| = "oricum soarele îl am mereu deasupra" | Alexandru Gheție [10.Apr.10 14:55] |
| viata ca o clepsidra, viata ca o prada... o scorbura care ne trage de timp, o scorbura, niste firicele de nisip, finalul e reusit, sugestiv. la fel penultimul grupaj, in care se incearca o renuntare la amintiri, o uitare... dar drumul inainte si suflarea regulata nu e deloc sinonima vietii. Pentru ca viata e o clepsidra, se ingusteaza, totul devine innabusitor, aritmic... Cu placerea lecturii numai bine, alex | |
| = re* alexandru gheție... | Teodor Dume [10.Apr.10 15:38] |
| alex, mulțumesc pentru trecere și semn. textul are două părți, așa după cum se și observă. prima se referă la EA (oare cine este EA?) a doua parte face referire la MINE(Eu cel de atunci sau Eu cel de acum) același, teodor dume, | |
| = Viața lumii clepsidrată în poem | Dragoș Vișan [10.Apr.10 17:16] |
| Da, enigma ei din prima parte. O ea misterioasă - ce poate fi multe. Poate fi o copilă, ostenită după joacă și întrebări nevinovate. Prima iubită. Soția. Sora. Mama. Bunica. Poate fi o proiecție a sinelui masculin. Dar de fapt ea e viața, clepsidra ce ne-a fost dată ca Dar suprem, cu transirația internă, efortul ei continuu, răsturnările de situație, vertiginosul consum și repunere pe picioare. | |
| = cu stima | Stefan Petrea [10.Apr.10 18:41] |
Domnule Dume, nu va dezigeti de la poezie. Acest text impresioneaza.... | |
| = re* dragoș vișan... | Teodor Dume [11.Apr.10 15:36] |
mulțumesc mult de trecere, semn și interpretare. da, viața e o clepsidră. ați punctat bine. mulțumesc multă stimă, | |