| + Fior mistic | George Pașa [21.Aug.10 21:34] |
| Este aici o poezie cu un conținut religios, străbătută, de la un capăt la altul, de un fior mistic ce vine din poezia Psalmilor și din cuvintele Părinților Bisericii noastre. Desigur, în primul rând limbajul dă această impresie, nu numai prin vocabular, ci și prin sintaxa poetică, aș spune, deosebit de potrivită aici. Ființa poetică trăiește aici umilința de a fi prea neînsemnată în fața miracolului, chiar dacă de acolo vine întreaga splendoare / fericire a existenței. Textul e mult mai complex decât am încercat să scot aici în evidență, însă consider că merită evidențiat pentru curajul de a scoate de la naftalină această sintaxă poetică proprie textelor literaturii române vechi, pentru melodicitatea versurilor și pentru întreaga bogăție de sensuri și simțire existente. | |
| = un risc asumat | Adriana Lisandru [21.Aug.10 22:08] |
| Pașa, cand am trimis poezia aceasta "in lume", mi-am dat seama ca actul implica un risc, dar poezia trebuia sa traiasca, indiferent de modul in care ar fi fost primita. asa ca steaua de la tine este o placuta surpriza, si nu doar ea, ci mai ales fraza prin care ai decriptat mesajul. recunosc, ma asteptam ca textul sa provoace fie o tacere incrancenata, fie interpelari de genul "azi nu se mai scrie asa!"..."cine are nevoie de astfel de texte?"... "orizontul de asteptare al cititorului modern..."s.a.m.d. i-as fi inteles, dar, repet, poezia asta trebuia sa traiasca! multumesc pentru semn, daca ar fi doar un cititor care sa se bucure de ea si s-o inteleaga, insemna ca si-a implinit rostul. :) | |
| = + | Silvia Goteanschii [21.Aug.10 22:20] |
| adriana, "spusăi" eu odată că ai texte fenomenale, "apăi" să știi că n-am greșit îmi place că religiosul, chiar dacă abundent, nu este deloc deranjant și asta probabil se datorează calităților tale scriitoricești ai tu un simț poetic detașat, fasonat am eu un bun sau un prost obicei de a clasifica poezia poeților pe care îi citesc constant și a ta, per total, mi se pare o poezie sculptură, pentru că ai talentul de a modela cuvintele până la expresia dorită iau cu mine ca să mai reflectez: văzătoare inima mea, văzătoare! strigat-am cu jerbe de fluturi, iată-nfrunzește în ea ramura de foc a fericirii, dar cum să pot, Doamne, firav gherghef de părere și carne ce sunt, cum să pot îndura, fără spaimă și moarte, această vedenie? cu plăcerea lecturii, sil | |
| = apăi, Silvia... | Adriana Lisandru [21.Aug.10 22:50] |
| multumesc pentru lectura si apreciere, dar eu stiu ca nu trebuie sa ma rotesc de mandrie precum paunita din poezie. ca orice om, am momente de inspiratie si momente in care doar imi propun sa scriu, ca exercitiu - ultimele din ce in ce mai rare, in ultima vreme. | |
| = .. | Mihai Robea [22.Aug.10 00:48] |
| aduce mai degrabă a experiment, potențial, raportată la sine dispunerea asta este o reușită, are câteva imagini extrem de sugestive, cumva mi-a smuls un zâmbet..dar nu pentru astfel de texte o consider pe Adriana Lisandru o poetă adevărată. | |
| = un gherghef de /altă/ părere | radu stefanescu [22.Aug.10 00:05] |
| scurtă (sper) criză mistic-pășunistă, poetizată și metaforizată plat și excesiv, echipată luxuriant cu metafore medievale la genitiv - atât de dragi mie (hambarul cuvintelor, vâscul tristeții, coroana inimii, mierla dăruitelor Tale grădini, etc). sau o fi vreo comandă pentru o mânăstire de măicuțe, caz în care presupun că e ok, și îmi prezint tuturor doamnelor scuzele de rigoare. | |
| = scuzele se accepta | Adriana Lisandru [22.Aug.10 00:23] |
| si te-ntreb, draga aprietene: oare nu citisesi, in titlul comentariului lui George Pasa, despre ce-i vorba? sa-nteleg ca ai simtit nevoia sa te mantuiesti prin chinuri de factura estetica? nu e criza, nu e pasunistica si - atentie! nu va fi scurta. :) | |
| = inca un "un gherghef de /altă/ părere" | silvia caloianu [22.Aug.10 07:49] |
| "comandă pentru o mânăstire de măicuțe" :))) Adriana, serios: esti tanara, frumoasa etc., etc. chesti numai de bine (cu sinceritate, spun), textul asta al tau insa pare al stra-strabunicii tale. Adica, sper ca nu simti tentatia calugariei, "de actualitate", foarte trendy :) printre poeti. (Chiar daca am impresia ca m-a atins, cumva, ultima strofa...) | |
| = Creanga de aur înflorită! | Dragoș Vișan [22.Aug.10 08:52] |
| O împletire a Cântării Cântărilor lui Soloman cu Psalmii tatălui său, ei regelui David. O adiere ușoară a civilizației druidice și a Orientului artistic în poemul tău, tandru, de tristețe și binecuvântat extaz. Formidabil. | |
| = domna Silvia Caloianu | Adriana Lisandru [22.Aug.10 10:17] |
| nu nu-mi amintesc sa fi intervenit in subsolul textelor dumneavoastra pentru a va da, generoasa, sfaturi de viata. m-as bucura daca ati face acelasi lucru. nu ma cunoasteti, nici pe stra-stra-bunica mea nu ati cunoascut-o, asa ca trebuie sa va spun limpede: Habar n-aveti despre ce vorbiti. o zi buna | |
| = multumesc, Dragos | Adriana Lisandru [22.Aug.10 10:22] |
| ma bucur sa te revad. :) | |
| = erata absolut necesara: | Adriana Lisandru [22.Aug.10 10:24] |
| Doamna Silvia Caloianu* (sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului, nu-i asa?) | |
| = . | Ecaterina Bargan [22.Aug.10 12:04] |
| steaua e binevenita acestui text. si eu as fi dat-o fara sa stau pe ganduri. este in primul rand un limbaj mai rar azi, cand poezia se lasa sufocata de cotidian. eu vad mult o stare launtrica luminoasa spicuita parca dintr-o viata intreaga. mie mi-a placut tare partea asta: cernut-au hambarul furtuni, rămas-a Cuvântul sămânță/ și rod a rodit, făcutu-s-a el/ treaptă și munte, ascunziș de mătase/ și râu ce se-ntoarce spre izvoarele sale/ precum iubirea spre Cel Iubitor eu una oricat as vrea, nu pot scrie asa, si respect penita celor care-si pot aduce viata, trairile si intelepciunea cumva altfel. | |
| = raspuns domnului Robea si Ecaterinei | Adriana Lisandru [22.Aug.10 14:56] |
| domnule Robea, va multumesc mult pentru aprecierile la adresa mea si pentru onestitatea opiniei despre text; dar niciodata n-as face "experimente" pe o astfel de tema. sunt atatea altele care e stau la dispozitie! de fapt, incerc sa ma dezvat de deprinerea de "a face" poezie, ma multumesc sa scriu poezie, uneori, cand mise intampla sa am ce. Kati, comentariul tau e o dovada de maturitate; nu pentru ca e unul laudativ, ci pentru ca dovedesti o toleranta care, iata, dispare incet incet, desi o clamam cu fiecare prilej. Unul din paradoxurile acestui timp e acela ca permisivitatea pe care o invocam cu orice prilej e un drum cu sens unic: spre inainte, chiar daca habar n-avem unde anume trebuie sa ajungem. Important e doar mersul. Probabil ca daca mi-as fi pierdut vremea scriind un text despre gay, impanat cu englezisme, ori daca mi-as fi pus viata sexuala pe tapet (artistic, fireste!!), as fi deranjat mai putin. dar, cum spuneam, ma asteptam la o gama larga de reactii... multumesc pentru interventie. | |
| = un cod | cezara răducu [22.Aug.10 20:10] |
| mistic, o incantație poemul tău. am călătorit prin el să aflu ramura fericirii. un gen aparte de poem, cu tentă asiatică. rara | |
| = . | Mihai Robea [23.Aug.10 01:20] |
| cand am spus experiment ma refeream la ce sare in ochi de prima data, la dispunerea stilistica, la haina care imbraca ce aveti de spus, in nici un caz nu ma gandeam la o facatura, ci la optiunea pentru aceasta forma si nu pentru o alta, la impulsul de a scrie astfel. ...arabescul asta nu are nici o legatura cu vechi sau nou, e vorba de altceva | |
| = Re: Mihai Robea | Adriana Lisandru [23.Aug.10 04:13] |
| multumesc pentru revenire si precizari ...si, da, aveti dreptate in ce priveste ultima fraza. | |