| = ! | ADRIANA GIURCA [31.Aug.05 15:54] |
| Cu siguranta textul acesta e de citit! De citit, recitit, din nou si din nou! | |
| = Vin din singurătatea timpului | Maria Prochipiuc [02.Oct.05 19:06] |
| 1.Pentru mine a scrie e un fel de manifestare a sufletului, sufletul acesta al meu nu are liniște până nu așează acolo într-un colț câte ceva din el, uneori nimicuri, alteori filozofii, dar de cele mai multe ori lumina frântă în multe raze încercând apoi, refacerea ei. Și apoi pentru mine nimic nu este întâmplător, fiecare lucru își are ordinea lui... 2. ....mă așez la scris pentru că mi-e rău, pentru că am grețuri și amețeli și pofte ciudate și scurgeri de sânge. Oare așezarea la scris înseamnă jertfă? E posibil, e jerta gîndului scrijelit în diverse forme, a sufletului care se așterne înaintea tuturor. A scrie e un act de curaj! Dar a scrie și a lăsa scrisul în văzul tuturor e o mare jertfă! 3. Emoția scrisului constă în acea intimă și nedeclarată speranță a autorului,...fără emoție nu te poți așeza în fața adevărului, doar în fața foi imaculate ( acum parca imacularea foii nu mai are importanță fiindcă scriu direct pe albul calculatorului, dar tot pe o foaie albă) se pot așeza cuvintele, cu ele putem picta tablouri pline de frumusețe sau... 4. Într-adevăr 5. Încearcă să vorbești numai atunci când nu bate vântul. .... îmi place cel mai mult când bate vântul fiindcă îmi șoptește acolo unde mă poticnesc, acolo unde nu găsesc cuvântul potrivit, hai vântule... 6. Albul hârtiei din fața scriitorului este Lumina dintâi. Tocmai ce spuneam mai înainte, e lumina care vine în chip nevăzut către noi, și puritatea hârtiei se jertfește uneori în fața scrisului, ei... 7. ... Citesc, rumeg și aștept. Aștept la nesfârșit. Până simt. La mine e invers, simt, gândesc și simt apoi le așez pe amândouă și atunci când totul pare că nu mai are loc, trebuie așternut pe hârtie. Mă întreb aici ai vrut să spui Abea atunci vorbirea curge. Abea atunci mâna își vede de drum nu cumva e Abia? Mă opresc, am notat pasajele ca să-mi fie mai ușor să le pot prelucra în contextul meu.Cine știe poate voi continua , dar cifra șapte mi-a șoptit: Stai! | |
| = într-adevăr | Alina Manole [03.Sep.05 22:17] |
| Ascult Sweet Sir Galahad și ceva de aici are o legătură deciduală cu ceva de dincolo. Mereu ne târâm între o deciduă reală și un soi de strat decidual primordial, translucid, din care se nasc toate poemele lumii. Și ce ar fi să fie așa, n-ai mai arunca boabele de orez peste umeri, ai arunca dinții de lapte ai poeziei. | |
| = "Cu ultima suflare spune : Multumesc !" | spirit silence [09.Sep.05 12:35] |
| Ce cred eu ?Sunt impresionata .Vreau sa cred ,Serban- ingergri- , ca tot ceea ce este scris , este asumat , pentru ca in ceea ce faci arati dorinta mai mult sau mai putin disimulata a "Cuvintul care-ti aduce pace in suflet este mai de pret decit o mie de vorbe "- DHAMMAPADA. Dar desigur asta este o opinie atit de subiectiva , incit am deja o jena in a o posta.Singurul motiv pentru care o fac , este ca , dupa atitea pagini citite , am gasit , intr-un sfirsit , pe Tine (remarca te rog , ca nu "te-am gasit pe tine" , ci am gasit "pe Tine");Interesant , in conditiile in care conceptul presupune ca AI CEVA DE SPUS. Am vazut ca ai postat ceva de Rainer Marie Rilke - asa ca , am decis sa-ti fac acest mic cadou , aici ; "Te rog sa ai cita rabdare poti pentru a-ti impaca inima si incearca sa privesti dilemele ca pe niste camere zavorite , ca pe niste carti scrise intr-o limba necunoscuta.Nu cauta raspunsurile ce nu ti-au fost revelate , caci n-ai putea trai in spiritul lor.iar ideea este sa traiesti totul.Acum traieste-ti intrebarile.Si poate , intr-o zi , cindva , fara chiar a baga de seama , vei trai Marele Raspuns. " | |
| = silence, rien ne va plus | serban georgescu [09.Sep.05 12:56] |
| draga silence, intr-adevar, cu mana pe inima iti zic, ca zilele acestea nimic, dar nimic nu prea merge. acest text ar fi trebuit sa fie un poem nu imi dau seama ce a devenit intre timp dar daca tie ti-a adus pace nimic nu e inca pierdut | |
| = părere | Paul Bogdan [09.Sep.05 13:21] |
| ...nu este un poem dar poezie se află printre rânduri, amestecată cu "of"-uri existențiale. Interesant din punct de vedere memorialistic... poate cineva îți va face cândva portretul. Fiind poezie, acest text nu este lipsit de metaforă dar, există un mic "dar", ai scris comițând câteva stângăcii(părerea mea exclusivă și poate aiurită) Vulturița nu naște... ouă Lumea, după opinia mea începe din uter, nu din vagin... abea-abia Poate ar mai fi câteva dar nu vreau să te "demoralizez"... ai scris acest text ca pe o confesiune, nu bănuiesc ficțiune pe undeva. Cu simpatie, Paul | |
| = Multe adevăruri grăiești | Tudor Negoescu [09.Sep.05 13:42] |
| Un text filozofic, o proză poetică, de citit la gura sobei, la ora de meditație, după ce te-ai împăcat cu agitația zilei. Un text impregnat cu multe adevăruri... | |
| = paul | serban georgescu [09.Sep.05 13:43] |
| in text sunt, mai mult decat stangacii, niste incoerente pe alocuri patetice. insa, sa vezi ce nebunie, nu reusesc sa le scot pentru ca altfel s-ar pierde ceva esential, de fond - ceva la nivel de idee. (incerc sa spun in cuvinte ceea ce nu tine de cuvinte) simt si eu ca ceva nu e in regula cu acest text dar mai simt si ca nu e inca timpul sa intervin ... In alta ordine de idei, eu nu am spus ca vulturoaica naste oua, ci ca vulturoaica stie ce inseamna nasterea de vulturi. Ideea e ca numai vulturoaica stie cum se fac vulturii. Tot asa ideile vin si pleaca de la om si nu sunt nascute de acesta. Nu omul naste ideile, ci el se lasa traversat de ele. (nu stiu daca mai sunt coerent) in ce priveste viata ca o sarbacana de la vagin la mormant, ma refer aici la viata constienta, de dupa prima respiratie multam de vizita si de observatii | |
| = plictisitor | Iosiv Basarab [25.Nov.05 17:39] |
| ziceati undeva ca vreti sa deveniti un scriitor serios.. ma gandeam ca scrieti interesant. se pare ca m-am inselat. | |
| = dincolo de tipare... adevarul ne moare | ADRIANA GIURCA [28.Nov.05 21:53] |
| Marturisesc ca uitasem ca am optat pentru a mi se trimite mail de cate ori acest text are un comentariu. Si nu am facut-o pentru Serban Georgescu omul, despre care nu stiu mai mult decat oricare dintre voi, ci pentru ca mi s-a parut interesanta abordarea. Si am primit un mail...concluzionand "plictisitor!". Am cautat infrigurata sa vad care din textele mele e de vina. Si cand colo... Domnule draga, cu riscul de a trezi tot felul de reactii va spun ca acest text cu siguranta nu e decat o stravezie munca a sufletului. Poate cea mai haina, trista, sincera... Eu l-am vazut pe omul care scrie sangerand cu fiecare incizie in eu... Si vine cineva si casca langa masa de operatie.... si eu trebuie sa ii spun... du-te si te culca si lasa bisturiul sa faca incizii precise in propriul adevar! | |
| = Diane, Iosiv | serban georgescu [29.Nov.05 10:52] |
| Diane, multumesc pentru gestul tau. Frumos, dar nu stiu cat de util. In orice caz, ceea ce mi-ar placea sa se inteleaga despre mine este ca nu-mi propun sa alung plictiseala nimanui. Nu sunt facut pentru asta. Imi pare rau pentru timpul pe care ti l-am irosit, dle Iosiv, si multam de vizita. | |
| = ! | ADRIANA GIURCA [29.Nov.05 12:16] |
| Pentru mine a avut rost. Asta l-a facut util. | |