= este | Doru Dorian David [05.May.10 00:00] |
un ravas vulcanic, sincer, atat de sincer, in csre simt fibra moldovei, inmugurind, printr-o limba eminesciana... da o o o o simfonie a nopții în toamna rece și pustie de-ai fi tu eu dar niciodată tu si da... m-ai putea iubi să-mplinești a visului menire dar între noi nu poate fi decât o toamnă în raza curate-i poezii | |
= te invit la simfonia nopții | Maria Prochipiuc [05.May.10 00:10] |
Mulțumesc de popas, acum când cuvintele se lasă atât de greu scrise mi se pare că vorbesc o limbă pe care nu o mai înțeleg nici eu, dar dacă tu poetule ai simțit cum fibra cuvântului înmugurește înseamnă că eu încă exist și că poezia poate exista chiar dacă eu nu voi putea fi niciodată tu...o noapte liniștită! | |
= "de-ai fi tu eu" | Alexandru Gheție [05.May.10 08:40] |
Finalul, "ai putea să fi un da din da un cântec cu fior de tinerețe senin pe cerul dimineții o simfonie a nopții în toamna rece și pustie de-ai fi tu eu dar niciodată tu" - mi-a plăcut, este puternic, sugestiv, rotund... Corpul textului se construiește pe acel conduțional-optativ din primul vers al fiecărei strofe, urmat de conj. "dar" care sugerează neîmplinirea, lipsa, acea dorință ce ar fi putut, dar... :) Nu înțeleg versul ăsta - "în raza curate-i poezii", sau e o greșeală la curatei... Cu plăcerea lecturii, alex | |
= de-ai fi tu eu | Maria Prochipiuc [05.May.10 20:29] |
Da Alex, referitor la acel vers, am revenit asupra lui, poate fi o greșeală, dar acum depinde din ce unghi vrei să privești eu l-am gândit altfel acel curat, oricum am schimba, sper, că acum are altă semnificație. Acel rotund al citirii în care ai așezat cuvintele mele au o mare importanță. Intuiția ta e de fiecare dată la subiect pentru că te apleci asupra cuvântului și vrei să-i afli toate ascunzișurile. Mulțumesc! | |