| = ... | Emilia Zăinel [20.Nov.09 09:46] |
| mi se pare că pe alocuri este rimă forțată. nu mai spun de ideea textului, care, din punctul meu de vedere, este oarecum copilărească. | |
| = mie mi-a plăcut | Dana Banu [20.Nov.09 09:54] |
| e înrimat frumos și are zâmbet se simte mâna celui care nu potrivește rimele doar de câteva ceasuri la strofa 2 chiar am făcut mai mult decât să zâmbesc,am râs de-a dreptul salut | |
| = replica (oarecum copilărească) | sanda nicucie [20.Nov.09 10:26] |
...la rând! Eram a ta și-a-ntregului sătuc. Și-a două-trei comune, mai la vale, spre Sud sau Est. Oriunde. Nu m-apuc să-nvăț acum și puncte cardinale. Mi-e de ajuns cât știu și cât produc - o ciorbă-două, sosuri și sarmale - când te întorci din barul lui Manuc să-ți satisfac dorințele. Din foale. Cotidian, vezi? Zilele se duc... Ireversibil, toate ale tale. Rămâne amintirea și un cuc din ceasul tandru, junghiul de la șale... O frecție ți-aș face, dar un gând spre alt cătun mă-ndeamnă. Stai la rând! | |
| = . | emilian valeriu pal [20.Nov.09 10:04] |
| Chiar daca am lasat semne rar, intotdeauna am apreciat rondelele lui Daniel Bratu. Cine nu e obisnuit cu ele poate cadea in capcane de gen sa trateze superficial si sa dea sentine cum ar "idei copilaresti", "versificatie facila". Stiu ca pe la inceputuri, primele texte pe care le-am scris erau cu rima. Stiu cum stateam cu creionul si notam silabele si ritmul. Acum nu cred ca as mai putea scrie nici macar o strofa cu rima fara sa ma poticnesc in ritm sau in rima bine aleasa. Subsscriu la ce spune Dana: strofa a doua e super. | |
| = excelentă! | Florentina-Loredana Dănilă [20.Nov.09 10:13] |
| A scrie cu rimă și a mai și transmite ceva, mie mi se pare cea mai dificlă scriitură. În poezia cu rimă nu prea poți s-o dai cotită, sucită, învârtită. Nici ca formă, nici ca fond. De aceea, probabil, din ce în ce mai puțini abordează genul. Și eu sunt admiratoare a poeziei lui Daniel Bratu, a cărei voce poetică este aparte (chiar dacă nici eu semne nu prea las). Felicitări, Daniel, pentru această poezie plină de candoare (și nu numai)! | |
| + Sonet umoristic | Rodean Stefan-Cornel [20.Nov.09 11:31] |
| O poezie umoristică sub formă de sonet, foarte bine realizată din toate punctele de vedere, în opinia mea. În primul rând apreciez faptul că autorul pigmentează întregul text cu bijuterii stilistice, nu este preocupat doar de forma poeziei. Apoi, așa cum se cere unui sonet, ca versul său final să reprezinte o concluzie, o sentință, în finalul poeziei da mai sus, fiind vorba de un text umoristic, avem bineînțeles o poantă. Prozodia sonetului mi se pare aproape perfectă (accentele pe "care" din versul 5 cad, totuși, ușor nefiresc), dar, ceea ce este mai important, ritmul, rima, măsura, (dar și limbajul și ortografia) sunt foarte bune nu numai din punct de vedere tehnic, ci ele imprimă un anumit ritm interior care accentuează caracterul nostalgico-umoristic al creației respective. Versurile, de tip endecasilab iambic (la cele cu rima în "ale") și în metrica de 5 iambi (la celelalte), cu rimele bine alese, curg foarte frumos, ceea ce ajută mult în transmiterea și receptarea mesajului. Foarte drăguță și replica Sandei Nicucie. Cu admirație, Cornel Rodean | |
| = Să nu râzi în ritm sau rimă/ Plânsul alb e rima primă | florian abel [20.Nov.09 12:09] |
| Normal, întotdeauna se va găsi cineva să se lege de cei ce scriu cu rimă și ritm, e o mare teamă prin lumea poeților ca nu cumva să recâștige terenul pierdut și, astfel, cei care zic sărutmâna inventatorului versului întortocheat, generator de pseudopoeți pe bandă rulantă să dea cu condeiul în neputință. E o poezie perfect construită ca idee și formă, genul de creație care binedispune adânc, pentru că atinge acea zonă atrofiată din caracterul românului, care îl ajută să facă haz de necaz. Cu un plus de autoironie și de microcinism ambiguu contemplativ, autorul e unul cu care aș sta la masa râsului până la limita seriozității. După care am bea o bere. Ne mai citim, stimabile și bravos! F. Abel | |
| = ...derăspunsuri | Daniel Bratu [20.Nov.09 12:50] |
| Emilia, mulțumesc, sunt un om civilizat, nu obișnuiesc să forțez nimic, darămite rimele, nici măcar pe alocuri, dar respect punctul tău de vedere, explicabil și corect din punctul lui de vedere Dana, mulțumesc, aș înrima/înrăma și comentariul tău, de acord - am râsu’-plânsu’ (de)tot textu’, scriindu-l Sanda, mulțumesc, replica ta a generat alta, mai mult decat oarecum copilărească: ... de lemn (scrisoare întredeschisa) Erai, normal, a tuturor. Buluc au dat sătenii, că făcuși sarmale și-apoi au pus, cu gând la alt ciubuc ștampila peste foi electorale. Văd, zdrențuită, fâlfâind caduc, figura-ți de pe zidurile goale și urlă vântul, ca un mameluc, prin primăria ta de trei parale. Îți scriu din apă. Câte un bulbuc clipește cu frecvențe inegale, și pescărușii, ca la balamuc, mă latră, ciugulind de prin canale. O frecție ziceai? Atunci mă-ndemn și mă înscriu, la rând: Tănase Lemn. Loredana, mulțumesc, aprecierile tale încântă, bucură și onorează, oricând Emilian, mulțumesc, lași semne rar, dar (de) bine, iar strofa aia a doua e deja copleșită până la cer Cornel, mulțumesc, pentru comentariul extins, pentru aprecieri, înstelări și pentru justețea exegetică Florian, mulțumesc, d’acord, bine le zici (și în versuri, mai ales din cele pontoase, epigramatice - am observat, deși ajung din ce în ce mai rar pe site), dar nu aș generaliza pe tema „rimă versus vers alb” (la o masă de replici spumoase la halbă, corect, de acord) – în plus, cred că prima opinie, a Emiliei, deși defavorabilă, a făcut textului mai multe servicii, decât deservicii, drept pentru care îi mulțumesc încă o dată, mulțumesc | |
| = scuze | Florentina-Loredana Dănilă [20.Nov.09 13:20] |
| În comentariul meu de mai sus, s-a strecurat o eroare grosolană: Daniel Bratu, a cărei voce poetică... Scuze; A cărui, desigur... | |
| + părere | Liviu Nanu [20.Nov.09 14:18] |
| Din ce în ce mai rar citesc pe agonia poezii în vers clasic care să-mi placă. Daniel Bratu nu-mi rezervă (aproape) niciodată surprize. Versurile sale sînt gîndite și muncite, nu prea găsești, oricît de chițibușar ai fi, poticneli în rimă sau prozodie. Am remarcat strofa a doua Ca o cîrcoteală aș putea spune că ultimele două versuri ale strofelor 1 și 3 ar trebui reanalizate, eventual șlefuite. | |
| = r/r | Daniel Bratu [20.Nov.09 15:30] |
| Iaca, textu' meu scris de grabă și de făcutu' râsului ajunse de nu-și mai încape în piele și cu strofa a II-a premiantă. Mulțumesc, Boem dumneavoastră Liviu, că tare mă mai blagosloviși! | |
| = replica | sanda nicucie [20.Nov.09 16:16] |
| tot...lemn? De grija ta, cad frunzele din nuc fâl/fâl, fâl/fâl, în unduiri agale să nu,(Doamne-ferește!) vreun bulbuc să facă poc! în apă. De la jale, îmi scrii, și-ți scriu. De-ai ști cum mă usuc, sahare-mi cresc pe brațe, inegale se-adună bătrânețile, și-un cuc pe două voci îngână: Ooo-Dedale! albastrul cer e locu’ un’ se duc, de-aplaudă cu aripile goale, toți fulgii grei, trimiși la balamuc și imprimați pe stoluri de basmale O frecție, ziceam! și, de te chem să-mi fii aici…putea-voi bate-n lemn? | |
| = I-deal! | Daniel Bratu [21.Nov.09 09:09] |
| tot... deal! Să cadă toate frunzele! M-apuc de scris pe ele versuri colosale cu plângăreli de maistru guguștiuc să-ți faci din ele spate de sandale, să calci săltat pe hidrocauciuc și să mângâi cu tălpile morale prea mândra-mi colportare de flaimuc, cu vagi pretenții eco-literale. Privesc în gol spre cerul hăbăuc, cimentu’-mi dă ecouri encefale și-n loc de frunze, câte un papuc îmi dai în cap, ca de la dumneatale. Iau frâu’n mână ferm și, peste cal, mă salt și plec (adio!). După deal... | |