| + de citit | Atropa Belladona [01.Feb.10 15:55] |
| Un text plin de sensibilitate, metafore extrem de sugestive, o muzicalitate si o curgere fireasca a versurilor, intr-un cuvant, un poem ce merita citit si apreciat. | |
| = . | ștefan ciobanu [01.Feb.10 16:02] |
| : penultima strofa cred ca mai trebuie lucrata. nu este asa de fluida ca restul poemului, din care se degaja o atenta punere in scena a iamginilor. retin: ''bărbatul care mă privea citind avea un fel delicat de a negocia cu întâmplarea'' | |
| = atropa, ștefan, mulțumesc | cezara răducu [01.Feb.10 16:18] |
| atropa,am tresărit când am văzut steluța ta, așa cum o făceam în copilărie!mulțumesc, întâmplări frumoase îți doresc! ștefan, am să țin cont de sfatul tău.eu vedeam drumul din prima strofă. mulțumesc vouă, rara | |
| = parere | Ecaterina Bargan [01.Feb.10 16:31] |
| ce imi place in scriitura ta este inocenta de copil care gindeste matur, dar isi pastreaza aerul imaculat si sensibil. si ai un fel al tau de a nu spune pina la capat, de a lasa loc pentru taine, iar asta, dupa mine, face poezia insasi. stii, aerul acesta parca metaforic, parca lucid, parca ascuns, dar limpede ca o apa de izor dimineata, sau ca caderea fulgilor dupa fereatra, cind toate grijile se fac invizibile si fara o importanta anume. o steluta de zi senina din partea mea. | |
| = ecaterina | cezara răducu [01.Feb.10 16:56] |
| știu că undeva, adînc în sufletul nostru am rămas copii. care tresar în fața surprizei.și eu îți mulțumesc pentru sinceritatea cuvintelor tale.Au poposit pe aici precum ninsoarea care îmi așează steluțe la geamul biroului. o iarnă frumoasă, rara | |
| = Negociatorul cu întâmplarea sau colecționarul de apă | Călin Sămărghițan [02.Feb.10 14:49] |
| Văd că mai nou, excelența Rarei se manifestă în conturarea unor portrete poetice seducătoare. Este vorba de portrete interioare, căci ochiul ei nu rămâne în capcana suprafeței lucrurilor. Portretul de aici (mai are unul minunat în ”neliniști defrișate”) are doar câteva linii: privire, colivie, memorie etc.; o stare: încălțări pline de apă; și un vag iz de cântec de copii în ceață. Veți spune: și ăsta-i portret? Bineînțeles că e portret! Ideea e că ieși din necesar purificatoarea recluziune, începi să te plimbi prin poezie și, brusc, vezi o delicată mână înmănușată desenând forme în aer. Cafeneaua aceea ar trebui să devină celebră. | |
| = "când te prăbușești în lumină" | Maria-Gabriela Dobrescu [02.Feb.10 13:48] |
| rara, uneori suntem nevoiți să negociem cu întâmplarea cum minunat ai spus tu aici. bărbatul acela ducea cu el o poveste, pe care ne-o spun chiar încălțările lui pline cu apă. tot timpul avem ceva de învățat. dintr-o cafenea, maria | |
| = ooo, ce oaspeți de seama în cafeneaua mea!! | cezara răducu [02.Feb.10 17:03] |
| bine ați venit!!maria, călin,sunt bucuroasă că putem împărți povești deasupra unei cești de ceai!!și să aflăm alte portrete ale ființei noastre!!a, și poezia bineînțeles!! cu drag voua, rara | |