| = semn | Adriana Lisandru [22.Sep.10 19:09] |
| ca am curs pana la capatul poemului...ramului...nu stiu. :) | |
| = acorduri albastre | Ioan-Mircea Popovici [23.Sep.10 22:19] |
| pe strada fara capete unde locuiesc eu toate-s precum strada mea chiar si semintele clipelor cad pe acorduri albastre deschise "ca picătura de ploaie coborând spre locul adânc al...: | |
| = Părere | George Pașa [23.Sep.10 22:40] |
| Parcă aici "se coboară" în metatext. Impresia mea este că poezia ta se desfășoară mai bine pe spații largi. Îmi place mai mult ceeea ce spui în subsolul textului. Acolo sunt niște versuri gemene cu unele scrise cândva, de mine. Nu gemene identice, desigur! | |
| = din ecoul așteptării | Ioan-Mircea Popovici [24.Sep.10 07:25] |
| treci pe Stradela ia-l și pe Vasile si-mi lăsați la oglinda prin care trece fumul asemănările vii de-ar fi să dau de-o contracție aș picura doar atât "pe ramul dintâi al luminii curgem curgem curgem coborând așteptând coborând spre locul adânc " n-am de unde să știu în infinitatea de variante unde-i punctul gustului tău Poetul meu scrie după cum îi cântă valul-malul pe drumuri pe care-l duce Calul nu-i este teamă că-i apare vreo rimă că pe undeva s-ar produce vreo schismă ori mai știu eu ce și cum oricum de mult mă gândesc prin Largo-vento din Sulmona să mă întorc prin portativ simplu și fără motiv insoțit de amicul Yvves ............................ | |
| = Nu eu am inventat ploile | George Pașa [24.Sep.10 09:54] |
| Nici vorbă de coincidență sau altceva. Mă refeream la prezența unor motive poetice comune, ceea ce este cu totul altceva. Scuzele mele dacă am fost așa neclar și am îndrăznit să văd aici o îngemănare spirituală. Nici nu se punea problema ca un poet ca tine să se inspire din ceea ce scrie un veleitar ca mine. Doream, totuși, să recizez, în mod sincer, că mi se pare un text mai neizbutit, fiindcă harul esențializării în ceea ce scrii se desfășoară rareori pe spații așa restrânse. | |
| = tu, ea și-o umbrelă | Ioan-Mircea Popovici [24.Sep.10 14:17] |
| ia raspunsul meu drept o invitatie de-a pune spatiile in rezonanta marea la mine muntele la voi tu ea si-o umbrela de acum nu ma mai bag pe subsolul propriului text de fapt n-am facut-o nici pana acum decat complementar sau mai exact intr-un joc de dualitati secunde niciodata contradictorii unii poeti iau totul incrancenat ca stoarcerea anevoioasa a caramizii la mine-s asa cum inmuguresc din clipa la fereastra mea poemul chiar zboara evident ca-n unele se aud pescarusi in altele corbii stradelei o vrabie sau o stancuta cantecul tarmului si latratul de caine revin ca le este dor de izvor eu nu fac decat sa modelez un ulcior ca omul marii navig zilnic prin arhipelagul din apropiere uneori cand e vreme buna ca acum o tai pana la insula din ziua de poimane si ma intorc in maine si daca-mi ramane vreme ajung spre seara in azi niciodata in ieri si atunci reusita poemului depinde in ce limba-l citesti uite ce frumos suna in franceza poemele mele sunt copiii mei de suflet ma bucur ca acesta iti pare mai nereusit asa i-a parut si lui Edison teoria relativitatii a lui Einstein | |
| = ecou coborând (paralele) | Maria Gheorghe [25.Sep.10 05:36] |
| imi pare sau asa este suntem pe aceeasi carare de o parte si de alta culturi diferite... una cu iedera alta doar c-o lebada... in fata casa de pe mijlocul plajei cu caini si pescarusi... si atunci pe langa varianta in franceza zic cum zice celcezice picatura de lumina sa ajunga-n punct de sprijin sa rastorni cu el pamantul ca sa-ti imblanzeasca gandul... http://francais.agonia.net/index.php/poetry/13954439/en_descendant | |
| = din obisnuinta | Anni- Lorei Mainka [29.Sep.10 04:11] |
| m-am intors sa citesc, sa ma plimb la malul marii aici ceasul a stat s-a pus zid in fata lumii | |