| = Despre specii sau cum să privești pe fereastră | Călin Sămărghițan [19.Jan.10 09:48] |
| În mai puțin de un an, Iarina Copuzaru reușește să se impună pe acest site ca una dintre poetele emblematice. Acesta este deja un fapt care nu poate fi contestat. Nu i-am citit până acum vreun rateu, ceea ce pentru aproape 100 de texte este o performanță demnă de luat în seamă. Formula ei lirică nu poate fi ușor rezumată, întrucât ființa ei caleidoscopică se desfășoară întotdeauna în nuanțe noi și surprinzătoare. Poezia ei este centrată pe propria-i persoană, dar fără a ceda niciodată ispitei de a împrumuta vreo formă egocentrică, întrucât acolo, dinlăuntrul egoului, sunt privite apoi cu ochi transfigurator lucrurile și întâmplările dimprejur. Posesoare a unui filtru poetic indubitabil, chiar dacă nu este o poetă a metaforei, rămâne una a viziunii. Este mai puțin o poetă a naturii, dar este una a reliefurilor interioare. Excelând în mânuirea comparației amplu desfășurate, alegorică deseori (cum bine remarca de curând dna Nache Mamier), deși este nonșalantă în a se descoperi pe sine ca autor, ființa îi rămâne ascunsă sub evantaiul nenumăratelor nuanțe pe care le iau formele ei de exprimare. Este o poetă care se face pe sine parte a speciei pe care o analizează: priviți cum se teme aici ”c-o să ni se termine moartea/ odată cu ninsoarea” și toate vor fi atunci ”prea încăpătoare”. Această specie numără uneori doar două exemplare, alteori te cuprinde și pe tine, cetitoriule! | |
| = . | ștefan ciobanu [19.Jan.10 15:35] |
| : luate separat, strofele pot fi si poeme in sine. imaginea cu oamenii din aparatul radio este captivanta. si vorbeste de viata din viata. | |
| = o asemanare intimplatoare | Vasile Mihalache [19.Jan.10 17:45] |
| "Prima descoperire mi-a fost brevetată la patru ani, sub titlul: Aparatele de radio nu conțin lăutari. Au urmat multe altele."Acesta este un citat din biografia prozatorului Alexandru Ciobanu de pe acest site.Eu nu aduc nici o acuzatie.Modificarile de nuante ale strofei 2 a poemului nu cred ca aduc noutatea. Nu cred ca te-ai inspirat de acolo, dar din pacate asemanarea aduce o scadere. Oricum este un poem meritoriu. | |
| = . | iarina copuzaru [19.Jan.10 18:44] |
| Luminița, mi-ai oferit un cadou foarte frumos. Întotdeauna mă bucură încurajările pe care le primesc pe agonia. Domnule Călin, și dumneavoastră mi-ați făcut o bucurie prin comentnariul cuprinzător. A fost interesant cum m-am privit prin ochiul dumneavoastră poetic, neanticipîndu-mi mișcările, doar așteptînd să văd ce urmează. Cred eu că a fost un exercițiu benefic. Ștefan, mulțumesc pentru semnul lăsat. Pentru mine nu e ceva nesemnificativ, mai ales că îmi plac poemele tale. Domnule Vasile, înțeleg că v-a plăcut, iar acest lucru nu poate decît să mă încînte. Cît despre acea imagine pe care o menționați, cu siguranță că nu am observat-o decît în biografia mea. Fiindcă e o întîmplare reală, brevetată de propria curiozitate. Iar dacă îmi aparține atît de strîns, pentru memoria ce mă cuprinde nu ar avea cum să scadă în vreun chip (evident, din păcate, ea poate să scadă pentru cititori). Însă am priceput rostul observației dumneavoastră. Sunteți un cititor atent al legăturilor/sensurilor interioare și exterioare poeziei. Eu vă mulțumesc și vă mai aștept. | |
| + "o brățară atît de strînsă încît nu-mi mai poate ieși de pe mînă" | Vasile Munteanu [20.Jan.10 08:44] |
| sau când de la cangrenă ne salvează numai autodevorarea. statica aceasta decorativă ascunde o accelerată mișcare a liniilor curbe; a lucrurilor care se generează reciproc, sugerând cu putere că viața este, mai presus de orice, o realitate subiectivă; o proiecție la care noi asistăm numai pentru că magia cuvintelor tocmai în aceasta constă: a ne împrumuta ochii autorului. cu plăcerea lecturii, Vasile Munteanu | |
| = "demult am demontat un radio/ să văd oamenii mici/ cum merg pe sârmele dinăuntr | Ada Ionescu [20.Jan.10 21:24] |
| Iarina, plin de sensibilitate, foarte delicat... frumos de tot! Ce mai mult mi-a plăcut: "mi-e teamă c-o să ni se termine moartea odată cu ninsoarea și toate lucrurile or să fie prea încăpătoare." Mulțumesc! Și apropo de radio... un mic dar: http://www.youtube.com/watch?v=aHRcKD8T17g | |
| = . | iarina copuzaru [21.Jan.10 14:49] |
| Domnule Vasile, mi-e teamă de fiecare dată că ochii mei vor fi strînși, fără de-mprumut. Dar, în urma comentariului dumneavoastră, înțeleg că s-a putut vedea prin ei „o accelerată mișcare a liniilor curbe”, cum frumos descrieți. Vă mulțumesc pentru semn. Ada, îmi place darul tău. Mai ales că e vorba de un limbaj (al muzicii) pe care-n fiecare zi încerc să-l învăț mai bine. Te mai aștept. | |
| = . | Mihai Robea [04.Feb.10 18:02] |
| ce inseamna pt d-voastra "moartea", un cuvant, atata tot, nu-mi transmite nimic in ultima strofa, fadă, artificiala celelalte sunt destul de interesante | |