| = Teodor Dume | Ottilia Ardeleanu [13.Dec.09 16:39] |
| "nu nu îmi fac griji îmi înmoi obrajii între palme și aștept" - aici este tragedia! Pe fiecare îl mai așteaptă doar un drum! Ottilia Ardeleanu | |
| = re* ottilia ardeleanu... | Teodor Dume [13.Dec.09 16:43] |
| da, ottilia, toți vom trece pe acel drum mai devreme sau mai târziu... mulțumesc pentrumodulîn care știi să pătrunzi în taina cuvântului. același, teodor dume, | |
| = teodor dume | Mihaela Roxana Boboc [13.Dec.09 16:58] |
| M-am regăsit în această strofă: oamenii au uitat să mai salute ba chiar și mersul pe jos copiii habar nu au să joace șotron în locul cheii de la gât atârnă oboseala ca un semnal de alarmă tras asupra înstrăinării, lipsei de comunicare, însingurării. O aplecare deosebit de sensibilă asupra condiției umane trecătoare, asupra drumului care la un moment dat se încheie în această lume. Deosebite versurile: sufăr am prea multe morți în mine da, avem prea multe morți în noi, prea multe lipsuri, prea multe tristeți și totuși mătușa era atentă la fluturii albi care zburau înspre cer... din când în când râdea ironic și îmi spunea să plec oamenii simt când le vine timpul plecării, atunci devin mai empatici cu lucrurile înconjurătoare, cu natura, cu frumosul, văzut cu alți ochi, ai muribundului care se bucură acum de fiecare clipă rămasă... | |
| = decembrie 13 | Dely Cristian Marian [13.Dec.09 22:49] |
| mi-a luat doi oameni care m-au hrănit. doi oameni datorită cărora exist. o bunică și pe tatăl meu. cancer și inconștiență. el mai avea viață... mai avea.. moartea nu e o iarnă, cum iarna nu înseamnă moarte; oameni mor în fiecare zi, alții se nasc fără să știe ce e viața. suferim sau ne bucurăm pentru cei pe care îi iubim, înainte să se nască și dincolo de moarte; acesta este egoismul umanității și privilegiul ei. nu sunt superstițios. pentru versurile acestea, am lăsat semnul: "tot ce ține de moarte există în mine și în lucruri doar numele poate face diferența întâmplările sunt aproape aceleași și nimic nu mă leagă de ziua care sfârșește în mine" "mă gândesc la toți oamenii care mor sufăr am prea multe morți în mine" cu respect, | |
| = re*mihaela roxana boboc... | Teodor Dume [14.Dec.09 10:27] |
| mihaela, semnul tău bucură. mulțumesc pentru citire și sinceritate, care, vai, e un element rar cu sinceritate, teodor dume, | |
| = re*dely cristian marian... | Teodor Dume [14.Dec.09 10:30] |
| cristi, sunt onorat de trecerea ta. și îndeosebi de faptul c-ai rezonat la cele câteva rânduri. te mai aștept cu prietenie, teodor dume, | |
| = ''fluturii albi'' | Doru Emanuel Iconar [14.Dec.09 12:28] |
| Frumos punctat, Teodor. Fiecare din noi este o lumânare. Diferența între ele, doar întâmplările și felul în care le-ntâmpinăm. A plecat bunicul, a plecat și celălalt bunic, o mătușa și încă una, și, exact ca tine mă gândesc: „nu a mai venit acasă nu îmi fac griji dincolo e mult mai bine” “nu nu îmi fac griji îmi” las sufletul “între palme și aștept” Doruleț | |
| = Teodor | Emilia Zăinel [14.Dec.09 14:21] |
| revin Teodor. Aș renunța la șotron. nu sună bine deloc. Apoi pe final te-ai cam pierdut puțin. Aș scoate acel vers, ultim. prea explicit, nu îi văd rostul. după "aștept" nu ar mai trebui nimic:) numai bine, Em | |
| = re* doru emanuel iconar... | Teodor Dume [14.Dec.09 18:57] |
| evident, doruleț, pleacă bunicii, mătușa, ai noștri toți și în cele din urmă noi. fiecare vom pleca... mulțumesc mult pentru felul în care știi să intri în cuvânt și să punctezi esența. te mai aștept. cu prietenie, teodor dume, | |