| = * | ionelia cristea [24.Oct.09 11:01] |
| Inceputul e un pic cam pretentios( comparatia coapselor cu decolteul unei marchizei parca e un pic cam mult). Strofa 2 e buna chiar surprinde niste imagini puternice, delicate,cu o voce sigura detasata, poate finalul ei mai trebuie revizuit, clarificat. Per total mi-a placut. | |
| = ionelia | cezara răducu [24.Oct.09 11:07] |
| mulțumesc pentru "chirurgia" fină asupra versurilor mele. e o idee buna, chiar și mie îmi pare cam ..comparația. să ne gândim. rara | |
| = peste incertitudini | Maria-Gabriela Dobrescu [24.Oct.09 22:41] |
| rara, am gustat mozartinele tale. răspunsurile ne află atunci când ne așteptăm mai puțin. important e să credem și să ne rugăm așa cum am învățat de la bunicii noștri. "câți dumnezei ne vor judeca" vom afla la timpul potrivit. cu drag, maria | |
| + Mozartine de lux | Călin Sămărghițan [25.Oct.09 09:13] |
| Prima strofă e formidabilă. Până la final nu-ți dai seama dacă e ironie sau pur și simplu o imagine poetică izbutită. Duetul (duelul?) eros - thanatos e bine translatat dinspre autoare spre imaginea bunicului cu fața în mâini. Poziția aceea în sine e sugestivă, vorbește despre îndoială și "margine". Clivajul imaginii e sensibil redat, e autentic și reușește pe deplin. Vorbește despre momentele de cumpănă, comunicând intuitiv ceea ce autoarea va dezveli la final, că "suntem o formă de artă pură". Nu mi se pare o simplă "idee jucăușă", cred că Rara a încercat o deviere a atenției prin subtitlu. Căci numai la adăpostul "jocului" avemn curajul de a spune lucrurilor pe numele lor. | |
| = oaspeților mei de viță poetică, maria și călin | cezara răducu [25.Oct.09 09:51] |
| o cutie de mozartine de lux pentru voi pe masuța de la conac! maria, incertitudinea ne mână spre rugăciune, așa este! călin, întotdeauna prinzi ritmul menuetului din versurile mele!uneori chiar mai bine decît știu eu să dansez cu poezia!! poftiți, oaspeți dragi, | |
| = .. | Veronica Valeanu [25.Oct.09 13:27] |
| excelent inceputul in rest ai calcat pe varful picioarelor- ceea ce nu e rau, poate fi luat ca spatiu post-acumulare [padure] ar merge inlocuit cu ceva mai putin ambiguu o conotatie ceva | |
| = veronica! | cezara răducu [25.Oct.09 16:43] |
| am imaginat o sonată de mozart. un început puternic, apoi liniștea. mulțumesc pentru un comentariu avizat. pădurea din final este legată oarecum de nebunie. acolo am simțit cel mai bine libertatea de a fi. pe vârfuri, rara | |
| = Mozartine - CR | Ștefănescu Romeo-Nicolae [25.Oct.09 16:56] |
| Frumos Parcă am ascultat muzică de Mozart. Minunat ce am aflat când versurile tale am lecturat. Cu prietenie, ASiIiVro | |
| = romeo! | cezara răducu [25.Oct.09 16:59] |
| andante să fie, un doi, un doi! mulțumesc | |
| = Din nou despre mozartine | Călin Sămărghițan [25.Oct.09 18:21] |
| Pentru că s-a vorbit și de Mozart: Am vrut ca titlul primului meu comentariu să fie așa: "Mozartine de lux învelite în celofan foșnitor", dar am renunțat ca să nu încarc expresia, ca să nu par prețios și ca să nu fiu greșit înțeles poate (că aș proslăvi aparența). Totuși, acum cred că ar trebui să dau mai multe indicii, căci nu mă refeream atât de mult la muzica lui Mozart, cât la bomboanele acelea "Mozart" învelite în staniol cu chipul compozitorului șugubăț, foarte foarte scumpe dar extrem de fine, cu savoare și gust neașteptate pentru o bomboană, o anumită textură a cremei care conferă o experiență papilară rarisimă. Deci mai curând m-am referit la senzația tactilă (chiar gustativă) a poeziei, decât la cea sonoră. Scuze pentru intervenția poate inoportună, dar am considerat esențială această precizare în cazul unei poete care știe despre ce vorbesc. Asta nu înseamnă că trebuie să le și cumpărați, puteți să mă credeți pe cuvânt. | |
| = călin, mă uimești!! | cezara răducu [25.Oct.09 18:35] |
| poemul e "învelit" așa cum ai sesizat fantastic de bine, în gustul mozartinelor precum și în muzica lui mozart!!le-am gustat pe amândouă în niște momente..rare, ca să te parafrazez! îți sunt deja datoare încă o cutie!promit la prima seara argotică, care sper să o naștem curând, să-ți aduc!! cu ciocolată amăruie pe deget, rara | |
| = cezara | Mahmoud Djamal [25.Oct.09 18:50] |
| de la prima citire, mi-placut poemul, e scris cu mult rafinament, un singur lucru m-a deranjat in strofa trei ( pentru fiecare padure ucisa, eu zic sa cauti altceva. stima mea | |
| = mahmoud | cezara răducu [25.Oct.09 18:55] |
| mulțumesc și eu pentru un comentariu rafinat!referitor la pădure,are o conotație personală locul și se leagă de nebunie, dar am să mă gândesc la o variantă. și veronica m-a sfătuit. cu drag, rara | |