| = acoperiri echilibrate si convexe | Ioan-Mircea Popovici [29.Jul.09 07:04] |
| fericiti cei cu dureri de cap de la soare sau dintr-o betie ca a lor vor fi exilul si imparatia si daca durerea va fi zadarnica mariti pasul si compasul trageti un cerc ziceti cuvantul magie si asa o sa fie am lasat nod pe cod si-n tainitele noptii un plod un pled si-un personaj care a disparut din peisaj cand il vezi sa-l intrebi de zmeul meu de hartie... intrebarea asta mi-a placut "dar cine ești tu să faci dintr-o amnezie o cârciumă într-un cartier studențesc cu multe dureri de cap, multă mâncare" imi place si incapatanarea asta: "mâine merg pe aceeași plajă chiar prea devreme când durerea de cap se va sufoca în craniu, va avea clipe în care va face apa să vibreze, va rupe valurile" si iti raspund si la indoiala asta: "mi-e greu să cred că va fi cineva care să spună încredințat că toată lupta e zadarnică" amicul alexis al lui yourcenar va fi acela daca nu chiar personajul care a disparut din peisaj "până când îți aduci aminte să te acoperi" lasa durerea sa lucreze (de la Al si Zelk citire) | |
| = și de ce să te acoperi până la urmă? | alice drogoreanu [29.Jul.09 15:59] |
| eu nu-s din fan clubul tău da' titlul mă seacă și mă seacă bine la modul de oftică cum mă seacă mașinaria caruselul chestiilor rutiniere cu care te-ai obișnuit până a nu le mai înregistra decât ca pe-o urmă de praf de pe o altă stradă cu mult praf pe care de câte ori mergi realizezi că e o stradă cu mult praf ca oricare alta mișto durere de cap ai activă | |
| + pe onoarea mea | Leonard Ancuta [29.Jul.09 16:19] |
| acest travesti este superb. bine costumat dar si jocul sub masti se vede de la o posta exercitiul, mana regisorala, talentul paiatei. zau asa, de cate ori vine cineva sa-ti interpreteze mahmureala ca pe-o insolatie, de cate ori durerea e un frate mai mare care te saruta pe frunte si-ti lasa un semn (super). eu cred ca la atata joc de culise tot atata spectacol pentru cei ce au rabdarea. si cum sufleorii au si ei rolul lor o sa soptesc un bravo mic. ca nu mai am ce adauga. | |
| = Free jazz | Elena Marcu [29.Jul.09 23:41] |
| Mi-a lăsat apăsarea „postmigrenoasă” și cumințenia acceptării, cumva paradoxal și cinic, na, ăsta nu e un poem al resemnării. mărturisesc tresărirea de panică, cine ești tu să deconspiri amneziile?:) | |
| = . | george vasilievici [30.Jul.09 21:59] |
| se observa un salt calitativ in textele tale din ultima vreme, esti mai simplu in discurs, mai clar si mai direct ceea ce este un mare castig. dar sa o luam pe rand si sa vorbim de ceea ce mie unul mi se pare ca scartaie si anume acea mutatie temporala. daca prima strofa se deruleaza intr-un prezent continu si absolut nedeterminat, un fel de eternitate intepenita si implicit fara alte variante de existenta, in partea a doua lucrurile nici nu se mai petrec deja, existand totusi promisiunea ca ele sa se petreaca si nu oricum ci cu o forta duioasa. intre aceste doua spatii temporale se creeaza conflictul vizibil. in plus este deranjanta la citit avalansa aceea de va-uri "va sufoca", "va face" etc. prin acest viitor spui ca tocmai forma fixata clar in prima parte nu este fixa deloc sau in nici un caz completa, desi discursul redevine iar real si fix prin reintoarcerea in prezent din final. nu te invat eu acum sa scrii poezie ca stii si tu asta dar incearca sa iti citesti textele cu voce tare si de mai multe ori. poti face asta lasand la o parte intelesul si sa urmaresti muzica lui si atat. | |