| = sărbătoare. Adriana Lisandru | Ioan Barb [29.Aug.10 14:11] |
| "poate o tomnă poate un strigăt" Am citit un poem atins de aripa melancoliei scris cu multă sensibilitate. Cu plăcerea lecturii las un semn, cu prietenie, Ioan. | |
| = lui Ioan Barb, din varful copacului | Adriana Lisandru [29.Aug.10 14:31] |
| multumesc, te mai astept in pagina mea. :) | |
| = azi il vedem, si nu e... | Adriana Lisandru [29.Aug.10 15:46] |
| multumesc, Raul, pentru ce-ai spus, si mai ales pentru ce nu ai spus. | |
| = Sarbatoare cu fructe | razvan rachieriu [30.Aug.10 12:24] |
| E sărbătoare cu fructe în poezia ta ; dacă ai fi fruct savuros, aș vrea să fiu gură care mușcă, dacă ai fi pom, aș vrea să fiu frunză care freamătă, dacă ai pluti, aș vrea să fiu aerul care să te susțină. | |
| = O.M.G.! Razvan! :)) | Adriana Lisandru [30.Aug.10 13:00] |
| bine ca m-am oprit cu poemul aici, altfel, cine stie ce-ti mai doreai sa fii :) multumesc pentru atat de romanticul si, mai ales, atat de surprinzatorul comenatriu. | |
| = Tensiunea puterii Sinelui din înalt spre țărâna ce ne alcătuiește | Dragoș Vișan [30.Aug.10 13:27] |
| Este aici o altă și binevenită definire a zilei duminicii, drept zi a întrebării scepticismului nietzscheean: de ce să trăim, pentru ce?!... Dumicarea din timp a morții. Aplecarea încă. Deschiderea spre-un orizont ce pare mult mai liber decât ... subversivul fluierat, ori izbire de zid. Și totul nu-i decât o închipuire. Nici atârnarea nu-i reală. Nici pomul de care credem că suntem susținuți. Nici legea gravitațională. Pentru că totul se rezumă aici la un Nu Știu. Plutirea spre pământ a spiritului. Un agnosticism impregnat de puțin neoplatonism, de gnosticism. | |
| = Dragos | Adriana Lisandru [30.Aug.10 13:37] |
| multumesc pentru interpretare, desi inca stau sa ma gandesc de unde si pana unde "agnosticism"... iata un -ism fata de care prefer sa pastrez distanta. | |
| = plutind | MARIUS IULIAN ZINCA [31.Aug.10 17:45] |
| iz de trecut, de aduceri aminte a frumosului crescut pana toamna in culesul plutind agale...; bine aleasa plutirea dupa urcare: "aș putea să urc într-un pom și să fluier visând că plutesc spre pământ", trezeste farmecul din inceputul plutirii spre pamant asemeni frunzelor, toamna; se vede ca suntem un popor de nostalgici, de aduceriaminte a frumosului si chiar daca vedem simtim zborul, plutitul, nu-l putem transpune decat... cazand pe pamant, nu ridicandu-se spre cer(cu scuze pentru exceptii, dar ele intaresc regula, nu?) sau acu' ma gandeam ca poate fi privita si precum ciclul unei vieti:copilarie=primavara,tinerete=vara,si toamna/iarna=culegem ce am sadit in tinerete si le dam drumu' din "colivie" sa zboare cand noi am... cazut; frumos, multumesc, MIZ | |
| = re: Marius Zinca | Adriana Lisandru [31.Aug.10 19:15] |
| interesant gand, cel din comentarul tau...:) chiar mi-a placut, cu toata rezerva pe care o am fata de generalizari. multumesc. :) | |