| = Ceva "sună a port ilegal de magie" | George Pașa [31.Aug.09 18:06] |
| Să nu vă pară nicidecum rău, nici ție nici poeziei că v-ați apropiat de rostire cu sfială, înțelegere și suflet. Nu-mi astup urechile, deși nu aud sunetul adevărat; închid ochii spre a vedea cu văzul de dincolo de vedere; numai Văzătorul-a-toate știe cât de orbi, și surzi, și nevolnici, și răi suntem, dar ne mai lasă câte o fantă pe unde să privim, să auzim fragmente din sunetele irepetabile. Dacă vom ajunge cândva să ne închipuim un tren ca o corabie a lui Noe? Până atunci preferăm o "garnitură" cât mai soft și contemplăm în mișcare. Ce, cum, cât? Altceva este întrebarea. Și ne vom îmbăta în continuare cu timp, până nu va mai fi, până nu vom mai fi. Și și și... "și ce bine că sunt atâtea clape nuanțatoare". Iertată să-mi fie lenea de a nu spune mai mult, dar și așa am enervat suficient prin cultura mea ceva mai sus de genunchiul broaștei! | |
| = părere despre | Emilia Zăinel [31.Aug.09 18:30] |
| primul sonet mi se pare prost, nu-mi transmite nimic. al doilea îmi place, asociația "cer însângerat, vise,carne, oase" duce la un singur gând cu toate că titlul nu spune mare lucru de conținut. al treilea, hmmm, "iubita" este ca nuca în perete, părerea mea, poți să te raportezi la altceva, al patrulea "act cerșeală refuz șabloane-mprăștie strigată-n eroarea-contrasens", acest vers mi se pare sinistru. ideea de a vântura timpul mi se pare un interesantă, dar, totuși "aștrii canini", parcă este prea mult, mă duce cu gândul la apocalipsă. Ultimul...mi-am spus părerea cu stimă, eNz. | |
| = George, Emilia ... | Adrian Firica [31.Aug.09 21:02] |
| George, he, văd că ai un soft primitor: are porumbei albi și negri ... aflați în mișcare armonică liberă. Emilia, hai să te răsfăț cu un banc cinic: cică o jurnalistă, bucuroasă, în loc să-și frece mâinile, a dat cu pumnul în “bancul de lucru” după ce terminase un articol ... excepțional după opinia sa. bancul de lucru și laptopul, așezat/postat pe bancul de lucru, au reacționat, la rece, astfel: jurnalista are acum o mână pusă în gips, iară laptopul scrie literele după cum îl duce pe el capul. îți dau un exemplu, rugându-te să te ferești de așa ceva: "Singurul monument istoric este biserica decrepită, datând din secolul al XVII-lea și care se află, de ani buni, pe lista de așteptare pentru renovare." (Pe malul Oltului, un sat ca în povești; Oana Dan, Vineri, 28 August 2009, Evenimentul Zilei). dar, să știi că, am să mă port frumos cu sonetul ăla prost (decrepit, cf. DEX și DOOM 1 și 2, că pe astea le am!). | |
| = Porumbelul păcii? | George Pașa [31.Aug.09 21:43] |
| Acum, maestre Firică, cred că pare numai că voi fi îndrugat prostii. Liberă, liberă, dar și sprijinită de ratio, chiar dacă în doze mici. mMi bătui și șaua să priceapă iapa, dar nu știu dacă a priceput, sau undeva s-o fi durut. Nu înțelege că te laud, dar ai scris ceva deosebit aici. Dincolo de autoironia din plin prezentă, mai ales în final. | |
| = Erată | George Pașa [31.Aug.09 21:46] |
| "Mai bătui..." | |
| = disonanțe... în armonie :)) | gena gurau [01.Sep.09 05:33] |
| ..așadar, m-am orientat să nu fi intrat imediat. ratam doza de umor negru - în sfârșit! - din subsol. :D cât despre cele 4 'nefirești', primul și al treilea m-au..avut din prima. (acu' sunt cuminte. prefer o abordare cât de cât la paritate cu emilia :) ) primul, recunosc, poate pen'că m-a translatat imediat undeva în zona "proorocirilor" lui Sorescu. ai o echipă pe cinste acolo: surdul tău scrie armonizat, orbu-i captiv mângâierii, clar-văzătoru-i lingual :)) al treilea, după mine, jonglează cu niscaiva bucăți de concret imediat, rătăcite într-o realitate ușor idealizată, a unui timp trecut. primul exemplu care-mi sare în fața 'trenului' ăluia ține de socio-politic. așa că, mi-l refuz. :D dar rămâne valabil. cât despre ăl 'nefiresc' mi-ai adus aminte de un puști, fost coleg de generală, care cânta la acordeon 'după ureche', fapt pentru care, mandea cu ochii numa' pe portativ, vezi doamne, îl desființa numindu-l lăutar. se făcea biet copchilu' mov de supărare, până-ntr-o zi când mi-a susurat o ciuleandră de am rămas țuț. tot m-am scos cu ceva atunci: am coregrafiat :))) momentu' cu echipa de fete, pentru nu știu ce serbare...îhîm. mi-au plăcut, adrian, faci bine că ne mai zgâlțâi nițel nodurile din gât. thx.:) | |
| = Gena | Adrian Firica [02.Sep.09 10:54] |
| Gena, tu pari a avea o îngăduință nelimitată. da, în primul poem am făcut un exercițiu pe marginea unor vorbe: surdul n-aude dar le potrivește; orbul poate nimeri și Brăila; nebunul adevăr grăiește. poemul al treilea, e bine să rămână așa, scris în "cheie" masculină, că dacă îl scriam în cheie feminină ... știi tu prea bine ce ti-ar fi auzit urechile! "nefiresc" e și că un pieptene are nenumărați dinți, deși funcția și înfățișarea lor e una și aceeași, tocmai de aici obsedanta repetiție a acelui/aceluiași "și". | |
| = stare de grație superfluă | silviu viorel păcală [03.Sep.09 16:32] |
| dar divină și adânc mirositoare a poezie. Sunt fericit că știu! | |
| = adrian | gena gurau [03.Sep.09 20:28] |
| dacă tot ai amintit de "îngăduința nelimitată" nu te provoc în a dezvolta ideea scrierii în 'cheie feminină'. nu am putut să mă abțin, însă, de la a te-ntreba....așa, ca-ntr-un deja-vu... ce gen au 'și'-urile tale, adrian?! :))) ia retoricul așa cum vine. (interesant că ai venit cu o explicație darnică a lor..eu nu o cerusem :))) ) voiam să completez că primul lucru pe care l-am remarcat la "nefiresc" a fost, evident, așezarea în pagină. un detaliu al naibii de reușit, cel puțin pentru ochiul meu, ăla asimetric.:D | |