| = Dragoș. Este...! | Ioan Barb [17.May.10 23:57] |
| Parabolă, antiteză, alegorie. O idee de invidiat, decupajul. Nu știu de ce gândul mă duce la T.S.Eliot. Vorbesc de stil. Încă sunt buimac și nu-mi dau seama. Oricum sunt plăcut impresionat și te felicit. Finalul ca și începutul este trăznet. Cu simpatie, Ioan. | |
| = Ioan, franc! | Dragoș Vișan [18.May.10 08:07] |
| Franc, drept să-ți spun, n-am inventat nimic, nici chestia cu lanseta, cârligele și momeala apetisantă, prin care taică-miu a vrut să-l vindece pe Gogu albatrosul de patima acestuia de-a lovi porumbeii cu ciocanul ciocului și de-ai mânca un pic - era Gogu albatrosul șef de clan african (aproape canibal, auzi, să mănânce numai el din tot stolul, nu și nevastă-sa de exemplu din frații porumbei de pe centrală)! Am exagerat (reactualizând) numai la chestia cu acele corturi (problema celor dați afară din case, care mă durea foarte mult) - a fost și ea de mult - pe lângă Casa Albă, primăria Constanței. | |
| = Deagoș revin. | Ioan Barb [18.May.10 10:15] |
| Și podul tău este plin ochi cu imagini din copilărie. Pe mime m-a cucerit poemul tău, iar remarca și asemănarea am făcut-o din puct de vedere stilistic, doamne ferește, nu există nimic alteceva. Dacă nu-mi plăcea nu comentam. Sunt conștient că vorbesc nu doar cu poetul ci și cu omul de literatură care are o perspectivă clară atât a istoriei cât și a teoriei literaturii universale. Ioan. | |
| = lui Ioan | Dragoș Vișan [18.May.10 13:26] |
| Ioan, bucuria mea în momentul citirii comentariilor tale mă face să mai destăinuiesc, foarte franc, vreun amănunt din viață, aici cât mai sincer ori amuzant, despre întâmplarea cu albatrosul ce se nărăvise la porumbei. Nu știu sigur dacă albatrosul trece în pasaj pe la noi doar în Nordul Deltei Dunării, prin Golful Musura. Dar pescărușii argintii seamănă oricum foarte mult cu albatroșii, așa că denumirea literară baudelairiană e folosită mai frecvent de români decât adevărata denumire științifică. | |
| = este poemul | Doru Dorian David [10.Dec.18 14:27] |
| care te cuprinde, te navaleste, te tulbura,te ineaca!!! da, " ochiului nu-i este îngăduit nici să se îndrepte în jos spre cununa albă a golfului, de care e atras într-un mod înfricoșător, nici să se întoarcă în sus spre înălțimile cărora le dă roată albatrosul. Trebuie să privească mereu peretele neted de stâncă, de care se sprijină pipăind mâna în clipe de odihnă.” dar ce ma impresioneaza este impletirea, absortia de real, de astazi, in trupul poemului: "Albatroșii blocului părinților mei s-au înmulțit. S-a trezit o pereche, că-i 2010 an de excepție, criză, fără acoperiș. În căutare de „prima casă”, teren mansardat nu mai era; iar ca berzele, de la țară, pe hornuri – e rușine – cuib urban nu se poate ușor instala. Țiglele caselor din jur aveau, din aprilie, vechi ocupanți – perechile speciei se mențin an de an, până ce moare unul; mai degrabă, mor amândoi, albi." ei... un poem navalnic... in care sufletul striga iar realitatea striveste si sa nu uitam ca poetul nu este un visator ci un implicat social pana in maduva oaselor... un poem care vorbeste, se spune si apasa!!! o zi buna | |
| = lui Doru Dorian | Dragoș Vișan [19.May.10 22:01] |
| Mulțumesc pentru fișa psihologică exactă, pentru caracterizarea mea ca poet și om. Niciodată n-am primit astfel de aprecieri, mă faci să cred în steaua mea artistică: "sufletul striga iar realitatea striveste si sa nu uitam ca poetul nu este un visator ci un implicat social pana in maduva oaselor..." | |
| = un semn .....din zbor | Anni- Lorei Mainka [20.May.10 03:27] |
| am citit rasucit ai dreptate dar unde e ....cei care citeste....????? si nu e gluma e real....unde e ei ???? glumeam ca iti dai seama ca stiu....ei doarme.....si nu vor citi si nu vor sti dar respect incercarile tale de a trezi prin vers nu te opri | |
| = lui Anni-Lorei | Dragoș Vișan [25.May.10 22:18] |
| Îți mulțumesc pentru încurajarea turnurii persiflant-protestatare din poemele mele! | |