| = Același stil... | Nicolae CORNESCIAN [28.Mar.10 16:54] |
| Același stil caracteristic, împletiri de cuvinte, croiuri de fraze rupte parcă dintr-o epocă trecută în uitare: "Milord, deși amintirea asta îmi toarnă-n suflet picuri de rea și leneșă cucută, la apriga-ți dorință mă învoiesc s-o depănăm din nou!" De remarcat firul epic, desenul personajelor ce trec prin cele mai stranii episoade, prin prisma posibilului situat la hatul imaginarului. Corăbii, sclavii ce-și pun în lanțuri soarta, banchize înghețate și alte elemente epice conferă întregului text un caracter aparte. P.S.: Aici, în această proză, descopăr că se poate scrie și... altfel. Cu respect, N.C. | |
| = Despre lupi și oameni | Dragoș Vișan [28.Mar.10 17:23] |
| Destinul nefericit al Marciei seamănă cu acela al mamei lui Kegan, din partea a treia, anterioară, a "Uliței lupilor". Bătrânul lord Garryck nu este chiar o bestie, știe să îl aleagă bine pe credinciosul Duncan Roy, ca să nu-i omoare fiul nelegitim. Iar apoi îl face pe acesta din urmă scăpat, însă printr-un exil în America, ori ca să îndure pedepse repetate (destinul unui rătăcitor ce trebuie să se salveze până la urmă, cred). Lupul și Spector încep să se arate, în adevărata lor agerime. Lupul ocrotitor, despre a cărui sare (înțelepciune) a vorbit poetul Ioan Flora, radiografiind istețimea, perenitatea românilor de pe Valea Timocului și din Voivodina. Paznicul lunii - lupul - dar și întregul ținut al Gloucesterului nu sunt prea departe de Carpați, chiar dacă vine și Marea Mânecii (Atlanticul) la mijloc. Poate fi o parabolă și despre românii din diaspora, uitați. Discursul este de-o mare sobrietate și devine cantabil în întregime. Dramaturgul Craven, așijderea autorului și cititorului, înregistrează, provoacă dialogul dintre Pacey și tânărul lord Scott. Continuă să fie punctată superioritatea spirituală a acestora. O singură scăpare am depistat. O cratimă în plus: "- Și vreți să spuneți că pui de lup fiind el l-a castel a adăstat?" | |
| = Re - D-lor Cornescian, Vișan... | Emil Iliescu [28.Mar.10 17:33] |
| D-le Cornescian, în astfel de vremuri imaginarul și realul erau vălul sub care existența își împlinea lucrarea. Vă mulțumesc pentru că stăruiți asupra textelor mele cu atenția celui ce știe cât de grea este croiala hainei cuvântului. Cu prietenie, Emil Iliescu D-le Vișan, ați sesizat deja similitudini între destinele personajelor asupra cărora va plana un greu blestem. Ele își duc crucea, căci de la naștere o primim în dar. Depinde numai de noi cât de ușoară o vom face cu faptele noastre... Am corectat greșeala, mulțumesc mult! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = (a) | Antrei Kranich [29.Mar.10 12:30] |
| interesant cum ai adaptat limbajul si cata putere are sa creeze atmosfera. imi place cum jonglezi cu subiectele. constat ca pana ta nu osteneste niciodata, in timp ce a mea se urneste cu rugaminti si cu tot felul de promisiuni. :-) a | |
| = Andrei, tu ai... | Emil Iliescu [29.Mar.10 12:42] |
| Andrei, tu ai toată viața înainte, iar talentul îți este împlinit! Așa că nu trebuie să-ți faci griji! Până la 58 de ani n-am scris decât sporadic, poezii pentru doamne și domnițe ( ca orice român-poet). Primul text de proză l-am postat pe acest site în 2008. Cum timpul pentru unul ca mine este prețios, încerc să ard etapele trecute, în care muzele încă mai dormeau sub griful chitării mele sau în spatele rimelor versificate. Mulțumesc pentru semnul lăsat! Cu prietenie, Emil Iliescu PS. - O singură promisiune trebuie făcută penei tale - că nu o vei lăsa nicicând uscată! | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [01.Apr.10 00:44] |
| *** nu e rau... felicitari! strategie in alegerea simblurilor, a dialogurilor duale, fara raspuns. ton si culore, text asumat. sarbatori fericite! | |
| = D-le Pârvescu... | Emil Iliescu [01.Apr.10 16:26] |
| D-le Pârvescu, întotdeauna trecerea și semnul d-voastră îmi fac plăcere și mă onorează! Sărbători cu pace sufletească! Cu prietenie, Emil Iliescu | |