| = Iată | Liviu-Ioan Muresan [12.Sep.09 10:28] |
| cele mai frumoase versuri ale poemului: "aici în lumea mea cu o singură moarte e ca un fel de joc cu remiză..." multă profunzime, parcă un strop de speranță pentru lumea cu mai multe morți ce se subînțelege. Punct, zid, elemente pentru care meditația e necesară. LIM. | |
| = re* liviu ioan mureșan... | Teodor Dume [12.Sep.09 10:54] |
| da, LIM, un poem de meditație, pentru că între noi și lumea de dincolo există doar un punct și atât... mulțumesc pentru felul în care ai văzut totul cu sinceritate, teodor dume, | |
| = plăcut. | Dely Cristian Marian [12.Sep.09 18:48] |
| foarte adâncă și frumoasă poezia iar aceste două versuri atât de puternice "toate sfârșiturile sunt părți care egalează distanța dintre noi" încât nu mă pot abține să nu le remarc și le iau cu mine spre alte sfârșituri cu respect, Cristian | |
| = mai faci o remiză cu moartea, mai scrii un poem; nici o zi fără poezie | Bot Eugen [13.Sep.09 02:58] |
| Mi-au plăcut aceste trei versuri: "aici în lumea mea cu o singură moarte e ca un fel de joc cu remiză..." La fel și ultimele trei. Practic, acolo cred că se ascunde intreg mesajul poetic. Un text scris cu detașare, fără patetisme și-sau retorisme. Am citit, Bot Eugen | |
| = revin | Dely Cristian Marian [13.Sep.09 05:07] |
| cu o completare. titlul nu este cea mai bună alegere. cred că slăbește poemul. se înțelege mult mai bine în vers. | |
| = re* dely cristian marian... | Teodor Dume [13.Sep.09 11:52] |
| cristian, mă bucură mult trecerea ta, cu atât mai mult cu cât ai revenit pentru o completare. referitor la titlu, trebuie să-l interpretezi ca și pe o definiție a ceea ce suntem. adică universul se bazează pe un fel de egalitate. așa și viața. nu poate exista viață fără de moarte și nici moarte fără de viață. și uite așa se completează universul. mulțumesc mult. te mai aștept. cu sinceritate, teodor dume, | |
| = mulțumiri, bot eugen... | Teodor Dume [13.Sep.09 11:59] |
| eugen, mulțumesc pentru trecere, semn și înțelegerea mesdajului. sunt bucuros c-ai rezonat. te mai aștept cu prietenie, teodor dume, | |
| + another brick in the wall | Ligia Pârvulescu [13.Sep.09 13:07] |
| Ce-mi plac textele cu multitudine de interpretari. Cu trimitere la viata si la moarte, si intre acestea doua si parca invelind tot - dragostea, si ea cu toate nuantele ei, incepand cu ura si terminand cu extazul. Si da, lumile, care pot fi fatetele unei singure lumi, la randul ei o fateta din atatea fatete ale altei lumi si tot asa... Textul nu este incarcat, are lianti atat cat trebuie ca sa-i usureze intelesul si sa ritmeze cuvintele, are deci melodicitate, iar imaginile unele sunt plastice, altele profunde. Preferata mea este din cele din urma, si anume" "toate sfârșiturile sunt părți care egalează distanța dintre noi" Finalul lasa deschise toate posibilitatile spre oglinzile-fatete ale tuturor lumilor, ce se apropie si se departeaza pe masura ce diamantul se roteste. Mai mentionez ca textul mi-a adus aminte de “Zidul” celor de la Pink Floyd si de filmul lor care e printre marile mele preferate, si de videoclipul celor de la Metallica - "Unforgiven II", iti las link aici Teodor: http://www.youtube.com/watch?v=PyCClNPjVac Pentru toate cele de mai sus, spuse mult mai pe scurt decat e de spus, las stea. | |
| = privind depărtările | Doru Emanuel Iconar [13.Sep.09 13:40] |
| Viața pare într-adevăr o partidă de șah ce se termină cu remiză. Felicitări, Teodor, pentru poem, pentru virajul spre înțelegerea și acceptarea firească a zilelor prin care treci, cu toată amărăciunea lor; pentru că versurile tale „lucrează” în noi și după ce am trecut mai departe; pentru discursul simplu, elegant; pentru sensibilitatea ce se descoperă dincolo de cuvinte. Cu prietenie Doruleț | |
| = mulțumiri, Ligia Pârvulescu... | Teodor Dume [13.Sep.09 17:27] |
| semnul lăsat, înțelegerea, punctarea atentă a stărilor, acea stea galbenă, precum și încrederea, sunt elemente justificative care îmi confirmă un lucru bine făcut (și totuși perfectibil) și mă obligă, în același timp, la mai mult. semnul acesta, precum și cel al domnului liviu nanu, îmi confirmă, după aproape trei ani pe acest site, că aici există și Oameni adevărați iubitori de Artă, Literatură și Frumos. mulțumesc doamnei Ligia pentru încrederea acordată și sper să nu dezamăgesc ps. mulțumesc pentru link stimă și multă considerație teodor dume, | |
| = mulțumiri, liviu nanu... | Teodor Dume [13.Sep.09 19:30] |
pentru aplecare asupra textului și pentru recomandarea făcută. prin acest semn am confirmarea că pe acest site sunt oameni adevărați care știu să aprecieze efortul membrilor, materializat în postările care mulțumesc o mare parte a cititorilor. nu am cuvinte de a vă mulțumi domnule liviu nanu, dar voi face în așa fel încât să nu vă dezamăgesc. stimă și considerație, teodor dume, | |
| = mulțumiri, sebastian breștin... | Teodor Dume [13.Sep.09 19:37] |
| sebi, nici nu știu cum și în ce fel să-ți răspund. ai elaborat un comm de mare clasă. tot ceea ce-ai punctat sunt stări la care-ai rezonat. nu pot decât să mă bucur. și te rog scuză-mi răspunsul atât de sărac. mii de mulțumiri același, teodor dume, | |
| = Dincolo și dincoace de oglindă sau fețele realității | Călin Sămărghițan [13.Sep.09 20:15] |
| Poeziile domnului Teodor descriu întotdeauna tensiuni sufletești sfârșind în elegante remize de salon. Chiar dacă "scrisoarea neterminată" rămâne în suspans, autorul găsește ca întotdeauna echilibrul ultim. "Sfârșiturile" sunt cele care "egalează distanța", lumea însăși este un joc în care sfârșești la egalitate, un echilibru destul de stabil în concepția autorului. Oglinda din final are rol revelator: depărtările se reflectă în sine, devin o stare sufletească peste care se întinde poetul spre a lăsa un semn în lumea de dincoace. Ne-a aruncat o scrisoare prin argintul oglinzii. | |
| = re* doru emanuel iconar... | Teodor Dume [13.Sep.09 20:32] |
| doruleț, mă bucură trecerea ta și modul de interpretare. da, doruleț, o interpretare matură prin care surprinzi plăcut. mulțumesc mult și te mai aștept cu prietenie, teodor dume, | |
| = mulțumiri, domnule călin sămărghițan... | Teodor Dume [13.Sep.09 20:42] |
| domnule călin, ca să fiu sincer, trebuie să mărturisesc c-am *pândit* vizita d-voastră. o așteptam demult , deși mă tot gândeam care ar fi motivul supărării de nu mai treceți prin pagina mea. dar eram sigur că o să treceți cândva, pentru că vă urmăresc comentariile din subsolul acelor texte sub care lăsați semn. mă bucur mult pentru semnul lăsat și pentru interpretarea mesajului. părerile d-voastră contează foarte mult. sunteți un oaspete de onoare. vă mai aștept mulțumesc din suflet stimă și considerație, teodor dume, | |
| = niște chestii de detaliu | Ionut Caragea [14.Sep.09 00:19] |
| nu e nici ură nici încăpățânare ci doar un zid umed și înalt cu ferestre false care nu mă lasă să privesc într-acolo... Teodor, cand spui ferestre false, nu mai este nevoie sa explici ca nu te lasa sa privesti intr-acolo. Este o constructie pleonastica. Dupa false, parerea mea este ca poti elimina continuarea fara probleme. Astfel il lasi pe cititor sa se intrebe: ce a vrut sa zica cu false? Singur isi da raspunsul si participa cu mintea si sufletul la poemul tau. Mai ar fi ceva, verbul a se târî înseamnă a se mișca cu greu, dacă specifici în al treilea rând al strofei 3 că ți-e greu este iarasi o construcție pleonastică. Sper sa foloseasca la ceva comentariul meu. | |
| = re* ionuț caragea... | Teodor Dume [14.Sep.09 10:41] |
| domnule caragea, mă bucură mult acest comentariu. sigur că voi ține cont de cele sesizate. în pagina de manuscris voi aduce modificările necesare. acum, aici dacă modific iese textul de la recomandate. vă mulțumesc mult și mă bucur pentru sugestii stimă și considerație, teodor dume, | |
| = Trompe d'oeil | Liviu Nanu [14.Sep.09 12:45] |
| Eu m-aș mai gîndi înainte să modific ferestrele alea false. Nu mi se pare pleonasm, e un accent care cade bine și poetic. "Trompe d'oeil" le numesc francezii. Ele au apărut ca o reacție la impozitul pe ferestre impus de statul francez acum cîteva sute de ani, apoi au căpătat rol decorativ, estetic. Așa le văd și eu în poem, cu rol estetic și cu valențe înșelătoare. În Nice sînt multe clădiri în orașul vechi cu astfel de ferestre, pe internet poți găsi multe exemple, dacă te interesează subiectul. Mie mi-a fost lene să le încarc pe photobucket | |
| = mulțumiri, liviu nanu... | Teodor Dume [14.Sep.09 19:47] |
| domnule liviu nanu, în primul rând vă mulțumesc foarte mult pentru încrederea acordată. am cugetat mult la ceea ce mi-ați sugerat în commul de mai sus și am ajuns la concluzia că aveți dreptate. ați punctat fiecare stare întocmai simțurilor mele. vă mulțumesc pentru intervenție. stimă și considerație, teodor dume, | |
| = e bun textul | Cantoriu Alexandru [15.Sep.09 01:46] |
| știu că nu ne-am văzut de mult nu mai contează oricum între mine și tine nu-i decât un punct" sunt cele care m-au marcat cel mai mult. cu rescpect, alex | |
| = deosebită | serrena nicoleta [15.Sep.09 20:20] |
| Profunzime în sensul cuvintelor cât și-n anuntul frazelor, ferestre deschise spre o remiză privită de cititor in propria entitate, fiindcă versurile oferă " uși" ; aș sublinia senzația de divinizare prin comparație ascunsă " ...in lumea mea/ cu o singură moarte" și utilizănd aceste versuri drept cheie aș conchide un mesaj deosebit, a celui ce "mă târăsc prin smoala din zid și mi-e greu presimt ceva rău neputința se-ncolăcește pe mine și îmi taie răsuflarea dar mă gândesc că de fapt toate sfârșiturile sunt părți care egalează distanța dintre noi" lasându-mi șansa de a privi doar în oglindă lumea spre care tind, dar oglinda sun "eu" deci tind spre autocunoaștere, mă tem de ceea ce e rău în mine, și concluzionez că sunt o " remiză"! Cu mult respect, versurile mi-au plăcut mult, o seară plăcută! | |
| = re* cantoriu alexandru, serrena nicoleta... | Teodor Dume [18.Sep.09 19:36] |
| alex, mulțumesc pentru trecere și semn. mă bucur c-ai rezonat la acele versuri. te mai aștept nicoleta, trecerea ta precum și acest com mă onorează. mulțumesc mult cu sinceritate, teodor dume, | |
| = "știu că nu ne-am văzut de mult nu mai contează oricum" | iarina copuzaru [22.Sep.09 19:18] |
| Acum am citit poezia dumneavoastră și-am remarcat “toate sfârșiturile sunt părți care egalează distanța dintre noi”. Asta fiindcă azi am scris o poezie în care spun “sfîrșitul e suma distanțelor”. Poligeneză literară:) Domnule Teodor Dume, observ că locuiți în interiorul poeziei. Sensul propriu-zis al trăirilor, și anume versul, pare că vă gîndește și vă exprimă. Îmi plac toate strofele, ele fiind niște ferestre pentru ivirea sinelui poetic. Vă felicit. | |
| = . | Petru Teodor [28.Sep.09 23:39] |
| las un semn foarte foarte scurt: finalul este superb ("nu nu-mi doresc nimic mai mult [...]")! mi-a plăcut teribil. aicea găsesc eu titlul. cu respect, pt. | |
| = re* iarina copuzaru... | Teodor Dume [30.Sep.09 13:04] |
| iarina, scută-mi întârzierea răspunsului dar niște probleme de sănătate nu mi-au permis să intru pe site. mulțumesc mult pentru semn și pentru modul în care percepi sensul cuvintelor mele cu sinceritate, teodor dume, | |
| = re* petru teodor... | Teodor Dume [05.Oct.09 16:41] |
| petru, cu tot respectul pentru semnl lăsat. scuză-mi întârzierea, dar câteva lucruri obiective m-au reținut și n-am mai putut intra pe site. cu mulțumiri, același, teodor dume, | |
| = jos cu palaria! | Burlacu Ioan [05.Oct.09 19:53] |
| Ar fi superflu acum dupa atatea aprecieri pline de profunzime sa mai adaug si eu ceva! Nu mi doresc decat sa vad fata denigratorilor citindu ti poemul si apoi sa ma detasez cu admiratie! Cateodata parca iti doresti ca invidia sa aiba putina aroma de vanitate! Cu pretuire pentru felul cum ai transpus aceste simtiri! Ioan Burlacu | |
| = mulțumiri, burlacu ioan... | Teodor Dume [06.Oct.09 20:54] |
| domnule burlacu, nici eu nu pot să spun decât un sincer mulțumesc pentru citire și semnul lăsat. mă bucur foarte mult atunci când cineva, care-mi trece pragul, rezonează la ceea ce postez. și o pot face datorită cititorilor mei fideli. multă stimă! același, teodor dume, | |
| = re* iarina copuzaru | Teodor Dume [23.Oct.09 18:27] |
| mulțumesc mult pentru trecere și semn. mă bucur că ți-a plăcut. te mai aștept. cu sinceritate, teodor dume, | |