| = câteva minusuri pe un superpoem | Alberto M. Popesco [27.Jul.09 19:31] |
| în primul rând vreau să spun că e un poem superb ai câteva probleme 1. părul meu speriat de lumină, găsește aici o conjuncție ceva pentru a defini clar, e un suspans care rupe ritmicitatea strofei tocmai prin mistica propusă de versul citat de mine 2. struguri copți printre dinți - și aici ar merita o explicitare 3. ultima strofă e preferata mea, însă nu-mi place deloc ”dispariția fizică” e prea redundant, obositor, strivește farmecul ironic al poemului. în rest numai de bine și regret că nu pot aprecia textul cum se cuvine, chiar e un poem ce merită. amical | |
| = îmi plac cimitirele | Plopeanu Petrache [27.Jul.09 20:41] |
| ...și totuși concluzia este una optimistă chiar dacă până la "știu un cimitir cohet..." m-am așteptat din clipă în clipă să plec spre alte direcții indiferente...dar ai venit și mi-ai spus că îmi pot identifica starea moale a spiritului personal cu optimismul unei treceri prin cimitir. Îmi plac cimitirele pentru tot ce ai spus până la pasajul citat, îmi plac cimitirele pentru tot ce ai simțit de la pasajul citat mai departe și îmi plac și imaginile create permanent ca o nouă scânteie spre deschidere a ochilor!! Un poem delicat și dulce ca acei struguri sparți între dinți. Cu stimă PP | |
| = :(((( | Ligia Pârvulescu [27.Jul.09 21:39] |
| De ce ai schimbat finalul Tama? Cel initial era mult-mult mai bun, cel cu dunga...:( Frumos-frumos cum spui tu aici. | |
| = costumul la patru ace, de după | Călin Sămărghițan [27.Jul.09 23:13] |
| "părul meu speriat de lumină" mi se pare foarte sugestiv, are chiar o notă de delicatețe. "și bunii tăi prieteni invitați ca gropari la atâtea înmormântări vor săpa cu grijă" e versul amar ce dă "gust" poeziei. Strofa finală e extraordinară. Accentuează nota amară, gustul acela "verzui". "Cimitirul cochet" și "costumele elegante" dau exact nota aristocratică necesară. Un soi de elitism galant, foarte natural inserat. Doar "convinsă sută la sută" nu mi se pare prea potrivit, sună prea negustorește. | |
| = bun | Ionut Caragea [27.Jul.09 23:49] |
| Poemul e bun si cred ca poate fi excelent daca ai separa cele doua cadre. Strofa 1 este un elemnt de mare forta, cu acea imagine excelenta a obraznicei volbure si a soarelui cu troscot si paine cu vin pe mine ma deranjeaza acolo cand apare linoleumul ala, ma scoate dintr-o data din cadrul ala mirific si ma aduce la cotidian, parca mi-ar fi placut asa mai rupt de lume, departe de locul familiar, de casa, intr/un cadru total exterior. idem salteaua si invitatii ca gropari - asta cu groparii e un pic tras de par ultimele doua strofe incheie bine poemul in viziunea mea intregul poem ar fi asa (cadru exterior) am încredere deplină în tine ca în volbura verde spirală urcând pe cruce n-o să mă lași sunt convinsă sută la sută soare cu troscot pâine cu vin toate obiectele și grămezile de pământ îmi par fără contur numai de puterea mâinilor tale nu mă îndoiesc nici o clipă atâtea înmormântări doi metri adâncime și pereții cu rădăcini lobodă știr pe margini o să ne amintim de toate astea viță de vie arcuită peste două capete o să râdem struguri copți între dinți știu un cimitir cochet unde morții nu putrezesc la un an după dispariția fizică ei nu dispar stau întinși în costume elegante și se acoperă de un puf verzui asta e viziunea mea, dar fiecare cu viziunile lui, ideea este ca mi-a placut | |
| = Re Alberto, Petrache | Tamara Zub [28.Jul.09 16:12] |
| In primul rand multumesc mult pentru recomandare! Textul risca sa treaca total neobservat, dar acum e mai vizibil si imi recapat increderea in agonia. Alberto, aprecierea ta ma bucura nespus. Despre expresiile care te deranjeaza pot spune ca intentionat le-am lasat fara verbe si intr-o forma nehotarata, vaga, pentru a rupe coerenta. Imi doresc putina incoerenta. Cat despre disparitia fizica, e un cliseu folosit in necroloage si mi-a venit sa-l aduc in text, pentru o anume tenta documentara. Petrache, e admirabila fraza cu scanteia pentru deschiderea ochilor. De cimitire sa vorbim numai de bine, ma tem si ma inchin. Mari multumiri!!! Cu drag, tama | |
| = Re Ligia, Călin | Tamara Zub [30.Jul.09 14:54] |
| Ligia, sunt foarte bucuroasă că ai observat acel final, eu m-am învârtit mult în jurul lui, l-am aruncat, dar probabil că o să-l restabilesc, ar da o deschidere, o șansă de luminozitate. Călin, confirmi unele intuiții ale mele și în general, ai lăsat un comm cu observații precise, cu dezvăluire elegantă a părților bune ale textului. Vă mulțumesc foarte frumos, multă inspirație în continuare!!! Drag, tama | |
| = Re Ionut Caragea | Tamara Zub [31.Jul.09 13:44] |
| Ionut, linoleumul si salteaua țin textul legat de o existență foarte reală, din ziua de azi. Vreau să merg pe realism, pe detalii concrete, cu foarte scurte pasaje când mă rup de pământul din casa mea. Ai aranjat textul în mod foarte atent, cu o siguranță ce trimite spre clasic, o să am deci încă o varinată la care să meditez. La gropari nu renunț, sunt vii și bine mersi. Mulțumesc mult pentru prezență și pentru că încerci să ajuți. Ne mai citim, cu emoții, tama | |