| + capul sprijinit de fereastra | Tamara Zub [11.Nov.09 20:51] |
| Laitmotivul "In piept nu mai am inima" e tulburator. Detalii de viata precise, o informatie bogata despre cotidian, un amestec tare de sarcasm si delicatete, o forta narativa evidenta, in plus, ardenta unor salturi si caderi, plecari si reveniri, imposibilitatea recuperarii unui trecut poate mai curat, obsesia contului in banca, nostalgia, dezgustul, euforia unor descoperiri - toate in jurul cifrei 30 care o fi o varsta, sau poate e doar un 30. E un text de proportii si de calitate, pe care nu avem cum sa nu-l remarcam. Stea, cu stima, tama | |
| = Pe mine m-ai purtat, ușor, spre Prevert... | Ioan Jorz [11.Nov.09 21:27] |
| Emilian Valeriu Pal, ca să observi, și tu, că nu sunt "bătut în cap" - îți spun că ai aici un text (deși cam lunguț) închegat, bine scris, unde succesiunea imaginilor domestice - de tip "slide-show" - este gradată cu inspirație, obținând senzația de solilocviu, de confesiune, neimplicată emoțional. Cred că aici ai surprins, expresiv, senzația de abandon (de către celălalt) de părăsire, la modul (cu tehnică narativă) prozaic, nu excesiv prozaic, ce se potrivește economiei textului. Prin reducție, banalizezi și "cotidianizezi" stări de emoție, inerente unor "noduri" ale existenței dubletului primordial/incipient. Interesant! Te mai citesc! Toate cele bune! Ioan J | |
| = "o frunză moare ca un om, omule, ca un om" | gena gurau [11.Nov.09 22:04] |
| păi, da, emi, nu te puteai dezice. și-acum mă refer strict la simetria aceea asimetrică pe care ai mai abordat-o recent. capătă deja ideea unei heraldici, clară și bazată. cât despre leitmotivul inimii pribege - și mai ales al celor două umbre devenite stăpâne ad-hoc - devine clar refrenul textului. tot poemul tău este muzica unei vieți, cu acorduri înalte, ce-ți țin răsuflarea, ca: lansatul rachetelor, vîjul motorului honda shadow, concertul vnv nation și, mai ales "ea stînd goală în golul tău bacardi breezer și blue hawaii"... până la cele grave: filmul cu avalanșa, "bărbatul cărînd pe o ploaie torențială un bidon de cinci litri de plată /și-o pîine", jaful, așteptarea chenzinei, "casual sex"... ..și, totuși, rămân marcante - vreau să-mi dai voie să leg așa: "în piept nu mai am inimă în locul ei două umbre discută la un ceai negru despre sinucideri în masă.. în locul ei două umbre picior peste picior deapănă amintiri la un ceai negru" :) | |
| = . | Leonard Ancuta [12.Nov.09 04:29] |
| am fost anul trecut in slimelight, atmosfera e cu totul alta, asta seamana mai degraba cu a celuilalt club de pe strada, de pe partea cealalta. doar acoperisul care e de fapt doar o terasa unde se fumeaza si concertul se inscriu pe linie, in rest lipseste latexul, bocancii inalti, piercing-urile, punkistii, asistentele medicale sau doctorii si ma rog, all the stuff around. | |
| = raspunsuri | emilian valeriu pal [12.Nov.09 08:49] |
| Tamara, intr-adevar acel 30 poate fi orice dar pentru mine e o virsta. E un text pregatitor mai mult, un fel de recapitulare generala inainte de examenul de licenta:). Multam de apreciere. Ioan Jorz, nu am zis niciodata ca esti batut in cap. Unele observatii pe care le faceai erau foarte pertinente. Eu am contestat tonul pe care erau facute. Multumesc de semn. Gena, in pagina mea de autor vei gasi trei texte(pemele de albert road) care te vor ajuta sa-ti dai seama despre ce umbre e vorba. E un fel de duplex(cum imi place mie sa spun), cu fratele meu: el imi poveste in citeva cuvinte ce vede, iar eu incerc sa-i compun o viata. Cam asa ne depanam noi amintirile. Leonard, daca te referi la clubul slimelight din Londra, eu nu am fost acolo, dar poti sa-ti spun ca a fost renovat recent si un aport important in designul actual l-a avut si fratele meu. Nu am incercat sa descriu atmosfera din club(e prima data cind am auzit de combinatia electric-alternativ-industrial-gotic). E mai mult un slide-show al unor vieti. Multumesc de semn | |
| = îmi imaginez că lansezi o rachetă | alina livia lazăr [12.Nov.09 15:44] |
| zici așa: 30 și-mi închipui că te urci pe acoperișul clubului după un concert vnv nation și lansezi o rachetă am să stau cu ochii pe cer pînă o să-mi dea lacrimile oricum e mai bine decît să te uiți în urmă nu te uita în urmă și apoi zici un bărbat cărînd pe o ploaie torențială un bidon de cinci litri de plată și-o pîine copiii-l înjură copiii care cumpără țigări la bucată el are bani de-un pachet întreg Ce vreau să îți spun este că prima parte a venit foarte bine, tăvălug și a doua mi-a scăzut din intensitate la versul cu copiii. Acolo, la versul cu copiii trebuia să fie altceva. Nu știu. Sau să nu fie nimic, după ce zici de bărbatul cu cei cinci litri de apă plată. (acum văd că ai omis APÃ). Pentru că ai acumulat tensiune și nerv, mai ales cu acel NU TE| UITA ÎN URMÃ, l-ai adus pe bărbatul cu bidonul, TOTAL NEAȘTEPTAT, dar foarte credibil și apoi (cel puțin în mintea mea) s-a spart balonul, în clipa în care ai introdus copiii care nu fac cine știe, în fond. și care, oricum, sunt deja prea mult! Sper ca logica mea să te ajute la ceva și să înțelegi cum văd eu și, de fapt, unde vreau eu să ajung: să te forțeze să tai :P (dincolo de text, nu știu de ce m-a dus cu gândul la filmul FISH TANK - îl poți vedea și online - dacă nu găsești unde o să-ți las link, ți-l recomand sau HARRY BROWN care e mai dur, dar foarte realist, asta, așa, pe lângă. ) | |
| = sa stii ca | emilian valeriu pal [12.Nov.09 17:01] |
| Ai dreptate, Alina. Acolo, copii aveau sens cel putin in capul meu. Obiectie perfect pertinenta. Multumesc din nou. | |