| = %%% | florin caragiu [10.Jun.09 10:17] |
| salut, elis! nu știu de ce, aș scoate acel "ca de un ogor", și de asemeni aș lăsa "mâinile încetează să se mai caute", fără acel "noastre", la fel ca "inimile", φαρα "noastre", lasa-le libere ;) in rest, nu am nimic de obiectat, e fain :) cu plăcerea lecturii, Florin | |
| = Frumos, într-adevăr | Alexandru Mărchidan [10.Jun.09 12:05] |
| Frumos, într-adevăr, n-am ce zice! Textul e un întreg, și sunt versuri cu mare putere de sugestie: ”nu înțeleg ce îmi spui vocea ta învăluie camera”, ”doar ele (hainele) rămân îmbrățișate toată noaptea”, ”mirosim a pământ proaspăt arat o iarbă crește din noi”. Felicitări! | |
| + da | Anghel Pop [10.Jun.09 12:37] |
| "două zvâcniri și gata îl lași să zacă până se zvântă apa pe el îi scoți cârligul din buză gura lui rămâne deschisă " strofa asta e superdescriptivă, putea să și lipsească, dar mă gândesc și că ai insistat pe scenă pentru a sublinia paralelismul cu tragismul uman "două zvâcniri și gata", hmm, nu există doar 2 zvâcniri, un pește nu moare atât de repede finalul e foarte bun, dar mă deranjează cumva "din care nu se mai recuperează nimic" pentru că în realitate orice accident aviatic lasă f multe resturi, ele nu se consumă în aer cu totul poate doar dacă e o prăbușire în ocean și reziduurile sunt luate de curenți puternici, dar și acolo tot mai rămâne ceva în cele mai multe cazuri restul e percutant, e o adevărată poezie de DRAGOSTE, simți zvâcnetul, pulsația, viul, sfârtecarea, drept pentru care marchez o fosfenă | |
| = părere | Liviu Nanu [10.Jun.09 12:56] |
| Eu sînt un cititor cîrcotaș, așa că, am încercat să găsesc și chichițe, balast și bălării în poezie. Nu prea am găsit, recunosc. Doar versurile "avem nevoie de zile în care să nu ne mai auzim în care mâinile noastre încetează să se mai caute" mi s-au părut neutre, nu mi-au transmis ceva special, față de atmosfera creată în poem. Nu mai trebuie să spun căam avut parte de o lectură plăcută și pentru asta îi mulțumesc și lui Anghel că mi-a atras atenția. cu scuze pentru deranj, al 56-lea cititor anton | |
| = Ca sardelele în salt | Yigru Zeltil [10.Jun.09 13:34] |
| Iată cum prinde aerul să ne spună: mai puțin e mai mult... Expresiv poem, cu mult peste ceea ce poate s-ar aștepta un cititor cu prejudecăți având în vedere titlul... ne mai vedem, yigru zeltil | |
| = părere | Mihai Constantin [10.Jun.09 13:43] |
| e un poem care poate să placă binemersi, reprezintă chintesența "poeziei" văzută dintr-o anumită perspectivă. cu anumite excepții (finalul, de ex.) aici e poezie în sensul cel mai evident al cuvântului, dar totodată cel mai accesibil. și iau, spre exemplu, asta: "pe scaunul ăsta / ne lasăm hainele / unele peste altele // doar ele rămân îmbrățișate toată noaptea". e ca și cum ai cumpăra acuarele din Jardin des Tuileries; nu e nimic rău, sunt chestii de bun simț, nu sunt niște kitsch-uri. Poate dimpotrivă. Însă... | |
| = ... | GHERMAN ADRIAN [10.Jun.09 14:15] |
| cam ce vrea sa fie asta? "tremur așa cum un pește se zbate înainte să moară" ori tremuri ori te zbati! ilogicul se pare ca in unele poezii are voie. Si... poezii recomandate. bun. | |
| = Pentru Gherman | Yigru Zeltil [10.Jun.09 14:23] |
| Dar poate că versul despre pește nu face, de fapt, referire la versul despre tremurat... | |
| = Yigru Zeltil | GHERMAN ADRIAN [10.Jun.09 15:56] |
| sa fim seriosi. e clar. dupa "tremur" se doreste o pauza mistica :) | |
| = bun | Sorin DespoT [10.Jun.09 17:18] |
| tremur așa cum [..] se zbate ---> nu imi place deloc. e prea la indemana, elis. poti sa incarci altfel zbatere aceea, zic eu. nu e musai sa plece de la "tremur". poate sa decurga din spasm, din disperare, pur si simplu dintr-un gest. ce-i drept, realizez ca e o chestiune de gust. ergo poti sa zambesti numai la observatiile mele. e ok. :) mi-a placut. mult. sd | |
| = și cum ajung seara acasa | elis ioan [10.Jun.09 21:17] |
| după o zi în care credeam că nimic altceva nu se mai poate întâmpla deschid pagina asta întrebându-mă dacă a rezonat totuși cineva. dacă felul asta ușor naiv pe alocuri, transmite dragostea. mă întrebam dacă știu să scriu și despre altceva decât despre dragoste și nu cred că mi-ar fi cu putință așadar florin, m-am gândit la ogorul ăla...azi mi-a sunat poetic. muncit. transpirat. cred că nefolosit în ultima vreme. nu știu de ce mi-a plăcut cuvântul ăsta, dar îți înțeleg punctul de vedere ...sunt de acord cu "noastre", sufăr eu de mania asta a explicării...este evident că sunt ale noastre...îți mulțumesc alexandru, îmi place ce ai ales...e firescul de zi cu zi anghel, îți mulțumesc pt stea :) ai dreptate acolo cu recuperarea, este tendința mea de a încerca sa explic...deși nu neapărat pentru partea tehnică în sensul că nu se recuperează chiar nimic...mă gândeam că nu se mai recuperează nimic din ce ar putea fi salvat...de cele mai multe ori doar cadavre și tot soiul de bucăți metalice...că nu știu exact să identific ce și cum. cu peștele ăla povestea-i cam așa...am văzut un pește care a murit...a fost scos din apă și lăasat ț la uscatț...a zăcut încercând să respire, apoi a sărit în aer puțin, a zvâcnit așșaaaa...și cam atât...a murit...i-am facut și o poza http://elisioan.blogspot.com/2009/06/poveste-pescareasca-3.html (sper sa nu para foarte creepz chestia asta :)) daca nu ma crezi pe cuvant ...e descriptiva pt ca m-am tot gandit la asta. da, m-am gandit la tot soiul de morti pe care le avem si nu le bagam in seama liviu, prezenta ta nu poate decat sa ma onoreze. iți multumesc că nu ai găsit cine știe ce balast și bălării aici :) yigru, toti avem prejudecati...e bine totusi sa ne acordam timpul de a privi si cu ochiul noastru. iti multumesc pt asta mihai, posibil, dar eu nu vad poezia existand in afara gesturilor noastre de zi cu zi. e ok sa fie simpla, asa cum o vezi tu. gherman, sunt convinsa ca poti vedea singur, daca vrei :) despot, tu stiu ca esti destul de pretentios...si zambesc...dar le iau si in serios :) iti multumesc. | |
| = semn.. | Petruț Pârvescu [11.Jun.09 11:40] |
| Elis, am citit cu placere. un text bun. sfat: as scoate ultimele versuri, dupa - până am adormit... felicitari! | |
| = . | nica mădălina [11.Jun.09 23:32] |
| text coerent si care nu se hartuieste pe sine, nu alearga dupa propria i coada. insa ce ma tot intreb de cand te citesc in texte ca acesta, fara foto si construite pe o poveste punctata scurt este cum suni si ce ai de spus cand spui despre lucruri fiind deopotriva in miezul lor, dar si la o lume intreaga distanta. altfel nu stiu sa exprim faptul ca mereu ceva in textele tale de genul acestuia imi pare expus riscului incremenirii in aceeasi zona. face bine recognoscibilului, dar simt ca priveaza discursul de o sumedenie de miscari si forme de manifestare. | |
| = in trecere | Catalin Paun [15.Jun.09 20:31] |
| frumos, imi plac salturile tale m-am amuzat citind si de jos in sus si sa stii ca nu suna deloc rau pe curind | |
| = placerea de partea mea | Adam Rares-Andrei [17.Jun.09 12:45] |
| e mereu o linie care isi spune povestea, cum ca ea ar putea fi om si ca ar avea multe spus ca om. un univers atat de amplu spus in cuvinte care luate individual au doar un singur referent... sunt multumit de imaginile create de contemplarea unor lumi posibile in care viata sa fie atat de simplu ca asezarea pe un scaun. totusi aerul miroase a realitate si nu putem sa renuntam la obiectivitatea care impresoara lumina: de aici apare textul si mai frumos- aparenta iluzie e doar reversul realului in metafore. | |