al apelor: mana cuvintelor nu te-atinge-n pustiul deltei se leapădă de sine pentru a se pierde în contemplare: uită-ți numele aici până și soarele a naufragiat pe-un recif de nori | |
| = Bun | Negru Vladimir [05.Jul.05 07:47] |
| Un text bun cu o atmosfera sustinuta pana la capat... delta un fel de pretext pentru autoare sa se proiecteze in afara sa si sa se contemple intr-o stranie conjunctie dintre apa si uscatul ce abia se naste... poate ca finalul, desi vine intr-o ordine oarecum logica, este prea "real" in a schimba brusc perspectiva si contrasteaza astfel cu restul... asa... si nu ma impac cu "sânge dobrogean". | |
| + "un felinar rămâne mereu aprins" | Elia David [05.Jul.05 08:22] |
| Excelenta poezie. Cand ramai cu o asemenea impresie dupa prima lectura, dupa a doua nu mai poti decat sa te bucuri ca textul ramane in picioare, in barca lui care-l poarta prin vremuri... Ar fi pacat sa alunece in uitare, la cat sunt uneori apele de tulburi... Aprind si eu un felinar pentru toti tantareii hraniti cu sangele Dobrogei... | |
| = steluta | Marinescu Victor [05.Jul.05 09:47] |
| am alunecat intr-un vis si frumoase versuri am gasit. cu drag, Victor | |
| = Delta e unul dintre drogurile mele secrete! | Tudor Negoescu [05.Jul.05 11:59] |
| De ani de zile încerc și eu să descifrez ceva din misterele acestui spațiu mirific... Încerc și rămîn doar cu încercarea (moarte n-are)... Delta e unul dintre drogurile mele secrete! Oricum, te invidiez... | |
| = poeziilor din subsolul poeziei mele | Alina Livia Lazăr [05.Jul.05 21:18] |
| "atunci când tălpile ating cerul" - Alina de Manole - AlinaDeManole,acolo unde natura se intalneste cu sufletul se intampla o pace si ea trebuie ca ajunge la cer si se intoarce intreita in vers; altfel cum de in subsolul acestui text se scriu alte si alte versuri ca o binecuvantata prelungire a lui?! Multumesc. NUTZICUTZICA, daca ai sti cat sufar ca nu am diacritice aici, cum scrisei numele tau, vezi?! Sa ma ierti pentru asta. Nu am citat nimic din ce mi-ai lasat tu acolo pentru ca iar ma lauzi prea tare :) Iti multumesc mult, e importanta pentru mine validarea ta! :) Zau ! "se leapădă de sine pentru a se pierde în contemplare" - Corneliu Exact acest lucru, chiar acest lucru l/am invatat citindu-te. Acum stii ce marca are vasla :) Vladimir Desigur, am ezitat si sunt de acord deci cu prea brusca ruptura intru real, dar, din pacate, multi suntem doar turisti. Nu numai prin delta. :) Ci unii prin vietile altora,de pilda. Cat despre impacatul cu sangele dobrogean... nu e usor, recunosc! Ah, expresia... nu o schimb :) zau. Poate doar dupa cei 7 pasi ai poemului. "toti tantareii hraniti cu sangele Dobrogei..." - Elia Elia, multumesc, iata cum surprinzi tu in comentariu partea de real pe care am omis/o (intentionat, desigur). Multumesc pentru lumina. Ma incurajeaza si imi cere mai mult. :) Victor, am alunecat pe pagina si comentariu simplu si sincer am gasit.Multumesc.Te urmaresc. "Delta e unul dintre drogurile mele secrete" - Tudor Daca a creat dependenta, ne vedem diseara pe faleza cu siguranta :) multumesc pentru semn. ma onoreaza prezenta ta aici. prietenesc, Livia | |
| = Aduc in dar un nufar | carmen mihaela visalon [05.Jul.05 21:39] |
| In Delta, casele au la colturi 3 paienjeni, semn ca intelepciunea e atat de aproape de frumusetea adancurilor: "înveți pe de rost alfabetul absențelor/te cobori deasupra epavelor/deasupra talazurilor/un felinar rămâne mereu aprins un felinar precum un Iisus pe ape/justificând sensul vâslei" | |
| + Curgând invers :) | Florin Andor [06.Jul.05 12:11] |
| ... singurătatea leagă străpungând existența dinspre nimic spre nimic, ca o plasă de păianjen tridimensională, unind zone incompatibile perpendicular pe viață ... pescarii, structuri de slăbiciune ai unei constelații, percep metamorfoza culorii clipind rar, desenați pe un cer lăptos atârnând ca o haină prea largă acolo unde "se nasc ca-ntr-o iesle / povești / din țipătul lișiței ce-ascute zorii / în cuib" ... e atâta gol și-atâta melancolie încât "deasupra talazurilor / un felinar rămâne mereu aprins / un felinar precum un Iisus pe ape / justificând sensul vâslei" ... am gustat în felul meu nuanțele: "mâna cuvintelor... / se lasă seara pe umerii tăi / alungându-ți poemele" și "uită-ți numele / aici până și soarele a naufragiat ... să-ți fluture ca o eșarfă trecutul" ... un poem ce știe să ascută a patra dimensiune dar poate să și pipăie cu sinapse flexibile pielea umedă a unei realități ... frumos, frumos ... la bună citire, veghere :) | |
| = Carmen, Florin | Alina Livia Lazăr [08.Jul.05 16:16] |
| Carmen, nufarul a ajuns acolo unde trebuie. Multumesc. Florin, prezenta ta mă onorează, mai ales că știu că nu te joci. Nici cu versul, nici cu nuferii ! :) Îți mulțumesc mult! Prietenesc, Livia | |
| = intrebare deloc retorica | serban georgescu [30.Jul.05 19:06] |
| Bine dar ... nu asfaltul e "realitatea"! Pentru mine Realitatea e Soarele Pentru mine Realitatea e Pamantul pe calc, copacii, muntii marea pentru mine realitatea este o lotca din care o fata si un barcagiu privesc ieslele Deltei asfaltul este o "realitate" artificiala, perisabila, degradabila la fel masina, casa, liftul, chiuveta, - toatea astea se strica, au nevoie de reparatii, trec la fel oranduirile sociale, posturile TV, masinile de spalat, "curentele" literare se duc nu? sau am innebunit eu de tot? despre ce fel de realitate vorbim oameni buni | |