| = mesaje de dincolo de noi | Maria Prochipiuc [18.Nov.09 09:15] |
| m-am lovit oameni, …. cred că lipsește o legătură Spre ei mă îndreptam. Acolo unde o găsisem și prima dată.- aici ar fi bine să reformulezi Apoi mi-am amintit de Dumnezeu și am început să spun Tatăl Nostru, doar că mă tot pierdeam pe la mijloc.De la „precum –pauză după punct chii ei negri mă opreau, parcă eram ținut în cuie și nu puteam să-i fac nimic făpturii aceleia.- poate o reformulare a sfârșitului de frază (făpturiii aceleia) Înghețat cum eram, am îmbrățișat-o toată, ore întregi:i-am îmbrățișat picioarele – pauză după două puncte Dar în același timp, știu că o că după ce o să termin de scris- atenție și aici la că o că…În rest o lectură plăcută. Voi reveni și pe alte texte. | |
| = Maia | Rosca Florin [18.Nov.09 11:33] |
| Textul este ușor, plăcut citirii. Micile greșeli au fost punctate de Maria așa că nu ma mai refer la ele. Din pacate nu am reușit să percep substratul textului, poate la o mică corectură vei adauga câteva "ancore". Numai bine. | |
| = * | Antrei Kranich [18.Nov.09 14:09] |
| da, o fraza eleganta si un demaraj brusc, ce incita cititorul. exista un soi de fluiditate care inlocuieste valoric actiunea ce nu este neaparat originala. ceea ce e bine, pentru ca prin frazare iti impui textul. ca sa fiu un pic carcotas, nu cred ca e musai sa mai adaugi ca suna ca un nebun "la telefon", iar calcatul intr-un rahat de caine e din altceva, impute atmosfera de-a binelea, facand praf toata tensiunea pe care reusesti s-o acumulezi pana in acel punct. deci cred ca ar fi bine sa scapi de el. A | |
| = ... | Octavia Sandu [18.Nov.09 18:47] |
| Vă mulțumesc pentru sfaturi și aprecieri, cât despre "ancore", încă nu-mi dau bine seama dacă se înțelege ceea ce vreau eu să exprim sau cu totul altceva. Mi-e destul de greu să mă detașez de ceea ce știu eu despre personaje ca să pot să-mi dau seama ce înțelege un cititor care nu are aceste date. | |
| = nu-i rău | Marcus Cristian [21.Nov.09 19:02] |
| da, e drăguță povestea și mi-ar face plăcere să o citesc toată, dacă e posibil. Maria a subliniat toate greșelile, așa ca nu am să spun nimic în legătură cu asta | |
| = "Nu știu" | Stăncioi Natanael [22.Nov.09 18:39] |
| Îmi place textul tău, tensiunea și dramatismul pe care le-ai construit și în special personajul Maia. Cred că portretul ei reiese cel mai bine din propoziția : "Maia era acolo, ghemuită, cu un aer inocent, ca o pisică perversă", din această combinație: "inocent"-"perversă" și bineînțeles și de aici :”” Nu știu”, îmi răspundea ea zâmbind trist și absent, și totuși cu ochii ei negri atintiți la mine”. Iar faptul că l-ai ales pe “el” ca narator și nu un narator exterior contribuie plăcut la construirea acestui personaj, Maia. Cât de bine înteleg eu personajul nu pot să spun exact și asta pentru că nu șitu la ce cale se referă “el” în “Cum ai putut te-ai gândit că asta e calea?” și pentru că nu am ințeles exact fraza “care de abia mai există, ca o lumânare pusă la morți ce din clipă în clipă se va atinge cu apa” din ultimu paragraf - paragraf ce mă duce cu gândul la o alegorie. Dar făcând abstracție de acestea o vad pe Maia ca pe o fată tânără, cu ochi mari și negri, în care zbuciumul vieții începe să danseze tot mai puternic și căreia îi place să se lase furată de ritmurile lui fără să știe de ce și îi mai place uneori doar să le privească, dintr-un loc cald, fără să știe de ce. | |