| + . | nica mădălina [17.Sep.10 10:08] |
| mai întâi amendamentele, în scopul unui plus de coerență, dat de un minus de explicație, precum și pentru un plus de naturalețe, atât cât se poate, într-un text ce nu ocolește metafora, dar știe să o dozeze: din strofa doi aș elimina "în splina...", "semenii mei", "înțepenite în scai de câștig" (pentru că e acolo un ton moralizator care fisurează timbrul compact, detașat, al celui ce descrie, neutru și tocmai de aceea credibil) din strofa ultimă aș elimina ""ori întristările/celor vii și destoinici, din aceleași rațiuni ca mai sus, cărora li se adaugă faptul că destoinici are, în context, o sonoritate sursă de umor involuntar (iar fețele le-aș vedea nearticulate, pentru a spori efectul de masă incertă) de asemenea, tot din ultima strofă, aș elimina dar și-ul dinaintea lui dincolo. rămas singur în vers, dincolo ar fi mai accentuat, de unde și plusul de forță. cu toate acestea, pentru că, spre deosebire de alte texte ale dumneavoastră, acesta mi-a părut mai echilibrat stilistic, în sensul în care osatura, ea însăși o figură de stil, nu se mai compune, la tot pasul, din altele, ceea ce, în alte dăți, sufoca, creând și impresia de prețiozitate precum și pentru simplitatea ideii, ceea ce denotă curaj în alegere, iar nu în ultimul rând pentru că reușește să impună o stare încă din strofa de început, chit că a compara orașul cu un animal nu reinventează nimic (dar formularea are precizie imaginistică neignorând nici tactul, nici auzul, în doar câteva cuvinte) las semn, un fel de consecință a mai multor treceri pe pagina dumneavoastră de autor, dar declanșată, cu certitudine, de textul de față | |
| = err | nica mădălina [17.Sep.10 10:11] |
| am uitat să închid niște ghilimele, precum și i"magistică", în loc de "imaginistică". pesemne era vorba, pe taste, și de imaginație, nu doar de imagine. | |
| = Un prezent visceral | Aurel Sibiceanu [17.Sep.10 10:35] |
| O parabolă densă și dură a unui prezent visceral, a unei scări a valorilor inversate, un prezent în care ne anomizăm unii altora identitatea... Mai jos citez un fragment cu valențe oraculare: "unde ei nenăscuții ca niște fiare mârâind își adulmecă prada lor pe pământ" | |
| = aici dincolo | Irina Nechit [17.Sep.10 13:56] |
| Aici și dincolo - stereotip. E periculos să spui "aici și dincolo", îmi aduce aminte de teoria chibritului. O metaforă cam emfatică - "un tigru pe care îl sfâșie jungla" E periculos să spui "oamenii semenii mei", s-a mai spus. Și ce înseamnă "splina fierbinte-a succesului"? Încă două versuri lispite de credibilitate: "la ora șapte fix se trezesc bucuriile ori întristările". De ce la șapte fix? Poate la șapte fără treizeci de secunde? Nu știu de ce vă spun lucrurile astea. Poemul e publicabil, e drăguț, are dramatism, dar ați mai putea săpa, ați mai putea face lecturi, pentru propriile descoperiri. Nu luați în seamă comul meu. E doar un duș rece într-o zi caldă. Mai citim, Irina | |
| = dar să mai vină și nenăscuții | Dumitru Mălin [10.Dec.18 14:27] |
| Nica Mădălina: mulțumesc pentru trecere, sfaturi (foarte pertinente) și steluță. Poate o să observi că sunt foarte receptiv atunci când consider că "așa-i". Ți se pare mai bine acum? Eu, cel puțin, cred că acum, cu ajutorul tău este pe aproape de ceea ce voiam să fie. Mulțumesc încă o dată. Aurel Sibiceanu: îmi place cum ai înțeles ceea ce eu cred: și anume că mai tot timpul aici pe pământ principala noastră preocupare, cam tot timpul, este cum să ne "anomizăm unii altora identitatea". Bun, asta e. Dar să mai vină și nenăscuții mârâind cu aceeași intenție! Mulțumesc mult și ție. Irina nechit: Ba iau (după cum vezi!) în seamă orice com, dacă mi se pare de bună intenție și pertinent. Singurul lucru cu care nu sunt de acord este că n-ar avea ce căuta "aici și dincolo" într-o împerechere prozodică. In rest mulțumesc cu sinceritate și ție. Vă citesc și eu cu drag pe toți, chiar dacă din lenea de fi "viu și grăbit" nu comentez decât rar. Sau comentez tot timpul, dar mai mult în gând. Ceea ce nu este prea productiv, desigur, și știu aceasta! Vă aștept pe fiecare în paginile voastre! Dumitru Mălin | |
| = fără intenție | Dumitru Mălin [18.Sep.10 10:01] |
| Scuze Irina pentru "n"-ul mic. N-a fost cu intenție, crede-mă! | |
| = Supărat pe Mureș și pe Prut | Dumitru Mălin [18.Sep.10 21:07] |
| Irina Nechit: Acum am citit ceva mai atent comul tău. Și totuși există ceva care mă supără. Chestia cu "ați mai putea face lecturi, pentru propriile descoperiri". Poate nu mi-ai citit biografia. Nu ai observat că sunt doctor în filologie cu teza "O ipostază a expresionismului poetic transilvănean - V. Copilu-Cheatră". Nu ai înțeles că am de școală și de lecturi aproape cam câți ai tu de viață. O să poți spune ca ardeleanul " No, dapăi la ce ți-o folosit?". Și sunt de acord cu tine că de citit niciodată nu poți spune că ai citit deja destul. Numai că nu din lecturi exiști (sau nu!) ca poet! Cred că știi asta! Dar dacă stau bine și mă gândesc, pe aici, se văd mai mult lecturile, la mulți dintre cei care posteză, și mai puțin talentul! Eu, evident, mi-ș dori pentru mine invers! Așa că uite mi-a trecut supărarea. Că tot nu putea ea ține până dincolo de prut, nu? Să ne citim cu plăcere mereu! Dumitru Mălin | |
| = err | Dumitru Mălin [18.Sep.10 21:09] |
| "am ani de școală..." | |