Comentariile membrilor:

=  Tamara	Liviu-Ioan Muresan [06.Jul.09 14:05]
textul acesta m-a uns la inimă. Ați lăsat aici strigătul lebedei, dorința, dorul, neputința și cîte altele... Toate fac din această poezie o poezie vie, repetiția "scoală mamă scoală", stigătul mut de care spuneam. Și dacă a pătruns pa inimă, și dacă a creat imagine, e un poem reușit. LIM.
=  re LIM	Tamara Zub [06.Jul.09 15:05]
Multumesc frumos, Liviu-Ioan, pentru un ecou atât de cald. Textul vine din emoție curată și mă bucur dacă trezește emoție. Nu m-au interesat aici nuanțe de meșteșug, sufeltul meu a avut nevoie de o confesiune și formula "scoală mamă" nu mi s-a dat ușor, m-a costat lacrimi adevărate. Mă mir cum reușești să citești totul de pe agonia și să observi tot ce e de observat. Mulțumesc repetat și să ne mai citim, tama
=  tamara -cristal	Nache Mamier Angela [06.Jul.09 15:06]
un poem magistral ,un strigat de mare sinceritate ,un adevar- limita,un reper de granit (aceasta Mama care a fost ,este si ramâne centrul universului pentru orice fiinta ) poem terapeutic care calmeaza o imensa durere interioara ,nimic nu este mai greu d eexprimat ca dragostea de mama ori pierderea ei) Mam este raspunsul la toate întrebarile ,punctul de plecare al altora,mereu primordiale,mama este SENS într-o lume abulica si debusolata Mama este tara povestilor,o mie si una de nopti,copilaria fara de moarte,paradisul terestru ati putea scrie un mic roman cu acest subiect dens si de un lirism pur ,limpede ca un cristal de stânca înalta
=  pfuuu	Carmen-Manuela Macelaru [06.Jul.09 15:19]
e greu să rupi un vers și să citezi ceva anume, poemul este extraordinar, simplu și complex, dar nu un paradox, ești pur și simplu tu, pe alocuri se simte construcția poeziei, dar atât încât să dai forma de față, de altfel foarte reușită. poemul te lasă fără replică, nu aveam ce să spun în fața lui, dar am zis trebui să scriu, și uite spun că versul: "e atât de lung drumul sângelui de la inimă până la vârfurile celor douăzeci de degete ale ei" este un motto remarcabil. mcm
=  Frumos	George Pașa [06.Jul.09 16:01]
Tamara, pur și simplu mi s-a pus un nod în gât citind aceste versuri impresionante dedicate mamei. Acel "drum al sângelui" și repetiția în invocație sunt cele mai pline de sensibilitate. Prea multe nu pot spune, nu pentru că ar fi puțin exprimat. Dimpotrivă, este ceva ce se exprimă mult mai mult prin tăcere și prin re-trăire. Te admir pentru aceste versuri. Și eu am scris recent o pozie pentru mama, care a părăsit aceată lume de cinci ani și jumătate, dar n-am avut puterea să las deschise comentariile. Mulțumesc!
=  Erată	George Pașa [06.Jul.09 16:02]
"poezie", "această"
=  Semn	Nicolae Popa [06.Jul.09 16:31]
E greu de rezistat sub avalanșa emoțiilor venite dinspre acest poem. Toiagul lovește pământul, dar trebuie să o și ducă pe mama mai departe...
=  Pur și simplu	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
Nu știu ce aș putea comenta la această poezie, Tama. Am plâns. Pur și simplu mi-au dat lacrimile.Să te felicit pentru poezie? Simz că aș cădea în ridicol...E mai mult decât poezie. E viață adevărată. Victor
=  recomand	paul blaj [06.Jul.09 16:57]
Îmi aduce aminte de naturalețea versurilor Constanței Buzea. Atât de multă plutire peste imagini calde , simple, generoase și cu efect maxim. Odată voi simți și eu ce simți tu acum și atunci îmi voi aduce aminte de "drumul sângelui". Liniștit, ca acest poem superb, paul
=  re Angela, Carmen-Manuela	Tamara Zub [06.Jul.09 16:58]
Angela, ai ghicit, piatra mea cea mai iubită este Cristalul. E o laudă mare pentru mine să amintești de cristal vorbind de versurile acestea, mari mulțumiri!!1 Carmen-Manuela, ma temeam de o reactie negativa fiindca zici pfu-u-u, dar cuvintele tale sunt blânde și generoase. O să mă gândesc la mottoul pe care mi-l propui, mulțumesc pentru sugestie. Mai treceți, cu drag, tama
=  Tami	Cristina Rusu [06.Jul.09 16:59]
aici e un poem tare frumos si bine construit. ma asteptam sa gasesc o steluta in dreptul lui. finalul este deosebit. bia
=  Re George, Victor	Tamara Zub [06.Jul.09 17:14]
George, cred că mama ta și acum e alături de tine, mulțumesc că ești alături de acest poem. Eu am fericirea încă să o văd pe mama, nu se simte bine, dar e cu noi și mă rog în fiecare zi pentru ea. Victor, mulțumesc pentru lacrimi, fie și virtuale. Să aveți și în continuare multă poezie în suflet, cu drag, tama
=  re Nicolae Popa	Tamara Zub [06.Jul.09 17:27]
Nicolae, mulțumesc pentru încurajare, un toiag poate fi și fermecat. Mai treci pe la mine, tama
=  Re Cristina, Paul	Tamara Zub [07.Jul.09 13:35]
Cristina, e o laudă mare când spui ca poemul e frumos, iar dacă ai ajuns și până la capătul lui, cu cititul, e ceea ce îmi dă curaj să respir poezie și în continuare. Paul, plutirea peste imagini calde nu ni se dă simplu, e nevoie de o stare de grație atât de asemănătoare cu cea de imponderabilitate. Vă mulțumesc din suflet și să ne mai citim, cu drag, tama
+ da	dan herciu [07.Jul.09 13:56]
pur și simplu emoționant... voi începe acest comm cu finalul ( ultima strofă ), după părerea mea exceptional și care, deși cumva așteptat prin înșiruirea de amintiri, impresionează (și) prin imaginea puternică creată de "apucă-te de tulpina mărului și lovește cu toiagul în pământ" începutul strofei doi este de asemenea f. bun: "e atât de lung drumul sângelui de la inimă până la vârfurile celor douăzeci de degete ale ei" atât prin puterea de sugestie a construcției : "drumul sângelui", cât și prin legătura cu titlul. am punctat doar două din punctele forte, dar .. mi-a plăcut tot textul concluzie : stea! cu bine
+ pentru miracol	Alina Manole [07.Jul.09 15:52]
Cu ani in urma, am intrebat pe cineva de pe acest site, cum stii ca un poem e bun, si mi-a raspuns ceva de genul: stiu ca e bun daca il citesc si mi se face pielea "de gaina". Exact asta am simtit dupa ce am ajuns in finalul textului, ca ma apuca un tremur necontrolat, o lacrima in coltul ochilor si un nod in gat. Prima strofa e destul de rupta in versuri, sacadat, dar nu prea ai cum sa schimbi, apoi ce mi-a placut in mod deosebit a fost ruptura de planuri din strofa a cincea: "parcă îi aud pocnetul în urechi ce iarbă deasă a crescut sub ferestre ce greu trec ochii ei prin lentile" Ei, bine, aici m-ai prins. Aici ai reusit sa rupi sufletul cititorului. In astfel de momente sta talentul unui scriitor. Sa stie cand si cum arunce lumea peste cap. Cand si cum sa faca miracolul sa fie.
=  Minte și inimă	Dan Norea [07.Jul.09 16:47]
Dacă citești atent, pe acest site sunt două feluri de poeme: scrise cu mintea și scrise cu inima. Aici e un poem scris cu inima, dar filtrat prin minte. Nu sunt numai impresii aruncate pe hârtie, e un poem bine construit, care își atinge scopul, fără a jigni inteligența cititorului. Felicitări !
=  Re Dan Herciu	Tamara Zub [07.Jul.09 19:11]
Multumesc, Dan, pentru o stea atat de stralucitoare!!! Ai accentuat bucati care si pentru mine sunt repere. Comentariul tau imi da mai multa incredere, nu doar in poezie, ci in viata. O sa ne mai citim, cu recunostinta, tama
=  Re Alina Manole, Dan Norea	Tamara Zub [07.Jul.09 19:29]
Alina, multumesc pentru darul instelat, mi-ai provocat si tu un nod in gat, ma bucur ca ti-am descoperit generozitatea. Ma temeam sa scriu despre palma si pocnetul ei, dar uite ca si tu ai auzit, ai vazut si m-ai rasplatit. Multu! Dan, tin mult la inteligenta inimii si la inteligenta in general. Visez sa imbratisez o inteligenta care ar face din creierul meu o biblioteca, un depozit de cultura, dar deocamdata ma multumesc cu virgula cultura emotiilor. Multumesc mult pentru trecere, o vara miraculosa tuturor! tama
=  Drumul încet prin memorie	Călin Sămărghițan [07.Jul.09 19:39]
Impresionant "drum al sângelui" laolaltă cu puterea de expresie a poeziei. Elegant îmbinate sunetul palmei cu iarba deasă de sub ferestre, scara din raze de soare cu drumul până la salcâm. Mult după ce închei poemul, mai simți în palme scoarța mărului și mai auzi sunetul toiagului de pământ.
=  recomand	silvia caloianu [07.Jul.09 19:56]
E ca un film, scurt metraj, documentar. Totul e redat intocmai, de la fața locului si fara "inflorituri"... Poezie scrisa de o mana abila, de profesionist. Cam asa ceva, pana acum, am citit numai la Diana Iepure. (Limbaj, cadru de tara, impact...) Si pe Niciolae Popa l-am auzit, intr-un ajun de Craciun, la o intrunire de cenaclu... Asa si acum... imi simt respiratia bruiata.
+ mama	Dana Stefan [07.Jul.09 21:04]
poemul acesta este impresionant. cuvintele invaluie, se aseaza printr-o simplitate, insa cu o armonie desavarsita, in rotocol, aerul vibreaza incarcat de secventialitati ale anotimpurilor noastre trecute, se starnesc simturile, busuiocul e in floare, soarele si luna stau pe acelasi cer din care ploua cu iarba peste casa parinteasca ce trebuie ca are un pridvor de vreme ce exista un salcam si-o capita de fan langa poarta. toate acestea, aici, la rang de cosmogonie. in miez, fiinta primordiala, mama. mama da aici in poemul acesta binemeritatul sens al tuturor lucrurilor, deasupra vazutelor si nevazutelor lumii. e matricea, cuibul, tiparnita tuturor lumilor din care suntem facuti. lumea e inconjuratoare, lumea e in noi... instelez acest poem. m-a cuprins o vie emotie. cuvantul limpede si curat imi starneste o reala admiratie. Linea
=  ...	ioana matei [07.Jul.09 21:37]
un poem absolut impresionant...ce striga iar si iar si iar ca mama nu poate fi niciodata un pretext...ci o adevarata minune, o taina inalta...a fiintarii... felicitari
=  si tata imi spuse	Anni- Lorei Mainka [08.Jul.09 04:22]
....sa tac bine ca n-ai tacut
=  știu	ciutura carmen luminita [08.Jul.09 08:30]
că nu îl veți considera în plus, dar comentariul meu trebuie să existe și el, ați zguduit(!) sufletul cititorului, dincolo de orice tehnică, de orice control asupra versurilor, s-au așternut toate, inclusiv acea palmă pe care toți "ne-am luat-o", peste ani, nu avem voie să uităm, avem voie doar să iubim, săracă în cuvinte,L
=  Re Călin, Silvia	Tamara Zub [08.Jul.09 13:59]
Mulțumesc, Călin, pentru că te-ai apropiat de scara de raze din acest text și ai atins scoarța mărului. Oricât aș fugi de gradina trecutului, tot sub măr mă întorc. Sper să mai vii în vizită. Silvia, mă bucur mult că ai urmărit acest reportaj de la țară și că apreciezi scrisul fără înflorituri. Mulțumiri sincere, înflorite în sufletul meu!
=  Impresionant	emilia gunea [08.Jul.09 14:20]
Un poem impresionant scris din inimă cu multă dragoste.
=  Impresionanta cercetare	emilia gunea [08.Jul.09 16:07]
Impresionantă trecerea in revista a tuturor posibilitatilor de cercetare in sensul stbilirii sensului vietii. Aproape ca voiam sa trec peste ultimile cercetari ca sa ajung la concluzie. Dar in sfarsit concluzia a sosit.... Nu prea m-a convins ideea de reincarnare. Nici cercetarile nu sunt prezentate cu sinceritate dar eficacitatea lor pare just apreciata. Cred ca neputând să acceptăm rolul nostru “in realitate” suntem consolati cu iluzia că suntem vesnici. Dar să trăim !
=  Re Dana, Ioana, Anni-Lorei	Tamara Zub [08.Jul.09 17:24]
Dana, nu mă așteptam la o astfel de apreciere, aproape că mă orbește strălucirea steluțelor, mulțumesc foarte mult! Ioana, de acord, mama nu e un pretext, nici text, nici context, ci doar Mama. Mulțumesc de lectură! Anni-Lorei, ce comm enigmatic, probabil te referi la un vers arhicunoscut dar pe care eu nu-l știu, poate voi avea norocul de a-l descoperi. Vă mulțumesc și mai veniți, cu drag, tama
=  o clipă ce-a trecut prin poarta existenței	Cătălin Bîrzanu [09.Jul.09 01:45]
... ... e momentul de reculegere pentru Mame. Excepțională starea pe care mi-a produso acest drum al sângelui. Și acum simt undeva pe unde îmi țin plămânii niște aripi care vor să mă înalțe în extaz dar din cauze de carne și oase ma rănesc moale, numai. Ești "vinovată" că mi-ai stârnit poezia intimă. Și cum spunea Nichita Stănescu - "un poet este cu atât mai măreț cu cât cei care-l citesc nu pe el îl descoperă ci pe ei înșiși." Mulțumesc !
=  Re Ciutura Carmen, Cătălin, Emilia	Tamara Zub [11.Jul.09 16:16]
Emila, dacă vezi aici că aș vorbi de sensl vieții, nu-mi rămâne decât să cad de acord, fiindcă prin tot ce facem încercăm să dăm un sens vieții. Mulțumesc pentru ecou. Carmen, când ajung să scriu "dincolo de tehnică și de control", mă gândesc că poate am nimerit corect tonalitatea. Dar niciodată nu sunt foarte sigură, parcă habar nu aș avea de tehnică și control. Bucuroasă de trecerea ta! Cătălin, e un moment pentru mame, întotdeauna se pot găsi cărări care duc spre mamele noastre. Vă mulțumesc furmos și să ne mai scriem! Cu drag, tama
=  Vizual...	Lesenciuc Teodor [12.Jul.09 16:10]
Pentru mama, mie imi place cum reusesti sa creezi imagini prin dialog, un fel de dialog care defapt e monolog, interesant, putin abstract, cu mare libertate de sentiment inauntru. De asemenea, vizualul e foarte clar, ca si cum ai putea vedea salcamul si "stogul de fan", frumos... Cu prietenie, L.T.
=  semn...	Petruț Pârvescu [13.Jul.09 11:44]
Tamara, am citit cu placere. si eu zic ca, dincolo de toate, cuvintele sunt langa noi. simple, normale, omenesti... cine are talent, rescrie pana la capat poemul. felicitari!
=  Impresionant...	Alexandru Mărchidan [13.Jul.09 13:38]
Impresionant de natural, sensibil, curat ca un râu de lumină în duminica Învierii! Un poem despre mamă am scris și eu - este primul pe care l-am publicat pe agonia, "Lăcașul cerului". Apoi, am scris despre o altă ființă foarte dragă care mi-a marcat copilăria (iar copilăria îți marchează întreaga viață) - "Fumul". M-ar bucura dacă le-ai citi. Cu toată stima, Alexandru Mărchidan
=  drumul	aleksandar stoicovici [15.Jul.09 19:14]
am ajuns abia acum la acest poem desi vad ca au trecut cateva zile de cand a fost postat. nu puteam sa plec de aici fara sa las un semn pentru ca e fara indoiala unul din cele mai frumoase poeme pe care le-am citit in ultimul timp, un poem de o sinceritate si o simplitate uimitoare
=  viziune	Constantin Severin [24.Jul.09 10:05]
Frumoasa viziunea si emotionanta, probabil daca Ileana Malancioiu ar facea partea din noua generatie cam asa ar scrie...
=  Re Teodor Petruț	Tamara Zub [24.Jul.09 18:16]
Teodor, a crea imagini prin dialog, ar fi un fel de tehnică la care încă nu m-am gândit. Poate o să mai încerc. Mulțumesc pentru sensibilitate și sugestie. Petruț, am o slăbiciune aparte pentru cuvintele "normale, omenești", bucuroasă de trecere. Vă mai aștept, pe curand, tama
=  Re A. Mărchidan, A. Stoicovici	Tamara Zub [27.Jul.09 16:44]
Alexandru, ți-am citit unele poezii, nu pretind că pe toate, m-a impresionat cursivitatea lor și optica modernă asupra valorilor tradiționale, în plus, o scriitură foarte personală și dezgolită, fără artificii. Mulă inspirație în continuare! Aleksandr, m-au bucurat cuvintele tale, mulțumesc că nu ai plecat fără să trimiți un ecou spre tama. O vară cât mai frumoasă!
=  un poem valoros	Ionut Caragea [27.Jul.09 23:53]
un poem valoros, dedicat mamei, mama face intotdeauna minuni in poezie. imi place cadrul, imi place viata la tara, mi aduce aminte de bunici mai mult, este o intoarcere in timp pentru unii dintre cititori si o durere care reapare pt cei care... dar nu mai zic nimic bravo