| = declarație | Raul Ionut Coldea [22.Feb.10 18:38] |
| poezie ca o declarație pe proprie răspundere. Răspundere, asumare a propriei existențe, un bilanț al anilor trecuți și inevitabila concluzie la care ajungem de fiecare dată când ne punem întrebări și anume că suntem mai limitați decât ne-am putea imagina. Din punct de vedere stilistic e clar că încercați ceva total diferit față de ce ați postat până acum. Eu zic că, dacă e un experiment intrinsec are șanse de reușită (bine, asta nu am cum să judec în vreun fel). Strict formal, din punctul de vedere al formulei propuse mi se pare un experiment nefericit, fiind o poezie în care ideile nu sunt susținute de lianți puternici. Aș considera necesar acest lucru. Bine, adevărul e că - deși am încercat și eu să scriu - genul acesta de "repetitio" în poezie nu îmi place. | |
| = *** | Adriana Marilena Simionescu [22.Feb.10 22:16] |
| Maica Tereza spunea atât de frumos < tu poți face lucruri pe care eu nu le pot face, eu pot face lucruri pe care tu nu le poți face, dar împreună putem face lucruri minunate pentru că nu contează ceea ce faci ci câtă dragoste pui în ceea ce faci > < Repetitio >... Un poem în care creativitatea și echilibrul sunt construite fără înverșunare, într-un respect deosebit și o atenție migăloasă pentru faptele mărunte ale vieții de zi cu zi, lăsând în urma sa delicate amprente pe mișcătoarele nisipuri ale feminității. Et comme Montesquieu disait < cherchons à nous accommoder à cette vie ; ce n`est point à cette vie à s`accomoder à nous > Ama | |
| = Nache Mamier Angela | Ottilia Ardeleanu [22.Feb.10 22:41] |
| "în câteva rumene vise bucălate speranțe în câteva aripi de pasăre fără frâu în câteva haine ale iubirii umilinței hohotului feminin" aceste versuri îmi par deosebite. Repetiția, aici, evidențiază roluri. Viața femeii se măsoară "în câțiva ani de...". Ottilia Ardeleanu | |
| = raul ionut coldea+adriana marinela simionescu | Nache Mamier Angela [22.Feb.10 22:51] |
| raul ionut coldea, merci de trecere am impresia ca acest poem nu a atins gustul tau "masculin" este o lista repetitiva ,existentiala,care nu are nevoie de fiorituri,caci vorbeste de la sine în orice caz asta a fost intentia mea initiala nu e singura poezie de acest fel la mine adriana marilena simionescu sunt placut surprinsa de întâlnirea cu dvs. ati înteles perfect mecanismul gândirii mele ,neo-bovarismul (daca îl pot numi astfel),eu apar conditia femeii,este o conduita fireasca fara de care nu as mai scrie e un mesaj,un omagiu indirect femeii si rolului primordial pe care îl joaca în viata terna de tous les jours ottilia ardeleanu | |
| = ottilia ardeleanu-merci | Nache Mamier Angela [22.Feb.10 22:54] |
| stimata poeta ai înteles foarte bine mesajul si tehnica acestui poem si multumesc pentru versurile care ti-au retinut atentia | |
| = "n-am aflat cifrul vieții" | Alexandru Gheție [23.Feb.10 09:44] |
| abundența de repetiții aduce în prim plan exact acea condiție firească a poeziei, cum spuneți, fără de care nu ați mai scrie - condiția femeii - ... Ceea ce mi-a atras atenția în mod deosebit este că spre final, redundantul "în câțiva ani" devine "în câteva rumene vise", "în câteva aripi de pasăre fără frâu", "în câteva haine ale iubirii umilinței", "în câteva vociferări rugătoare"! Aici consider că se odihnește, gata să țâșnească, adevărata poezie, ineditul, sensibilul. Apoi cele două versuri finale, chiar dacă previzibile, ating cititorul, creează acea stare de trecere în inima poemului, creatorului, în zbaterea sa lăuntrică. Cifrul vieții e un fel de cutie a pandorei, e taina, corola de minuni, e chiar dumnezeu. În speranța unei decifrări măcar parțiale, citim! numai bine, alex | |
| = remarquable... | ciutura carmen luminita [23.Feb.10 19:03] |
| nonșalanța unei repetiții( care nu poate deranja decât ipocriții), da, tot acest abandon al firii, maximul în altruism, căutări, zbateri, un cifru neaflat, compensate de " în câțiva ani pe viață și pe moarte"; pluralismul "repetitio" suma "glorios-mișcătoare" a anilor dedicați.... inutil să reamintesc splendidele ipostaze-iubiri în care poeta ne-a călătorit aievea.... L | |
| = alexandru ghetie si carmen ciutura luminita-explicatii | Nache Mamier Angela [23.Feb.10 19:36] |
| ai întels ca redundantul în ca^tiva ani avea locul sau ,mi s-a impus prin graba cu care în acea zi aceasta concluzie repetitiva a devenit o evidenta a conditiei feminine uneori o poete scrie,sub presiune ,cu caietul pe genunchi si cu doi copii care se reazam de corpul ei mai mult decât încordat în acest timp barbatul(nu generalizez) se uita la un meci luminita, întelegerea ta generoasa rezulta probabil dintr-o experienta similara ,general-umana cred ca aceasta repetitiva sâcâitoare a fost si ramâne una din perioadele vietii mele cele mai fericite întrebari la care nu am raspuns înca si totusi daca ar fi de luat ttul de la capat as asuma aceeasi conditie eroica de caeea ,m-am gândit ca acest trup poetic poate fi mama ,autor,femeie fara a mai astepta pâna la 80 de ani pe fat-frumos unele poetese nu se schimba în cursul existentei ,eu am urmarit cu simplitate (voita) transformarile crisalidei uneori realitatea este mai strigatoare ca imaginatia eu simteam ca explodez daca nu scriam în acest fel,nu am elaborat mare lucru,am triat în lecturile mele,multe nesatisfacatoare pâna la urma poezia est un pariu cu sine si cu timpul ,un imens halou de sinceritate poate supele mele sunt ridicole ,dar ele sunt potiunile magice ale daruirii de sine | |
| = mmmes hommmages | serban georgescu? [24.Feb.10 17:23] |
| Touche'! M-apuc imediat sa scriu si eu un Omagiu Barbatului. Vreau sa zic... Hohoitului Masculin.... Doamne, ce-o sa iasa! (din titlul acestui comentariu reiese ca litera m poate servi pentru desenarea unui garduletz, de exemplu) mmmmmmmmmmmmmmm putem sa-i punem si o portitza mmmmmmmMmmmmmmm si chiar o portitza dubla, ca in barurile cu cowboy mmmmmmmMMmmmmmm problema e: in ce parte se deschide portitza? he? abia ma abtzin sa nu va pun o intrebare serioasa... si, la urma urmei, de ce nu? Doamna, cand vi se intampla sa dobanditzi (chiar si din mers, cum spuneti) ceea ce numiti înțelepciune (am preluat cuvantul cu copy-paste din textul dvs, nu indraznesc sa-l scriu) - ma mai urmariti sper - ei bine, va intreb, cum aveti certitudinea ca acel ceva este chiar dansa, înțelepciune-a, adica? dupa ce o recunoasteti? cum stiti ca e ea? (daca nu ne lamurim am putea sa mergem poate, mai tarziu, la Solomon, cine stie? e mai aproape, mai la indemana decat am fi tentati sa credem) înțelepciune înțelepciune înțelepciune .... înțelepciune | |
| = serban georgescu-hohot masculin | Nache Mamier Angela [24.Feb.10 17:42] |
| originala interventie,polemica dar fara aroganta si esprit macho ceea ce dovedeste ca semenii nostri barbati au sensibilitate si umor flaubert recunostea partea sa feminina afirmând"emma bovary c'est moi" personajul masculin ocupa un rol de "boeuf-bovary" ingrat deci nu sunt singura a ataca "masculinii" eu atac mai ales "masculii aroganti si muschiulosipâna si-n creieri"(genul"mate-fripte") recunosc ca am scris acest poem pe un fond de auto-ironie si partial biografic(deci ce mi s-a întâmplat mie este banal si ca am curajul sa transcriu pe un ton prozaic,cotidienist ,aceasta stare de "greata existentiala") mi-am zis ca "paradisul pierdut" merita aceasta melancolie neo-bovarica,mai ales ca eu prefer cartile si mai putin "domesticirea" dar cred ca biografia dvs ,afisata pe agonia,este un frumos poem în proza care contine deja faimosul "hohot masculin"! | |
| = atelierele harniciei | serban georgescu? [25.Feb.10 11:27] |
| "quand on n'est pas le plus fort il faut être le plus fin" de la dvs stiu sper sa fi retinut corect adica incerc sa invat, ca fin nu prea chiar oi fi eu si nici nash :) nici nu stiti ce bucurie imi faceti eram sigur ca v-am ofensat revin cu citatul din Solomon nu il gasesc acum omagii | |
| = am gasit | serban georgescu? [25.Feb.10 12:11] |
| O zice in doua locuri o data: "Nu te socoti singur înțelept; (...) Aceasta va aduce sănătate trupului tău, și răcorire oaselor tale." a doua oara: "Daca vezi un om care se crede intelept, poti sa ai mai multa nadejde pentru un nebun decat pentru el." cam asta (si totusi, regina din Sheeba l-a fermecat. Incredibil, nu?) | |
| = f | felix nicolau [26.Feb.10 11:02] |
| exact cotidienismul imi place aici, kiar asa nostalgic si filtrat sufleteste cum a apare. dar finalul e prea filosoficos, tezist.eu l as da pe usa afara :) | |
| = felix nicolau-critic | Nache Mamier Angela [26.Feb.10 11:10] |
| punctul dvs ma intereseaza si cum finalul unei poezii ramâne mereu deschis,promit sa-l "prelucrez"si din acest unghi la care nu m-am gândit nu am avut curajul sa ramân prozaica pâna la capat ca si cum m-as fi simtit obligata sa termin mai "pompos" inspiratia este asociata aux affres du style ,deci nu avem pace ,asta este ,il faut faire avec... merci de aceasta prima trecere critica pe pagina mea | |
| = ,,n-am aflat cifrul vieții'' | Cătălin Al DOAMNEI [02.Mar.10 19:09] |
| As schimba punctul de fugă si voi spune precum Blaga: ,,înțelepciunea din mers''este dobândită ,,în marea trecere'', nu avem de-a face cu un cotidian în sens strict, ci mai curând cu cel metafizic, al îndelungii șlefuiri, aidoma sculptorului care ne prezintă o zi universală...,eternă prin urmare,aș spune că poemul se apropie de o definiție pe care Rilke o dădea frumuseții:,,frumusețea este ceva la care tot timpul se adaugă,ce? nu știm''. Mai spun că finalul, mai ales,i-ar fi plăcut și lui Brâncuși... | |
| = catalin aldoamnei-perceptie poetica | Nache Mamier Angela [02.Mar.10 19:22] |
| desigur,stimate catalin ,ati intuit intentiile mele ,de a trece dincolo de domesticul ordinar(dar plin de demnitate)spre marile întrebari pe care ni le punem despre sensul vietii,despre robotizare,despre idealism,despre reveria cu ochii deschisi,despre nevoia de poezie ,despre zbor... merci de trecere | |
| = repetițio vs. orele astrale ale omenirii. | Filip Tănase [08.Mar.10 18:08] |
| Repetițio vs." Orele astrale ale omenirii" ale lui Ștefan Zweig. Toate fazele repetitive numite de tine -repetițio, se aseamănă cu glasul roților de tren de altădată, ele reprezintă mici trasee de monotonie cu care ne-am obișnuit, și care ne-aduc doar mici schimbări de decor. Ștefan Zweig în cartea sa, ne-a demonstrat că uneori nu e necesar un timp atât de îndelungat și repetitiv și că o singură zi, oră, sau secundă pot aduce catastrofe, asanarea altora, înnoiri la scară planetară, ca de pildă: Evadare în nemurire, Cucerirea Bizanțului, Geniul unei nopți, Minutul lumii la Waterloo, Elegia de la Marienbad, Lupta pentru polul sud, numite în cartea sa: Orele astrale ale omenirii. Lucrarea ta este un fascinant studiu comparativ în asociere cu Orele astrale ale omenirii, în care timpul este fundamental. | |
| = filip tanase-receptiv | Nache Mamier Angela [08.Mar.10 18:29] |
| iata o lectura care ma onoreaza ,ma simt înteleasa si citita dincolo de aparenta unei simplitati de sensuri se vede o receptare filozofica,subsatantiala si recunosc ca nu suntem prea rasfatati zilnic cu asemenea interpretari transversale ,care duc la o reflectie aprofundata ,care prelungesc si îmbogatesc sensurile acestui poem nu am destule cuvinte de multumire,mai ales ca este prima oara când va am ca lector bine ati venit pe pagina mea | |
| = Incerta ordine | Gheorghita Ionescu Eugeniu [19.Nov.10 11:35] |
| Grupari de tipare,sirag pe snurul timpului.Totusi pastelul margelelor nu e strict hotarnicit."Cativa ani.."nu semnifica numai aproximarea ci si intersectarea.O carare lina,as zice,o parafa de "nimbus"pe cerul calm al unui asfintit indecis.Cardiograma poeziei "respira" puls normal.Concluzia "n-am aflat cifrul vietii glorios..." nu se evidentiaza ca scop,mai degraba ca repros,adresat cui? | |