| = da | Carmen-Manuela Macelaru [27.Oct.09 16:13] |
| uneori poezia seamănă cu un sclav, omniprezența ei o simți straniu încorsetată ca pe o constrângere socială, un fel de căsătorie, nu știu dacă ceva m-a exaltat cu adevărat, dacă ceva sau cineva m-a ridicat la cer în mod miraculos precum poezia. un epic dus cu acuratețe, cinism, paradoxal candoare până la final. un poem irepoșabil, de multe stele. mcm | |
| = Carmen | Stefania Klein [27.Oct.09 16:29] |
| "nu știu dacă ceva m-a exaltat cu adevărat, dacă ceva sau cineva m-a ridicat la cer în mod miraculos precum poezia." cred ca e deja evident ca subscriu :) si foarte multumesc de apreciere. | |
| = Titlu inspirat | Goea Maria Daniela [28.Oct.09 09:36] |
| Titlul este deosebit.Mi-au placut in special atmosfera,prima strofa si metafora "soarele e o utopie un mit urban".As fi valorificat mai mult titlul care,repet,este senzational.DG | |
| = Daniela, | Stefania Klein [29.Oct.09 12:15] |
| Multumesc de trecere. Probabil ai dreptate cu titlul, insa e cam tarziu. Am senzatia ca in cazul acesta incercarea de a reveni asupra scriiturii e mai degraba masacru decat salvare. :) | |
| = ... | Manuela Macelaru [20.Jan.13 14:22] |
| ca sa vezi, am mai citit câteva texte, și mă gândem că poemul ăsta e nemaipomenit, am zis să îți spun părerea mea și văd că am mai lăsat un comentariu acum niște ani. ce să faci cu o poezie? cum ce să faci ți-o tragi peste carne ca pe o piele și ieși în stradă despuiat doar cu poezia pe tine amestecul de sânge și cuvinte, credeam că e specialitate mea, haha, mă bucur să găsesc așa idei geniale, mai ales că poezie/piele e un deliciu literar. | |