| = Păsările, ca niște sunete eliberate | George Pașa [29.Nov.09 22:37] |
| Spuneam și eu cândva, în niște versuri naive: Dați drumul păsării să zboare/ din temnița inimii!" "Fulgerul" acela trimis pe malurile unei alte mări s-a întors într-un ecou, cu păsări și sunete eliberate din captivitatea singurătății. Oricum, e bine. Lasă că inventez eu magnetul acela și păsările nu vor mai fi deranjate în zbor! | |
| = cerc de inimi (inimi în cerc) | Ioan-Mircea Popovici [29.Nov.09 22:53] |
| am văzut: "un magnet poetic uriaș, să se lipească de el toți roboții. " ar trebui să-l faci din gratii de colivii în formă de inimă. dar nu orice fel de inimă. aș zice să alegi între inimă de pescăruș, inimă de câine și inima spartă cu piatra... | |
| = inima de poet... | Elena Albu [30.Nov.09 09:37] |
| Am traversat o parte din oras cu gandurile mele ( primele doua strofe...)apoi m-am asezat pe o banca si m-am uitat in jur... orasul disparuse. Ramasese doar universul viu non-uman si niste amintiri a unor lucruri dintr-o lume disparuta...inainte de a se naste...vazuta doar la lumina unui fulger. Ei bine, de aceea exista poetul: sa-si tina inima in colivii în formă de inimă de pescăruș, inimă de câine și inima spartă cu piatra... Si asta pentru ca inima poetului e tot timpul UN si IN pericol... | |
| = erata | Elena Albu [30.Nov.09 09:38] |
| Erata: ramasesera. N-am observat la timp... | |
| = plop | Stefan Doru Dancus [30.Nov.09 19:32] |
| Excelnta stare induci, imi vine sa fierb vin si sa-l beau pe balcon, langa trunchiul plopului ce aproape a patruns in apartament. | |
| = prelungire peninsulară | Ioan-Mircea Popovici [30.Nov.09 23:00] |
| Elena și Ștefan, la ce spuneți voi: “pentru ca inima poetului e tot timpul UN si IN pericol... imi vine sa fierb vin si sa-l beau pe balcon, langa trunchiul plopului ce aproape a patruns in apartament.” dau și eu o prelungire peninsulară: se izbesc de maluri valuri ca un fâlfâit de zbor pe un cer cu zbor de păsări cu aripi din fulgi de dor dintr-un fulger prăvăliră stânci și pietre colțuroase mărginind sinusoidă de mătase | |
| = O continuare a deschiderii coliviilor din noi | iarina copuzaru [30.Nov.09 23:56] |
| Pe umeri port noaptea cu cioc și gheare ca o lună arsă deasupra aripilor mele sigilate autoportretul crud mi se lipește de coaste mîna ta mă confundă cu mine simt trecutul – o inimă ce nu mai funcționează atunci cineva eliberează păsările știu acum drumul de-ntoarcere caută-n strigăt colivii cu ușile deschise. | |
| = Kunta Kinte a avut urmasi in vremuri mult mai grele | Doru Lascarache [01.Dec.09 00:06] |
| Sa fie George pasararul Ce inca isi mai cauta o radacina Sau unul care si-a inghitit amarul Cu gandul doar la mult lipsita-i cina? | |
| = ca o lună arsă | Ioan-Mircea Popovici [08.Dec.09 15:31] |
| Iarina, poate voi reveni n-am reusit sa ma adun sa fac un joc secund cu versurile tale multumesc pentru micropoemul pus la comantarii ca niste note grave asezate sub portativ "Pe umeri port noaptea cu cioc și gheare ca o lună arsă deasupra aripilor mele sigilate autoportretul crud mi se lipește de coaste mîna ta mă confundă cu mine simt trecutul – o inimă" Dorule, despre radaci cand voi vorbi despre flori si fiori deocamdata sunt in capcana amanarilor povestea Pasararului este trecuta de pragul lui 1989. | |