| = ... | dan herciu [29.Jul.09 09:10] |
| corectează penultimul vers: "Un albatros îmi moare în oaie":).. | |
| = stins albatros înspre lună | Călin Sămărghițan [04.Aug.09 08:33] |
| Am citit cu aceeași mare plăcere și desfătare. ”Un albatros îmi moare în odaie Cu fiecare trecere de lună” - vă invidiez crunt pentru asta. Aceeași măiestrie a versificației și a armoniei interioare. Pentru ”ceairuri” am avut nevoie de dicționar, dar am realizat că e foarte inspirat introdus în text. ”Dezbracă așteptările de straie” e iarăși frumos. ”Piramida îmbrăcată în umbre”, ”cărări în șerpi”, ”albatroși să apună” și altele contribuie toate la crearea atmosferei semantice. Tot mai puțini autori de azi mai reușesc să creeze așa ceva, pentru că este greu și rămâne un mare merit stilistic. Motivul lunii care trece creează starea poetică necesară, o melancolie dar care prin reflecție se păstrează departe de un romantism desuet, care poate i-ar deranja pe unii. Ați spus de curând că ”rostul poeziei este de a produce emoții”. Așa este, v-am strâns, neștiut, mâna pentru asta. Îmi pare tare rău că nu mai are cine să mai privească vâslirea înspre lună a stinșilor albatroși. Rămâne să o mai citesc o dată, să o iau din fereastra dimineții și să salvez fereastra paginii autorului pentru a ajunge mai ușor aici. | |