| = "înserarea eternă" | Nicolae Popa [04.Jun.10 13:37] |
| Lectura m-a prins cu adevărat - de fapt m-am trezit atins de poezie - din clipa când am dat de acest vers: "am înălțat ziduri până în lumea morților..." Discursurile trăite cu densitate maximă (precum acesta: "car bufnița înțelepciunii mai mult de formă pe umăr mereu zgâriat mereu sângerând deschid toate ușile lumii ca și cum ai inspira când vezi marea pregătindu-se pentru tsunami"), îți trezește apetitul pentru revenirea la zonele metafizice ale pomului, unde teluricul (inclusiv biografismul) e parte componentă și nu un attch oarecare. | |