| = . | Ecaterina Bargan [26.Jul.10 22:30] |
| aici mi se pare incarcat: departe de tine de numele meu în locuri noi exotice luxuriante ciudate. după "adică" eu încep să receptez poezie adevărată. pronumele "tău" un pic sparge fluența. adjective, cu cât mai puține - cu atât mai bine. finalul super Okay. doar câteva stridențe din perspectiva mea, cele pe care le-am spus. dar, în rest, și chiar așa citit, adică, așa cum e, mi se pare un poem bun, lucrat și chiar curățat de inutilități ori surplusuri... mai citesc. | |
| = Ahaaa! | Aurel Sibiceanu [27.Jul.10 07:19] |
| Lighioana vine periodic și mușcă slujindu-se de fildeșii strălucitori și adesea cam triști... Sunt mândru că te cunosc, Ioana! Cu drag, Sibi | |
| = ... | Monica Manolachi [28.Jul.10 11:50] |
| Observ și eu o resemnare în mersul întruna. inutil, dar și în finalul textului, precum și în ideea că depărtarea este ceva exotic. Este un fel de negare a propriilor căutări? Mă întreb dacă există limite în direcția asta. (Un typo la părul tău alb a juns? Virgula parcă se pune înainte de încât.) | |
| = ai reaprins viața ca pe o candelă | Silvia Goteanschii [28.Jul.10 12:01] |
| ioana, chiar dacă ai încadrat textul la personale, el îl simt poezie dar asta nu are atâta importanță, cât frumusețea care îți călăuzește un scris pe gustul meu, puternic, extrem de sugestiv și metaforic iau cu mine: sunt aici. în moarte nu există depărtare. | |
| = impacare | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Sunt frumoase starile astea de impacare cu viata si moartea, Ioana. Dar totodata triste. sunt posibile cand esti absolvit de orice pacat. Si-atunci ce se fac cei care cred intr-o religie care-i obliga sa se considere pacatosi? Le ramane sa se bucure de astfel de poezii. mai citim victor | |
| = i. | ioana negoescu [30.Jul.10 22:10] |
| Ecaterina, poate că e prea încărcat, nu știu ce să spun. Sibi, fildeșii mei triști îți spun:hi! și eu sunt mândră că te cunosc :) Monica, îndepărtarea și depărtarea sunt total diferite. depărtarea nu există cu adevărat :) Silvia, finalul e dintr-un poem de-al meu mai vechi. unele teme mă obsedează și le reiau. mulțumesc. Victor, împăcarea cu viața și moartea este esențială pentru fericire. dacă te referi la păcatul originar, este istoria ființării noastre, o realitate care palpită dinspre naștere spre moarte. dacă alegem dragostea, depăratrea nici nu există. mulțumesc. | |