| = deși | cezara răducu [18.Oct.10 15:39] |
| dalta lui brâncuși nu poate fi înlocuită de nimeni, sunt de acord cu ceea ce spune poetul în strofa a doua.e cea mai pură emoție pe care o poți simți.și dacă mai sunt și aburi deasupra inimi.... mă rog, e o formă de a spune că ești îndrăgostit rara | |
| = . | dorin cozan [18.Oct.10 17:47] |
| mi-a placut asta: "e suficient dacă ți s-au înmuiat genunchii și aerul nu poate depăși nodul din gât" | |
| + Poarta Sărutului | Dana Stefan [18.Oct.10 18:32] |
| Motto: Măturând grădina, mătura uită zăpada...(Haiku-Basho) Sub amprenta acestor cuvinte, poemul tău dezvoltă prin grave conotații un sens care pentru mine a fost, este și va fi cu încărcătura unui crez: atunci când există iubire, ajungi dincolo de cuvinte, iar prin Cuvintele tăceri, aerul pe care-l sorbi din celălalt, nu mai poate depăși nodul din gât, așa e.. Este surprinzătoare pentru mine și analogia dintre anotimpul iernatec de aici și liniștea desăvârșită care cuprinde Omul, atunci când e iubirea.. Împărtășesc și eu aceeași convingere. Să fie așa, că în sfârșit te așezi în tăcere ca într-o desăvârșire, ca într-un tipar perfect, ca într-un cuib, ca într-o matrice?.. Tu vii și-mi spui adevărat: "sufletul ocolește zăpada, parcurge distanțele până la far cu ochii.." După un text din Zohar, referitor la sărutul divin, - „Cel al cărui suflet iese prin sărutare, aderă la un suflet de care nu se mai desparte niciodată“-, eu vin și mai adaug: Într-o dumnezeiască tăcere, dintr-un Bărbat și o Femeie se naște-o lume cu tot atâtea altfel de ceruri, câte săruturi alătură inseparabil un copac încâlciturilor sale. Și povestea lor de iubire este: “Să mă săruți cu sărutările gurii tale..” Linea | |
| = as vrea sa las un comentariu | Luna Tudor [19.Oct.10 01:04] |
| dar nu pot. dalta lui brancusi taie scrierea ta prea adanc. felicitari | |
| = . | Vasile Munteanu [19.Oct.10 08:29] |
mulțumesc tuturor pentru semnul de lectură și pentru cuvinte. | |
| = ... | Monica Manolachi [19.Oct.10 13:19] |
| Și totuși Brâncuși a învățat limba franceză... :-) | |
| = nu cred | Vasile Munteanu [19.Oct.10 13:27] |
vorbea franceză înainte să plece; prin urmare, ar fi mai adecvat să spunem că limba franceză l-a învățat pe Brâncuși (ideea ar fi că o limbă poate fi limbă străină, un om nu). oricum, mulțumesc pentru semnul de lectură. | |
| = ... | Monica Manolachi [19.Oct.10 13:43] |
| contează unde și când a învățat-o, înainte să plece sau după, acasă ori în alt acasă? și de ce n-ar fi și omul străin, străin de limba care l-a învățat sau străin pur și simplu? se știe că a cunoaște o limbă străină integral e de domeniul imposibilului. așa și cu oamenii, de ce am crede că îi putem cunoaște integral? nosce te ipsum, nosce te ipsum, dar ca tendință, fiindcă integralitatea este o iluzie. | |
| = nu te pot contrazice | Vasile Munteanu [19.Oct.10 13:51] |
textul de mai sus vorbește (încearcă) despre limbajul universal al iubirii; evident că putem încerca o abordare filologică, sociologică sau chiar antropologică..., dar, cred eu, am avea nevoie de prea multe cuvinte pentru un text atât de restrâns. mulțumesc și pentru revenire :). | |
| = infinit | Silvia Goteanschii [21.Oct.10 11:23] |
| columna a iubirii cu basorelief liric de exceptie. pentru că există diminețile acestea de octombrie când gura nu face altceva decât să sufle aburi asupra inimii - un vers de o tandrete indubitabila, infinita. si geometria sarutului se poate descifra fara limbi sau in orice limba. deja mi-e frig dar nu renunț să caut un capăt acestui acvariu în care timpul își înmulțește zi de zi viețuitoarele - ultima strofa este preferata mea. pentru ca imi imaginez inmultindu/se formele acelea de viata si dragoste, e ca o introducere de specii noi pe un teren pe care in care au existat candva. si astea toate fara diacritice, dar cu aprecieri sincere. silvia | |
| = . | Vasile Munteanu [22.Oct.10 14:46] |
| mulțumesc, Silvia, pentru semnul de lectură și pentru cuvinte. | |