| = Comuniune cu o ipostaza a naturii | razvan rachieriu [16.Aug.10 10:51] |
| Eu am perceput aici o comuniune cu o ipostază a naturii și anume cu via la umbra căreia ațipeai învelită în soare și-n puf de păpădii. Însuși cerul se deschide și azurul cade în ochii ce sondează infinitul intuit dincolo de bleo, în timp ce via însuflețită cu mâini de frunze îți presară struguri în gura deschisă ca o groapă. | |
| = intre pamant si cer... | Vali Nițu [16.Aug.10 10:55] |
| un ciclu al vietii, al curgerii noastre, a transpuneii in tot ce inseamna viata. Val | |
| = ' | Silvia Goteanschii [16.Aug.10 17:15] |
| răzvan, vali, multumesc pentru lectură și cuvinte. | |
| = ... | Monica Manolachi [17.Aug.10 00:54] |
| îmi plac jocul de cuvinte - via, via - și rămânerea cu gura căscată în mai multe locuri. îmi amintesc cum mă învățau ai mei să închid gura când eram mică... :-) cred că este destul de bine scris, și aerisit, și cu imagini, și cu îmbinări ingenioase. nu am înțeles ce este cu bulgării din final, ultimele două rânduri adică. | |
| = ' | Silvia Goteanschii [17.Aug.10 07:58] |
| între timp nu a mai crescut vie pe locul acela, s-au acoperit șanțurile tranformându-se într-un drum de țară, nici păpădii. în ultimile doua versuri nimic nu tradeaza viața din care s-au format bulgării cu pricina. multumesc pentru ca ai fost in vie, silvie | |
| = frumoase imagini | MARIUS IULIAN ZINCA [17.Aug.10 08:54] |
| dormea cu capul plecat pe spate și gura deschisă; mi se părea că ar putea înghiți cerul ;îi scurgeam câte o bobiță în gura deschisă ca o groapă ;frumoase imagini si chiar daca la "tara" nu am vie, cunosc senzatiile pe care le mai combin cu amintiri din "practica facuta la struguri" pe vremuri ce par demult apuse | |
| = ' | Silvia Goteanschii [17.Aug.10 23:44] |
| marius, multumesc pentru cuvinte calde! | |