| = noi și măștile | Ștefania Pușcalãu [14.Feb.10 22:14] |
| "duci cu tine o gară părăsită oriunde ai merge" - văd asta ca și cum ai “căra” după tine, vrând-nevrând un suflet greu de tristețe. Și după ce aduni zile stătute și duminici în care încerci “să te desparți de mirosul tău”, nici nu-ți trece prin minte că o doamnă cu unghii roșii scrie un poem atât de real despre stările astea ale fiecăruia dintre noi. | |
| + da | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| in scrierile tale exista pe alocuri niste zvacniri adolescentine si uneori naive. asta e unul din elementele care iti dinamizeaza poemele ( atatea cate am citit eu ), insa daca insisti prea mult, risti sa cazi in patetism. aici spre exemplu, discursul este un pic mai filtrat, mai frust. este genul de text bun tocmai datorita finalului care, in opinia mea, e atat de inspirat si frumos, incat ai putea pune inaintea lui aproape orice :) e pur si simplu o imagine foarte reusita, intr-o perfecta antiteza cu inceputul. gasesc imaginile cu barbatul incomod si doamna complementare si esentiale pentru ideea poemului. poemul nu e perfect, ci perfectibil. de exemplu, din cate stiu eu, nu exista "blug", ci "blugi" de la blue jeans. vezi ca ai un typo "ingesuit". ca sfat, ti-as sufera sa te feresti de prea multa vorbaraie. de exemplu, intre inceput si barbaut incomod, s-ar mai putea taia ceva. insa asta este o alta poveste. asadar: placut surprins. | |
| = Re... | Octavia Sandu [21.Feb.10 00:35] |
| Multumesc mult pentru incurajare/steluta si pentru sfaturi. Sunt importante pentru mine si am sa tin cont pe viitor. | |
| = typo | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| barbat* incomod adica. doamne cum suna "barbaut" :) | |