| = Anatol si Acetona | Adriana Lisandru [28.Jun.09 13:15] |
| Tincuta, stii (sau nu stii?) ca esti una din prozatoarele pe care le citesc cu placere, dar aici, la un moment dat, mi se pare ca naratiunea se abate de la drumul drept. Prin urmare, intriga se subtiaza. Uite ce nu inteleg: de ce a trebuit sa o mai urmareasca Anatol pe frumoasa lui Aurica-Acetona (si inca "mult mai discret"), dupa sarutul acela? Logic ar fi fost ca relatia lor sa se contureze intr-un fel oarecare, pornind de aici, iar intriga sa curga altfel. Insa, toata admiratia pentru lejeritatea cu care stapanesti fraza - curat, fara inflorituri inutile, punctata ici colo cu o ironie binevotoare; daca n-as fi stiut cine a scris textul, as fi crezut ca autorul e barbat - si pentru modul in care descii patosul lui Anatol. Dar, carcotasa cum sunt, am gasit o comparatie care, in ciuda puterii ei de sugestie, mi se pare usor fortata: "ochii lui Anatol rămăseseră holbați ca două hăuri adânci." (Holbat - convex; hauri - concav.) Finalul e inspirat, nu e un cerc care se inchide, ci o spirala; cititorul n-are decat sa mearga mai departe si sa continuie povestea. Multumesc pentru lectura placuta. Si sper sa nu te supere obiectiile marunte ale unui ne-scriitor de proza. :) | |
| = Adriana | tincuta horonceanu bernevic [28.Jun.09 18:37] |
| Acesta este un text perfectibil. Mă ajută observațiile cititorilor, (nu știam că mă citești:), să îmi repar neajunsurile. Inițial am vrut ceva, pe urmă textul a decurs altfel. Îmi place să-mi aleg personaje ciudate, un pic "duse", de normalitate suntem sătui. Și, nu știu cum se face, găsesc destule în jurul meu. Voi reciti și corecta unele lucruri. Găsesc și eu destule neajunsuri în textele mele, dar asta doar după un timp. Acum îți mulțumesc de observații. tincuța | |