| = se pleacă pur și simplu | Anca Zubascu [27.Feb.10 12:02] |
| Domnule Dume, Da! Se pleacă pur și simplu...în mod firesc, ca și curgerea acestui text. Îmi place simplitatea, îmi place blândețea, tonul duios al acestei confesiuni. | |
| = Teodor Dume | Ottilia Ardeleanu [27.Feb.10 12:27] |
| Gânduri care se preling "ca o rază pe acoperiș", atât "cât durează un vis", simple, dar în același timp, profunde. Finalul este decisiv: "se pleacă pur și simplu...". O poezie din suflet, care mi-a plăcut. Ottilia Ardeleanu | |
| = re* anca zubașcu... | Teodor Dume [27.Feb.10 13:52] |
| da, anca e o confesiune firească în fața singurului prieten rămas, singurătatea. mulțumesc pentru trecere și semn. te mai aștept cu prietenie, teodor dume, | |
| = re* ottilia ardeleanu... | Teodor Dume [27.Feb.10 14:45] |
| ottilia, prezența ta e benefică și bucură. mulțumesc pentru semn și constanta citirii. același, teodor dume, | |
| = * am privit dincolo geamul | Maria Prochipiuc [27.Feb.10 15:42] |
| În fiecare poezie putem găsi aceleași cuvinte sau cuvinte asemănătoare, îmbinări și ritmuri asemănătoare, important este faptul că imaginile sunt altele, de fapt imaginele susțin prin ele însele: părul despletit ochii adânciți / mâinile slabe și degetele lungi / purta cămașa albă cu dantelă cusută / în ajunul paștelui în care a plecat...Imaginile dau forma unei anumite tonalități de sentiment: unii spun că sufletul nu pleacă / de aici până când lucrurile / nu sunt rânduite și că / se reîntoarce dacă / nu duce cu el / bănuțul de argint / busuiocul și / câteva lacrimi În acest poem există o căldură în interiorul cuvintelor, o ardere ce e transpusă lin sub formă de confesiune: m-am trezit / cu ochii umezi / am privit dincolo geamul / ea dispăruse în întunericul rece și greu | |
| = mulțumiri, maria prochipiuc... | Teodor Dume [27.Feb.10 16:09] |
| maria, cât de mult mă bucură trecerea ta. așa este. cuvintele sunt aceleași, numai stările, trăirile cu totul altele. și evident că nu pot vorbi despre altceva decât despre ceea ce mă preocupă acum la acești ani. mulțumesc mult pentru popas și semn. multă stimă, teodor dume, | |
| = (Re)nastere si (dez)identificare | Alexandra Alb [27.Feb.10 19:12] |
| Nasterea, renasterea, moartea - cat de simplu inerveaza versurile acestei poezii! Toate dor, dar sunt invaluite intr-un mister irezistibil... Am vibrat cu linistea ce "rontaie din margini", am simtit integrarea durerii in fiinta ca pe ceva firesc, de unde si sentimentul ca ne complacem in a ne identifica cu asteptarea... strazile "devin inguste/ sub cerul instelat", de parca se ingusteaza campul constiintei... eu sunt doar asteptare... in acest context, schimbarea, maturizarea, renasterea cere sa ma dezidentific de asteptare. | |
| = re* alexandra alb... | Teodor Dume [27.Feb.10 19:56] |
| alexandra, bine ai venit în pagina mea! mulțumesc mult pentru semn și modul de intrepretare. te mai aștept multă stimă, teodor dume, | |
| = teodor dume-adevar suprem | Nache Mamier Angela [27.Feb.10 20:19] |
| poezia ramâne emotie ,adevar intim suprem,strigat,soapta,tacere si ...singuratate e tot ceea ce aceasta poezie sustine (cu talent) poate as fi preferat preponderenta stilului sugestiv (celui confesiv) desi cred ca ambele sunt pâna la urma folosite în aceeasi proportie as înlocui "bunica" printr-un alt cuvânt care duce spre o Ea monumentala,arhaica... | |
| = re*nache mamier angela... | Teodor Dume [27.Feb.10 21:09] |
| mulțumesc, angela. mereu ești aproape de mine și asta mă face fericit. mă bucură intervenția ta. am înlocuit *bunica* dându-i numele. poate e mai accesibilă acum. ce zici? sau ai o altă propunere? multă stimă, teodor dume, | |
| = teodor dume-ana | Nache Mamier Angela [27.Feb.10 21:38] |
| îmi suna mult mai bine altfel textul se infantiliza,era mai putin plauzibil mortii nostrii sunt printre noi,invizibili... cu amicitie | |
| = Faină | Liviu-Ioan Muresan [28.Feb.10 20:14] |
| O poezie care mi-a trezit ceva fiori, e dezvoltată pe două planuri și asta îmi place, e cel al realității și cel al ficțiunii. Dar și ficțiunea devine realitate prin perceptarea și aducerea în aceeași înțelegere. Nu zic de stil, e deja consacrat, doar că semnalul lasă interpretarea liberă. E de mare impact. LIM. | |
| = re* liviu ioan mureșan... | Teodor Dume [01.Mar.10 14:00] |
| LIM, mulțumesc pentru trecere și semnul tău benefic. da, ai remarcat bine. cele două planuri se succed în primul rând pentru că e o realitate aici. da, una care doare tăcut. cu multă prietenie, teodor dume, | |
| = visul Teo, durează | eugen pohontu [01.Mar.10 14:44] |
| Teo, dragă, am aterizat, la propriu în țară și la figurat la ,atelier, dar parcurgerea versurilor tale îmi alină, ca de atâtea ori, dorul de poezie și...de veșnicie. liniștea ronțăie din margini străzile devin înguste sub cerul înfundat se bălăcesc grijile doar Ana uneori mă privește și tace ce mai poți adăuga la aceste ,liniști, la această curgere continuă a viselor... mare noroc am că pot să mă alin la răcoarea versurilor tale! să fii iubit! | |
| = re* eugen pohontu... | Teodor Dume [01.Mar.10 16:05] |
| eugene, îmi era dor de trecerea ta. mulțumesc c-ai venit.mulțumesc și pentru modul în care ai punctat lucrurile de aici. te mai aștept cu prietenie, teodor dume, | |