| = la carnaval | iulian cimpoeșu [05.Jul.05 10:54] |
| trebuie musai să las un semn că am trecut pe-aici și că (tare) mi-a plăcut ce-am văzut/simțit. din păcate sunt atât de obosit, încât și cuvintele pe care le caut să le-așez aici fug, se ascund de mine. drag, iulian | |
| = Iulian | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Mulțam că ai trecut ușor ca o gondolă pe lângă pașii curtezanei, umbrele secolului optsprezece te bântuie probabil și pe tine de ai obosit așa și ți-au rămas cuvintele în apele venețiene.Pe curând, în anii aceștia. Daniela | |
| = carnavalul umbrelor | Bogdan Groza [05.Jul.05 15:47] |
| o usoara melancolie si tristete se inalta din aceste versuri. Atunci cand iubirile-s pierdute, se uita, intr-adevar sa se mai doarma noptile. De aceea si gondolierii isi canta apele innoptate. Motivul? Nu mai au in gondola tineri indragostiti care ii bucura prin iubirea lor, prin fericirea lor, facandu-i si pe gondolieri sa viseze si sa cante serenade apelor si vreunei iubiri tainice. De aceea si tu, "cautand aceiasi ochi dragi, pierduti pentru totdeauna" iti lasi la carnavalul umbrelor, adica amintirilor, vietile trecute, cu acele suflete murite de atatea ori, si transformand lacrimile in orga. In atari conditii cine sa mai cante serenade si ode iubirii cand nici curtezani sau curtezane nu mai sunt. E un carnaval trist, in tot acest tablou, in care eroii principali, lipsesc si doar numai niste umbre cazande agonic in semiumbre, mai au puterea de a petrece. | |
| = carnavalul umbrelor | Bogdan Groza [05.Jul.05 15:48] |
| o usoara melancolie si tristete se inalta din aceste versuri. Atunci cand iubirile-s pierdute, se uita, intr-adevar sa se mai doarma noptile. De aceea si gondolierii isi canta apele innoptate. Motivul? Nu mai au in gondola tineri indragostiti care ii bucura prin iubirea lor, prin fericirea lor, facandu-i si pe gondolieri sa viseze si sa cante serenade apelor si vreunei iubiri tainice. De aceea si tu, "cautand aceiasi ochi dragi, pierduti pentru totdeauna" iti lasi la carnavalul umbrelor, adica amintirilor, vietile trecute, cu acele suflete murite de atatea ori, si transformand lacrimile in orga. In atari conditii cine sa mai cante serenade si ode iubirii cand nici curtezani sau curtezane nu mai sunt. E un carnaval trist, in tot acest tablou, in care eroii principali, lipsesc si doar numai niste umbre cazande agonic in semiumbre, mai au puterea de a petrece. | |
| = carnavalul umbrelor | Bogdan Groza [05.Jul.05 15:48] |
| o usoara melancolie si tristete se inalta din aceste versuri. Atunci cand iubirile-s pierdute, se uita, intr-adevar sa se mai doarma noptile. De aceea si gondolierii isi canta apele innoptate. Motivul? Nu mai au in gondola tineri indragostiti care ii bucura prin iubirea lor, prin fericirea lor, facandu-i si pe gondolieri sa viseze si sa cante serenade apelor si vreunei iubiri tainice. De aceea si tu, "cautand aceiasi ochi dragi, pierduti pentru totdeauna" iti lasi la carnavalul umbrelor, adica amintirilor, vietile trecute, cu acele suflete murite de atatea ori, si transformand lacrimile in orga. In atari conditii cine sa mai cante serenade si ode iubirii cand nici curtezani sau curtezane nu mai sunt. E un carnaval trist, in tot acest tablou, in care eroii principali, lipsesc si doar numai niste umbre cazande agonic in semiumbre, mai au puterea de a petrece. | |
| + între măștile oamenilor și zbaterea stelelor căzânde | Maria Prochipiuc [05.Jul.05 15:53] |
| fără arcada brațelor uit să-mi dorm nopțile pe linia aceea lichidă a tainelor nesecate când gondolierii își cântă apele înnoptate printre ziduri culegând florile cenușii iubirilor pierdute în cupole de-oglinzi – arcada nopților, de aici voi începe pelerinajul meu printre versurile tale , am vazut poemul mai devreme dar nu am putut intra, si apoi nu chiar la toate las semn, dar aici e cu totul ceva special, o construcție extraordinară intelectualistă, versuri de reflecție. O aducere aminte a plimbărilor pe linia lichidă a tainelor, cuprinse și ascunse cu multă grijă sub mantia grea a nopții. Sensibilitate ce împrospătează fiecare vers, plin de gingășie, fascinație în fața peisajului, dar mai ales a scrisului la carnavalul umbrelor mi-am lăsat evantaiul vieților trecute căutând aceiași ochi pierduți pentru totdeauna între măștile oamenilor și zbaterea stelelor căzânde – carnavalul umbrelor- e ceva care mă facinează poate că de-o bucată de vreme am ce am și eu cu umbrele cu tăcerile cu necuvintele si mai ales cu simbolurile, lirismul este pur aici fără nici un fel de meșteșug adăugat, fiindcă ce poate fi mai frumos decât zbaterea stelelor cazânde în evantaiul vieților trecute. mi-au murit de-atâtea ori sufletele lacrima îmi este orgă nemaicântând aria curtezanelor la porțile Domului dau binețe Sfinților îndrăgostiți – lacrima orgă, da aici melodie cântată chiar și de acele curtezane, care sfidează cu privirea lor sfințenia, căutând dincolo de om, omorând suflete- cu privirea, cu gândul dar mai ales cu fapta. în valsul moartei iubiri am prins ușor parfum de magnolii ca pentru o ultimă trăindă seară de vară dispărând luna între două coloane de îngeri – nu prea imi suna bine moartei iubiri, știu eu poate intervii caută ceva, mă gândesc și eu și poate vin cu sugestie, vers semnificativ: ca pentru o ultimă trăindă seară de vară un peisaj pe care mi l-am închipuit fiindca nu m-am plimbat nici cu gondolierii, dar tu ai reușit perfect să mă transpui în peisajul respectiv, și am fost când gondolier, când doar o privitoare și parca mi-a stat bine și în postura de curtezana( dar așa mai pe varsta mea: )))) ) | |
| + luna si ingeri fara masca | Daniel Bratu [05.Jul.05 16:40] |
| substanta onirica, melancolie profunda, acolo unde lipsa "arcadei bratelor" face transpuneri de substante, metaforic piatra lor minus lipsind interioarele de somn si dand transparenta cenusie visului - flori cenusii, ziduri, cupole de oglinzi, apoi pictural tristetea isi plimba sub mantie avataruri, pendulare intre profanul pervers (mastile oamenilor) si supranaturalul inconsecvent, oarecum neputincios, metafore din aceeasi zona a curgerii sinestezice vin (lacrima - orga care canta, prinderea valsului in parfumul de magnolii). Finalul, final de vis, chiar, in ambele sensuri: "dispărând luna între două coloane de îngeri" | |
| = opinion | Costin Tănăsescu [05.Jul.05 18:39] |
| Lumea e un carnaval/nu stiu ce te mai retine..., carnavalul tau este o dovada incontestabila ca uneori se mai scrie poezie pe agonia, si aceasta mai este si apreciata... Un text ingrijit, foarte precis imi pare mie, cu versuri care nu lalaiesc ci au ceva de spus, fiecare dintre ele aduc ofranda artei. da, foarte frumos, ma bucur pentru ca ai reusit. drag, | |
| = Raspunsuri Bogdan, Maria, Dedal, Nicholas | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Bogdan e un carnaval unde mastile au obosit sa mai fie masti, unde luminile se fac difuze, unde nici cântecul nu mai are același ecou în suflete, e o trecere ca o apercepție, ca o stare onirică în care căutătorul nu își află liniștea decât în final, atunci când totul dispare. Maria, e o lumina undeva spre o taină ce nu poate fi dezvăluită de umbre, acolo unde cineva își pierde încă o dată sufletul, retrăirea unei povești adevărate care poate avea sens numai într-un dans de demult, pe apele Veneției sau poate în alte părți aletrecerilor. Fiecare își poartă umbrele sau umbrele îl poartă pe el fără să-și mai poată da seama. Îți mulțumesc pentru această pătrundere atât de în filigran în sensuri, vers cu vers, imagine cu imagine, ca și cum ai fot părtașă la acest caleidoscop oniric. În fundal se aude Enio Moricone, Chi mai. Sub veghea luminii aprinse de o stea. Mulțam căutător de sensuri și Sens. Dedal Într-o muzică de orgă lacrima se prelinge în căutări de timpuri dispărute, imagini de vis, melodie, trecere, apă, mistere, căutări, carnavalul este doar un motiv, este mereu aoclo, este mereu ascunzător de istorie, între canale de ape, ziduri vechi, bazilici, domuri, îngeri, toate se învârt în ochii unei femei. Nici ea nu își știe rostul acolo, îl caută. Mulțumesc pentru fina percepție a fiecărei imagini din vis, dincolo de orice superficialitate a jocului de oglinzi. Sensurile se rotesc între secole poate. Pe mai departe când versurile se scriu altfel, nemaidispărând luminile. Îngerii sunt. Indelebil. Nicholas Nu mă mai miră de multă vreme că lumea este un carnaval, paote că e un fel al meu de a rescrie iluzia sub forma unui poem oniric, atât. Îți mulțumesc pentru că simți spontaneitatea și truda ce au dat grai poemului, eu încă sunt prinsă în imaginile și muzica ce îl duce pe ape timp. Să ne reflectăm noi pe noi înșine. Mulțam vouă, Daniela | |
| = "lacrima este o orga"- no comment. | Vali Nițu [05.Jul.05 20:15] |
| Ela. Noptile iubirii fara somn, somnul cu tristete si toate astea pentru iubire. Oare merita? Frumoasa scriere. Frumos, dar trist. ValiN | |
| = ValiN | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Este aici în acest poem ceva mai mult decât "oare merită". Fiindcă nu este vorba despre un preț sau un merit. Este un lanț al vieții, între fragmente de timp, căutări dincolo de limitele observabile. Unde între vis și o prezentă sau mai puțin prezentă realitate. Mulțumesc. Da, merită. Daniela | |