| = "cu pumnii de sori strânși în umbra lui rece" | Alina Livia Lazăr [06.Aug.05 20:10] |
| Dedal, sunt virgule care cred ca nu isi au locul pe undeva, mai precis in fata pronumelui relativ, dar e dar deformatie profesionala. vreau insa sa ajunga la tine vartejul poemei asa cum mi s-a ivit mie in gand. simt mult sculptat poemul, dar curgerea lui e lina. deci ma pacalesti. deci imi place. nu stiu sa spun mai mult. eu doar vad. iar titlul... :) prietenesc, Livia | |
| = prietenos, Liviei | Daniel Bratu [07.Aug.05 09:10] |
| Livia, mulțumesc, comentariul tău a apărut surprinzător, plăcut, atunci când credeam că încercările mele de sonet nu prea își au rostul, lipsite fiind de poligoanele „cătării”, pentru fluență, ai dreptate, pronumele ar trebui aliate contextului deși, gramatical vorbind, virgulele se simt bine unde sunt, dau vesele din coadă, mă mai gândesc, cred ca o să-ți urmez sfatul, am ezitat, oricum, și înainte de a le așeza în cușca versurilor, n-am vrut să păcălesc (păcălitorul îl țin în garaj, pentru alte ocazii, drumuri lungi, prin zăpadă :), șlefuirea n-a durat și aproape că nici nu a existat, încerc să mă adaptez muzicalității acestui tip de sonet prin stare, prin intrarea în ritmuri încă din startul scrierii, dincolo de muzicalitate, am gândit versurile ca o descriere, cu ochi imaginar, umed-observator, a unei povești de iubire, mă bucur că ți-a plăcut, nu spun nici eu mai mult (am mai fost acuzat, oarecum pe drept, că îmi descriu poeziile, nelăsând eventualilor „cetitori” plăcerea descoperirii sensurilor), titlul are, și el, multe semnificații, da… inca o data, multumesc, prietenos | |